Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: SERVICIUL DE NOAPTE Joi, 26 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Ora Armatei

2 Februarie 2020
Vizualizari: 1982
Comentează add

O nouă producție marca "Ora Armatei", în al 80-lea an de emisiune la radioul public. Ediţia include un interviu realizat în Portugalia cu ministrul apărării Nicolae Ionel Ciucă.

Jurnal militar 1 Februarie

ora-armatei

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa! Așadar, o nouă producție marca "Ora Armatei", în al 80-lea an de emisiune la radioul public. Spre deosebire de 1940, anul în care s-a înființat "Ora Armatei", acum, în 2020, suntem într-una dintre cele mai sigure situații de securitate, în cea mai puternică alianță militară a zilelor noastre, iar România este chiar granița de est a acestei alianțe pe care o va apăra în viitorul apropiat cu și mai multă aeronave F-16. Vă invit la început să ascultați în interviu pe care ministrul Apărării Naționale, Nicolae Ionel Ciucă, ni l-a acordat luni seara, prin telefon, în exclusivitate, din Portugalia, acolo unde tocmai s-a parafat achiziționarea următoarelor 5 aeronave F-16 pentru Forțele Aeriene Române:

Nicolae Ionel Ciucă: Este o vizită într-adevăr care vine şi completează demersurile demarate cu mai mulţi ani în urmă, când România a decis să-şi creeze o capabilitate de luptă aeriană pe platforma F-16. Este, practic, un demers în trei, pentru că în toată această activitate sunt implicate cele două ţări, România-Portugalia, dar şi SUA, prin compania Lockheed Martin, care a mijlocit tot ceea ce înseamnă partea de modernizare şi upgradare a avioanelor F-16 pe care le-am achiziţionat de la Forţele Aeriene portugheze. Practic, împreună cu ministrul Apărării portughez am concretizat acest demers, urmând ca în baza planului deja stabilit la nivel tehnic el să se deruleze pe parcursul acestui an când primele 4 avioane dintre cele 5 achiziționate vor sosi România, iar cel de-al 5 anul viitor. Aici nu vorbim doar de achiziție, ci vorbim de continuarea acestui proces prin care să fim în măsură să trecem la următorul nivel, adică de la achiziția unui avion, a unui 'asset', cum se folosește în limbaj NATO, la crearea unei capabilități. Pentru România se va concretiza și în transferul de cunoștințe, și transferul de tehnologie către industria noastră de apărare, pentru a fi în măsură ca pe durata derulării acestui contract să poată să înceapă tot ceea ce ține de procedurile tehnice pentru modernizarea și upgradarea atât a avioanelor pe care le achiziționăm, cât și a celor deja existente. Vom reuși să dezvoltăm o capabilitate de mentenanță a acestor platforme în România. Elementele de transfer de cunoaștere și tehnologie în industrie fac trimitere directă la cei care lucrează nemijlocit în domeniul industriei de apărare. Ceea ce s-a stabilit astăzi a fost cadrul general și condiția ca tot ceea ce urmează să se întâmple în continuare să aibă ca finalitate crearea acestei capabilități de mentenanță în industria aeriană română.

Realizator: Aveţi în vedere o capabilitate a industriei de apărare din România care să preia, împreună cu Lockheed Martin, mentenanța avionului F-16?

Nicolae Ionel Ciucă: Vă referiţi unde anume se va întâmpla chestiunea aceasta?

Reporter: Da.

Nicolae Ionel Ciucă: Păi, din discuţiile care au fost coordonate cu Ministerul Economiei, există două locații. Este vorba de Aerostar Bacău și Romaero București.

Realizator: În concluzie, știrea este că anul acesta vin 4 aeronave, chiar acum, la începutul anului, al 5-lea vine anul viitor. Aveți în vedere, înainte de a încheia, credeți posibilă la un moment dat trecerea către F-35?  România ar putea să spere la așa ceva?

Nicolae Ionel Ciucă: Nu ne opreşte nimeni să gândim, dar în același timp trebuie să fim realiști. O astfel de decizie trebuie să se fundamenteze pe elemente concrete de capabilități pe care Armata Română este în măsură să le realizeze. Ca atare, un răspuns exact la această întrebare nu vă pot da, pentru că nu avem un orizont de timp stabilit, este o decizie care urmează să facă subiectul unei analize, dar nu imediată, pentru că, încă o dată, noi am pornit pe un drum în care ne-am propus să realizăm capabilități, capabilitățile respective vor fi cu adevărat eficiente când se vor afla într-un instrumentar foarte bine integrat. Pentru că, știți cum este, atunci când vrei să dezvolţi ceva care să fie cu adevărat eficient, să producă efecte în timp, trebuie să fie făcut cât se poate de aşezat...

