Plan de răspuns la criza umanitară din Irak

Pe lângă oficialii europeni, la eveniment vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai guvernului irakian, ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ai mai multor organizaţii neguvernamentale umanitare.

Criza umanitară din Irak a escaladat foarte repede, cel mai rapid din lume, iar numărul persoanelor care au nevoie de ajutor a crescut de 4 ori în mai puţin de un an. 2,8 milioane de oameni au fugit din calea conflictului din Irak, iar în plus această ţară găzduieşte aproape 250 de mii de refugiaţi din Siria.

De la începutul crizei, Uniunea Europeană a majorat considerabil ajutorul umanitar acordat, alocând 20 de milioane de euro în 2014 şi 28,5 milioane în 2015.

Alte 8,5 milioane au fost mobilizate, până acum, pentru a sprijini refugiaţii sirieni ajunşi în Irak.

Audio: Agenda europeană. (Euranet Plus)

Principala provocare în livrarea ajutoarelor este accesul, misiunile umanitare fiind îngreunate de violenţele în desfăşurare şi de riscul crescut din zonă, unde numărul de abuzuri este tot mai mare. ONU a raportat faptul că toate părţile implicate în conflict încalcă în mod sistematic drepturile omului.

În unele cazuri, aceste acte merg până la crime de război sau crime împotriva umanităţii. Au fost înregistrate tot felul de încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi asasinate, convertiri forţate, răpiri, trafic de persoane, sclavie sau abuzuri sexuale.

Priorităţi absolute sunt acum protejarea şi ajutorarea civililor din spaţiile cu grad înalt de risc, a celor care locuiesc în zone de frontieră, precum şi a grupurilor vulnerabile, precum copiii, bătrânii, gravidele şi persoanele cu handicap.

Oamenii forţaţi să-şi părăsească locuinţele şi să trăiască în aer liber, în şcoli sau în clădiri neterminate, au urgentă nevoie de adăposturi adecvate, hrană, apă, materiale sanitare şi îngrijire medicală.

Noua strategie stabilită de Uniunea Europeană pentru combaterea crizelor din Irak şi Siria se axează pe activităţi care se consolidează reciproc, mărind astfel efectul suportului oferit.

Asta înseamnă o combinaţie de măsuri politice şi practice, pornind de la angajamente diplomatice şi furnizarea de servicii de bază şi mergând până la finanţarea luptei contra terorismului şi controlul mai eficient al graniţelor.