O vorbă bună - Rostul postului creştin

A început Postul Mare. Unii încearcă să-l ţină, unii ar vrea, dar spun că nu pot, alţii nu dau doi bani pe el. Dincolo de ce credem în mod personal despre această practică religioasă, postul este un mijloc de manifestare a religiozităţii.

Cel ce crede în Dumnezeu îşi manifestă credinţa într-un fel numit religiozitate. Aşa că postul nu se ţine pentru a slăbi, sau pentru că anumite mâncăruri ar fi necurate, ci pentru că e un mod de a intra în relaţie cu Dumnezeu.

Iar acest mod nu se limitează la mâncare. Postul, aşa cum îl recomandă Biserică, constă într-o abţinere de la alimentele de origine animală: carne, brânză, ouă, dar şi de la distracţii, viaţă sexuală, cu alte cuvinte, o abţinere de la anumite gesturi îngăduite în perioada de nepost.

Care e rostul acestei înfrânări? - Limitarea activităţii trupului şi intensificarea vieţii sufleteşti. În post se dă întâietate spiritului din om şi preocupărilor lui.

Spiritul îşi recuperează vocaţia de stăpân al materiei, iar omul vocaţia spre nobleţe. Şi aceasta pentru că în zilele de post, omul e mai stăpân pe sine.

Cine este în stare să nu mănânce tot ce pofteşte îşi exersează răbdarea, cumpătarea, calităţi care conduc la stăpânirea de sine şi la nobleţe spirituală.

Însă atenţie! Nu trebuie uitată recomandarea evanghelică: „nu oamenilor să arăţi că posteşti, ci Tatălui Tău care este în ascuns”, adică lui Dumnezeu.

Trufia anulează efortul de a posti, pentru că alimentează orgoliul şi nu nobleţea.

Poţi descărca varianta audio a rubricii O vorbă bună difuzată în programele Matinal şi Obiectiv România aici.