Realizator: De calculat, sigur...

Nicolae Ionel Ciucă: De calculat, da. Ştiţi cum este, ca atunci când hrănești un copil, e bine să îi dai cu lingurița ca el să crească și bine proporționat, fără să aibă volte din acestea în dezvoltare. Eu zic că în momentul de față ne focalizăm pe ceea ce ne-am propus, pe ceea ce ne-am asumat la nivelul MApN şi în cadrul programului de guvernare, sunt elemente foarte bine agreate cu premierul României și cu domnul președinte, ca atare cred că nu trebuie să ieșim prin ceea ce ne-am propus. Sigur, a gândi este liber. Împreună cu minmistrul Apărării din Portugalia am căzut de acord să ne sprijinim împreună pe inițiativele pe care ni le-am asumat fiecare țară în parte și, în ciuda faptului că suntem la o distanță foarte mare unii de alții, Portugalia pe coasta Atlanticului, România pe coasta Mării Negre, am identificat o serie întreagă de linii comune de înțelegere a contextului de securitate, care ne-au dus către o posibilă continuare a relațiilor pe termen mediu și, de ce nu, lung, și faptul că Portugalia va continua să îşi mențină afiliat un batalion la Brigada Multinațională este cât se poate de încurajator şi, de asemenea, am mulţumit pentru contribuţia Portugaliei la cele două iniţiative ale noastre, Brigada Multinaţională şi Divizia Multinaţională, contribuție cu personal, care dau consistență la tot ceea ce înseamnă această relație bilaterală să continue și în viitor.

Realizator: O frăție, așadar, peste o Europă întreagă, de la estul Europei, de la graniţa de est a NATO, până la coasta Atlanticului,. România și Portugalia...

Nicolae Ionel Ciucă: Nu neapărat o frăție, deși există foarte multe similarități între cuvintele din limba română și limba portugheză, gramatica este similară, şi chiar și partea aceasta de temperament. Ca atare, m-am bucurat foarte mult că am putut să avem această vizită și, încă o dată, să mulțumim predecesorilor noștri pentru ceea ce au realizat și să ducem mai departe responsabilitatea de a continua această relație bilaterală./amirea

Realizator: Asculaţi "Jurnal militar" la Radio România Actualităţi. A fost ministrul apărării naţionale, Nicoale Ciucă, într-un interviu pe care l-am realizat la începutul săptămânii, prin telefon, din Portugalia. Misiunea principală a lui F-16 este aceea de poliţie aeriană aici, la graniţa de est a NATO, iar în acest serviciu de poliţie aeriană se realizează şi un suport de la sol prin radiolocaţie. Un reportaj despre una dintre unităţile de radiolocaţie de undeva din est, la doar câteva zeci de kilometri de  Focşani şi la circa 10 kilometri de Tecuci, în câteva cuvinte, 37 de oameni care formează Compania 204 Radiolocaţie, subordonată Grupului 2 Cercetare şi Supraveghere prin Radiolocaţie şi Avertizare Timpurie - Bacău, structură care face parte, la rândul ei, din Brigada 76 Cercetare-Supraveghere şi Recunoaştere.

Realizator: În apropiere de comuna Matca, o comună vestită pentru oamenii harnici, care-şi lucrează pământurile, sunt legumicultori vestiţi, există o unitate de radiolocaţie foarte importantă şi aici activează mai puţini oameni decât v-aţi putea închipui. La comanda acestei unităţi este maistrul principal Hristudor Cristea. Domnule Cristea, bine aţi venit la "Ora Armatei"!

Hristudor Cristea: Bine aţi venit în unitatea noastră.

Realizator: De ce sunteţi aici, în acestă mică unitate?

Hristudor Cristea: Dealul Lupa, cum este pus şi pe hartă. Misiunea acestei subunităţi, supravegherea spaţiului aerian al ţării pe latura de Est, Sud-Est. Datele de la noi se transmit într-un sistem automatizat într-un punct de comandă, de acolo datele sunt distribuite către cei care sunt de la Controlori de Trafic Aerian. Cum suntem noi mai sunt şi alte subunuităţi, mai avem şi alţi colegi.

