O vorbă bună 44 - Transformare

Tot ceea ce suntem şi avem e supus schimbării. De obicei sensul transformării este de la bine la rău.

În planul fizic, lucrul acesta este evident. Poate de aceea, tindem să credem că şi-n plan spiritual, lucrurile stau la fel.

Sufletul unui om însă se poate transforma şi invers - din rău în bine. Convertirile, numai aşa sunt posibile.

Am găsit de curând într-o carte o întâmplare, care confirmă că şi cel mai rău om poate deveni bun.

Un criminal, evadat din închisoare, ajunge, în fuga lui, noaptea, la o casă de la marginea pădurii în care stătuse ascuns.

Ştia că pe capul lui se pusese o recompensă. În casa de la marginea pădurii văzu pe fereastră o femeie în genunchi şi alături de ea un copil înfăşat.

Bătu la uşă cu nădejdea că va găsi ceva de mâncare. Nu pusese nimic în gură de câteva zile.

Femeia deschise şi fugarul reuşi să vadă pe faţa ei urma lacrimilor şterse în grabă. Spuse că avea nevoie de adăpost pentru noapte. Femeia îl pofti înăuntru şi se scuză că nu are nimic de mâncare.

Era foarte îngrijorată pentru că pruncul îi era bolnav. Era văduvă şi trăia într-o sărăcie lucie încât nu-şi permitea să meargă la doctori cu copilul.

Omul îşi aduse atunci aminte de mama lui care, la fel, rămăsese văduvă de tânără.

Dimineaţa se trezi, o luă cu el pe văduva săracă şi se duse direct la postul de poliţie. Se predă spunând că femeia care-l însoţea l-a convins s-o facă şi că ea merită recompensa.

Mama a primit banii, şi-a îngrijit copilul, iar criminalul s-a întors să-şi ispăşească pedeapsa, mai împăcat ca oricând.