O vorbă bună 68
Femeia de serviciu
Articol de Remus Rădulescu, 10 Decembrie 2010, 11:33
Discuţie între doi colegi: "Ai un telefon nou! Cât costă? - L-am luat ieftin pentru câte ştie să facă." După ce-i află preţul, curiosul răspunse cu un aer uşor dispreţuitor: „Doar atât? La valoarea ta, meritai un telefon mai scump!”
Nu-i aşa că v-aţi surprins uneori evaluând pe cineva după preţul obiectelor pe care le deţine: haine, ceas, bijuterii, maşină şi alte accesorii?
Consecinţa: respectul faţă de respectivul este direct proporţional cu înălţimea funcţiei sau valoarea obiectelor pe care le posedă. Adevărul e că suntem captivii formei, ne blocăm în suprafaţa lucrurilor şi nu ajungem la profunzimi, ca de exemplu: calitate umană, caracter, competenţă şi alte lucruri serioase.
Conştient de acest lucru, un profesor de liceu a făcut un test cu elevii săi. La un extemporal, alături de întrebările din materie, a adăugat-o şi pe-aceasta: „Cum o cheamă pe femeia de serviciu, care vă face curat în clasă?”
Ajungând la întrebarea cu pricina, un elev şi-a întrebat profesorul: „Veţi lua în considerare la notă şi răspunsul la ultima întrebare? - Bineînţeles, a răspuns profesorul".
Şi notele n-au fost mari. Niciunul nu-i ştia numele femeii de serviciu. Tu ştii cum o cheamă pe acea doamnă cu mopul în mână pe care-o întâlneşti în fiecare zi şi o saluţi în grabă?