Realizator: Vorbiţi-mi puţin despre tehnică, pentru că, spuneaţi, că aţi terminat în urmă cu 24 de ani şcoala. Trecem pe lângă un radar foarte mare şi mă gândesc că de atunci şi până acum s-a schimbat.

Hristudor Cristea: Radarul, cel mai nou radar, îl avem aici, un TPS-79, este manevrabil în jur de 50 de minute, pentru care putem să fim cu el gata de marş. Radarele care mai sunt în dotarea unităţii sunt radare de provenineţă rusească şi, care, au fost modernizate, digitaze.

Realizator: Despre radarul ăsta, mare, pe care-l vedem aici că se învârte, fiind de producţie rusească?

Hristudor Cristea: An de fabricaţie 1986, pentru distanţe mari.

Realizator: Lângă, văd un radar mai mic.

Hristudor Cristea: Radarul mai mic, tot de provenineţă rusească, este un radioaltimetru. Radarul este construit pentru a determina înălţimile; este cea mai nouă achiziţie la noi, la subunuitate.

Realizator: Nu este greu aici, în izolare? Nu prea vrea lumea să vină?

Hristudor Cristea: Tineri şi tineri, tot aşa, pentru a-şi continua studiile şi în oraşele mai mari.

Realizator: Am intrat la adăpost, că este un vânt foarte pătrunzător, tăios afară.

Hristudor Cristea: Cei care fac poliţie aeriană, acest serviciu care este coordonat se întinde pe durata 24 de ore, cu timp liber aferent, de 48 de ore, sau 72.

Realizator: Deci, iată, acest serviciu de poliţie aeriană nu se referă doar la cei care zboară F-urile şi MiG-urile pe cerul patriei, ci se referă şi la cei care sunt la sol.

Hristudor Cristea: Colegii care sunt aviatori şi care zboară cu acele aeronave au nevoie de informaţii. Noi le furnizăm informaţii ca ei să poată să-şi desfăşoare activitatea în aer, care este destul de grea, ca să zic aşa, de complexă.

Realizator: Evident. Şi asta înseamnă schimburi, înseamnă organizare, adică în fiecare zi 24 de ore vin alţii, schimbă şi sunt în permanenţă.

Hristudor Cristea: Un flux continuu. Deci, radarul nu se opreşte, unitatea nu se închide sâmbăta şi am plecat şi venim luni. În permanenţă se execută serviciul 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7.

Realizator: Pentru că ne apropiem de finalul discuţiei noastre, vroiam să vă întreb despre privaţiunile meseriei, despre riscurile şi despre, poate cine ştie, afecţiunile despre care se vorbeşte, pentru că aceste radare, totuşi, sunt periculoase, adică ele au un anumit grad de....

Hristudor Cristea: Radiaţie.

Realizator: ...de radiaţie, nu?

Hristudor Cristea: Electromagentice. Ele, într-un fel sau altul, odată cu vârsta, poate îşi spun cuvântul, după cum şi, vedeţi, mai apare un păr alb poate înainte de a fi normal să apară... În rest, asta-i meseria pe care ne-am ales-o, o iubim, o facem cu mult drag şi cu toate riscurile care sunt, le asumăm şi trebuie să servim patria, nu?

Realizator: Există boli profesionale ale dumneavoastră? Mulţi puneau pe seama meseriei de radiolocatorist aumite tipuri de cancer sau, nu ştiu, aveţi în jur oameni care au suferit?

Hristudor Cristea: Nu, nu, nu. Nu am avut nici colegii care au ieşit la pensie, cei care nu mai sunt printre noi, boli, sau cel puţin nu avem cunoştinţe, dar nu cred că sunt aşa ceva. Ele, într-un fel sau altul, poate afectează cumva, dar asta este meseria. Oriunde, şi în mină dacă lucrezi, acolo te afectează praful, sau ştiu eu...

Realizator: O să închei cu o glumă, radiolocatoriştii fac fete.

Hristudor Cristea: Aşa este. Eu, la fel, am două fete, cea mare are 22 de ani, acum o să-i facă pe 16 februarie, şi cea mică este în clasa a X-a, 16 ani. Am două fete şi, într-adevăr, am colegi, care, într-adevăr, predomină fetele. Am şi colegi care au băiat şi fată, dar băieţi nu prea, adică să aibă doi copii sau trei copii numai băieţi. Nu. Marea majoritate care lucrează în radiolocaţie sunt predispuşi să facă fete.

