Ştevia – dulcea pereche a spanacului

Ştevia… E dulce-acrişoară…umedă, lucioasă, catifelată, proaspătă şi musteşte de sucuri hrănitoare.

Creşte sălbatică şi liberă pe marginea drumurilor în toată Europa; totuşi e făcută pentru a se însoţi cu rafinatul spanac de stirpe-naltă – îmbibat de parfumul iubirilor delicate din grădinile regilor-poeţi persani.

Amândoi au seve vindecătoare şi dătătoare de viaţă, seve însufleţitoare ce ne întraripează trupul şi gândurile.

Ştevia, iar acesta este un mister, e dăruită cu o dulceaţă binefăcătoare care, departe de a ne încărca sângele cu zaharuri nesănătoase, îl curăţă de ele, adică e hipoglicemiantă.

Mai are darul de a nu lăsa bacteriile rele şi ciupercile să se cuibărească în noi şi de a ne întări cu proteine, fibre, fosfor, zinc, calciu, potasiu, magneziu, precum şi cu vitaminele A şi C.

Mai mult, ne ajută să eliminăm lichidul de prisos şi să scăpăm de oboseala minţii şi a trupului.

Merită să încercaţi piureul de ştevie cu spanac: e o hierogamie.

Fierbeţi-le împreună la aburi, până se înmoaie, cam 15-20 de minute şi lăsaţi-le alte 20 minute să se guste şi să se bucure unul de celălalt în tihnă. Puteţi să le aşterneţi un pat din codiţe de pătrunjel, mărar şi 2 frunze de dafin.

Tăiaţi-le foarte fin sau mixaţi-le, dacă vi se permite şi cu puţin lapte.

Trebuie să devină un piure moale şi mătăsos ce vă va fi mai cu priinţă însoţit de pătrunjel, mărar, ceapă şi usturoi verde, mărunţite şi scăldate în ulei.