O vorbă bună 140 - Aprecierile

Te simţi bine când eşti apreciat - este firesc. Aprecierile sau laudele pot fi însă şi periculoase. Îţi alimentează orgoliul şi de cele mai multe ori te fac să-ţi formezi despre tine o imagine supradimensionată.

O apreciere poate conduce foarte uşor la supraestimarea propriilor puteri. Şi aşa este întreţinută mândria, acea atitudine care te face să te simţi mai grozav, mai deştept, mai puternic, mai frumos decât alţii, şi decât eşti.

Nu-i aşa că nu vă plac oamenii plini de ei înşişi, lăudăroşi şi îngâmfaţi? Ei bine, atunci când eşti lăudat, e foarte uşor să cazi pradă mândriei.

Soluţia – nu e să respingi aprecierile sincere. Ar fi nepoliticos şi dăunător relaţiilor cu ceilalţi. Dar, te ajută să te păstrezi cu picioarele pe pământ, cred, următoarea atitudine: atunci când cineva te laudă, să-ţi aminteşti aproape instantaneu un defect pe care-l ai.

Şi dacă eşti sincer cu tine, nu se poate să nu-ţi ştii defectele. Nu e nevoie să le mărturiseşti, dar să le faci loc în propria minte exact atunci când laudele te încântă.

În acest fel, eviţi să te urci pe un piedestal construit de aprecierile celorlalţi, care cu cât este mai înalt, cu atât devine mai periculos atunci când cazi.