Normative pentru folosirea îngrăşămintelor agricole

Folosirea nămolului rezultat din procesul de epurare în instalaţiile specializate i-a preocupat constant pe specialişti.

Pericolul ca substanţe periculoase pentru om să fie folosite în agricultură a determinat Uniunea Europeană să elaboreze normative stricte.

Despre experienţa românească în domeniu, cu respectarea condiţiilor de mediu, ne vorbeşte domnul doctor Mihai Toti, secretar ştiinţific în cadrul Societăţii Naţionale de Ştiinţa Solului din România.

Audio: Europa verde. (Euranet Plus)

Mihai Toti: În momentul de faţă, cam 60-65% din localităţi sunt dotate cu astfel de mijloace de epurare a apei, respectiv generarea de apă potabilă pentru uzul uman şi animalier.

Reporter: În staţiile de epurare apar şi substanţe periculoase. Nu există riscuri?

Mihai Toti: Este normal ca în urma poluării să rezulte nişte deşeuri. Nămolul de la staţiile de epurare este încărcat pe de o parte cu metale grele, iar pe de altă parte cu diverşi alţi poluanţi, unii chiar de natură sanitară. Comunitatea europeană a emis normative care au fost aplicate şi în România, pe baza cărora s-a elaborat Ordinul 344, care stabileşte modul în care se fac studiile pentru a aplicarea nămolului de la staţiile de epurare pe terenurile agricole. Trebuie să considerăm că aceste nămoluri au un efect benefic asupra solului şi asupra producţiilor datorită faptului că aduc un aport important de materie organică de azot total, de fosfor mobil şi potasiu mobil. În acelaşi timp, este foarte important ca conţinutul de metale grele şi alţi poluanţi să fie sub limitele maxime admisibile astfel încât solul să nu se încarce cu aceşti poluanţi.