O vorbă bună 91 - Dumnezeu a murit

Un preot trecea printr-o perioada grea. Simţea că tot ce face e în zadar. Era descurajat şi supărat pe tot cel înconjura.

Starea lui i-a afectat şi relaţiile în familie. Soţia era foarte îngrijorată şi încerca prin optimismul ei să-i schimbe starea, să-l facă să-şi recapete speranţa. Fără succes însă.

Soţul îi era tot mai posac şi mai trist. Într-o zi se arătă în faţa bărbatului îmbrăcată în haine negre şi cu un aer îndurerat.

Preotul se arătă surprins: „Cine a murit? De ce porţi doliu?” a întrebat-o. Femeia i-a răspuns prompt: „Dumnezeu din ceruri este mort. Pentru el port doliu?

- Cum poţi spune aşa ceva, replică preotul? Dumnezeu e veşnic, nu poate muri?

- Crezi tu asta, întrebă soţia? În ultimele zile te-ai comportat ca şi cum Dumnezeu a murit. Cum poţi să crezi în existenţa Lui şi să cazi în deznădejde?”

Preotul a lăsat capul în pământ şi şi-a dat seama câtă dreptate avea soţia lui. Cine crede cu adevărat în Dumnezeu nu poate să-şi piardă speranţa.

Oricât de mari ar fi greutăţile care-l apasă, şi oricât de părăsit s-ar simţi, omul credincios ştie că mai este cineva care-i poartă de grijă.