Polonia, în a cincea zi de doliu

A cincea zi de doliu în Polonia.

În piaţă palatului prezidenţial sute de oameni se adună şi stau la cozi de zeci, poate sute de metri pentru a ajunge în palat, în sală coloanelor, unde este expus sicriul lui Lech Kaczinski şi cel al soţiei sale Maria.

Bătrâni şi tineri, femei şi bărbaţi, mame cu copii în cărucioare, stau răbdători la coadă, făcând din asta un exerciţiu de patriotism.

"Am venit împreună cu colegul meu de afaceri aici în Varşovia şi suntem fericiţi că putem să-l vizităm pe preşedintele nostru Lech Kaczynski. Credem că trebuie să fim aici. A fost un om bun", spune unul dintre care stau la coadă.

Mii de candele şi de buchete de flori sunt lăsate pe trotuarul din faţa porţilor palatului prezidenţial.

Trupe de elevi de gimnaziu, adolescenţi, care fac parte din corpul cercetaşilor fac serviciul de a aduna candelele care s-au stins şi de a strânge cantităţile impresionante de flori, pentru a face loc altora.

Buchetele sunt duse în curtea palatului prezidenţial şi aşezate astfel încât să deseneze pe caldarâm o uriaşa cruce din flori.

Deodată lucrurile se precipită. Vine primul ministru Donald Tusk împreună cu cei mai importanţi oameni din guvern. Cu o jumătate de oră înainte presă a fost lăsată să pătrundă în sală coloanelor. La venirea primului ministru aparatele de fotografiat şi de filmat se pun în funcţiune.

Donald Tusk deschide coloana oficialilor din guvern. El aduce coroane de flori pentru preşedintele Poloniei Lech Kaczynski şi soţia să Maria.

Îngenunchează în faţă sicrielor şi îşi face semnul crucii. După aceea se aşează în stânga sicrielor unde face de gardă timp de cira 20 de minute, la fel că şi ceilalţi oficiali.

"Am venit aici pentru că sunt patriot. Sunt polonez. E preşedintele nostru. Trabuia să fiu aici. Kaczynski a fost un mare polonez”, spune unul dintre cei care deja au apucat să viziteze sală coloanelor din palatul prezidenţial.

Polonezii continuă să se aşeze la coadă în faţă palatului prezidenţial.

Susţinători sau nu ai preşedintelui Kaczynscki consideră de datoria lor să vină şi să îşi ia rămas bun de la cel pe care toţi, oameni cu vederi de stânga sau de dreaptă, îl consideră preşedintele lor.