Păpădia sau "Coana preuteasă" care ştie a tămădui de toate

Păpădia ... a înflorit de ceva vreme şi aproape că se ţine după noi. E peste tot. În pădure, în parc, pe câmp, în curte, în grădină, pe marginea drumului ... Doar s-o vezi şi s-o culegi...

De ce, oare, atâta stăruinţă ?

Rostul ei, dat de Dumnezeu, este acela ca frunzuliţele-i fragede, uşor amărui, (dar ce tămăduitoare!) să ne facă să uităm cuvântul boală.

Păpădia este una din verdeţurile aşa-zise lăptoase, adică e soră bună cu lăptuca, cu cicoarea şi cu floarea soarelui.

În româneşte, numele-i vine din greaca modernă, papadiá (παπαδιά), adică „coana preuteasă” sau „mironosiţa”, cu toate că grecii, la ei acasă, îi spun „amărăciune”, „lăptucă sălbatică” sau „ridiche sălbatică”.

Pentru că „doamna preuteasă”, la români, ştie a vindeca de toate.

De fapt, herboriştii au denumit-o „leac pentru orice tulburare” : taraxacum în latină, (ταραξάκος în elină, din τάραξις = tulburare şi άκος = remediu).

Iar francezii au botezat-o „dinte de leu”, după frunzuliţele-i zimţate, (dent-de-lion, de unde englezescul dandelion) sau „piss-en-lit” (te scapi pe tine în pat), după proprietatea sa de căpătâi, aceea de a fi diuretică.

Adică de a ne ajuta să ne creăm un trup superb slăbind, să scăpăm de pielea de portocală (celulita) şi să ne dezvăţăm corpul să mai reţină apă în plus.

Păpădia, minunat lucru şi de ţinut minte, are mai mult calciu decât laptele, e mai hrănitoare decât lăptuca şi spanacul, are mai multă vitamină A decât morcovii şi foarte mult beta-caroten, un antioxidant special care face uitat cuvântul cancer.

În plus, e zâna bună a celor ce pătimesc de pe urma ficatului, a pancreasului, a rinichilor şi a bilei greu bolnave.

Vă sugerăm o salată atotvindecătoare: tăiaţi mărunt cam 25 de frunze tinere de păpădie, cu codiţe cu tot, şi amestecaţi-le fie cu frunze fragede de spanac, fie cu frunze de salată verde şi înmuiaţi-le într-un sos recomandat de alchimiştii bucătăriei subtile, un sos vivifiant din leuştean, pătrunjel, mărar, ceapă şi usturoi verde, tarhon, ulei de măsline şi zeamă de lămâie sau de varză murată, dacă v-a mai rămas.

O asemenea delicatesă în aprilie şi la începutul lui mai face uitate cuvintele : hepatită A, B, C, diabet, astenie de primăvară, slăbiciune, nervi sau anxietate.