Realizator: Este o chestie despre care ştiaţi şi dumneavoastră, când aţi venit.

Hristudor Cristea: Aşa este, da. Deci, eu am colegi, care, la fel, au câte două fete.

Realizator: Să vă trăiască, să fiţi sănătoşi!

Hristudor Cristea: Mulţumesc, la fel şi dumneavoastră, multă sănătate şi vă aşteptăm la noi, cu mult drag, când aveţi ocazia, să nu ne ocoliţi, puteţi să vă bazaţi pe noi oricând./eendrefy

Realizator: Mulțumesc maistrului militar Hristudor Cristea, comandantul Companiei 204 Radiolocație, subordonată Grupului 2 Cercetare de la Bacău.

*

Realizator: Mergem repede în Kandahar, în Afganistan. Bună dimineața, Bogdan Oproiu!

Bogdan Oproiu: Salut, Cristi! Bine v-am găsit pe toți, bine v-am găsit pe toți bine...

Realizator: Întoarcem urările de bine, mai ales că voi aveți un pic mai multă nevoie de grijă și de urările noastre de bine, deși și la București, după cum cred că ai aflat, a fost un cutremur, nu foarte lung dar destul de tărișor, așa. Din câte știu, și Afganistanul este o zonă seismică, dar poate că nu v-aţi întâlnit până acum cu mișcările telurice.

Bogdan Oproiu: Da, din fericire ne-au evitat. Deocamdată, scuturări sunt din alte motive aici, nu din cauza cutremurelor. Da, l-am simţit și noi, cutremurul din țară, mai mult pe WhatsApp, aşa, în convorbirile pe care le-am avut cu familia.

Realizator: Vremea în Afganistan este una de iarnă, ceea ce e un pic ciudat, nu?

Bogdan Oproiu: Oarecum, mai ales aici, în Kandahar, în sudul Afganistanului, pentru că în zonele din nord şi în capitală, în Kabul, de exemplu, e obişnuit să ningă şi temperaturile să scadă adesea sub zero grade, dar în Kandahar în mod normal clima este mai caldă. De altfel, nu este foarte frig nici acum, uite, sunt 12 grade, soarele e sus pe cer, cerul este senin. Vântul, din păcate, mai schimbă şi scade de fapt indicele de confort termic. Şi seara, chiar aseară am stat în curtea Elementului Naţional de Sprijin, aici, de unde au plecat mai mulţi militari români din Detaşamentul Humint, au plecat aseară spre ţară şi zece minute, cât am aşteptat venirea autobuzului care urma să-i ducă pe aeroport, le-am simţit din plin, am început să tremur deşi eram destul de bine îmbrăcat, spun eu, doar că vântul ţi-ajunge până la oase.

Realizator: Hai să vedem ce s-a întâmplat săptămâna asta.

Bogdan Oproiu: Săptămâna aceasta a început rotaţia Batalionului de Protecţie a Forţei, paraşutiştii de la Batalionul 495 urmează să fie înlocuit de vânătorii de munte de la Batalionul 21 din Predeal. Detaşamentul precursor a ajuns marţi aici, pe aeroport, primii oameni, comandantul detaşamentului şi o parte din ofiţerii din conducerea acestuia, care au venit şi au început să preia misiunea de la colegii lor de la batalionul de paraşutişti. Au început să se îndrepte către ţară o parte din militarii români care au fost aici cu diverse misiuni. De exemplu, aseară au plecat militarii din Detaşamentul Humint, dar şi cei care au lucrat în Comandamentul misiunii Resolute Support din Kabul. O parte dintre ei au plecat de tot, doi militari urmează să se întoarcă, au plecat doar în concediu, pentru că nu au înlocuitori şi atunci au primit propunerea de a-şi continua misiunea pe care au acceptat-o, aşa că vor merge acasă pentru un concediu de zece zile, două săptămâni, depinde cum sunt cursele aeriene înapoi şi după care se vor întoarce pentru alte şase luni de misiune la vârful conducerii, la vârful misiunii Resolute Support, în comandamentul de pe Kabul. Acum este în bază şi generalul de brigadă Dorin Toma, care a fost vreme de un an de zile locţiitor al adjunctului şefului pentru operaţii al misiunii Resolute Support. A fost primul general care a avut misiune în Afganistan, care a îndeplinit o funcţie aici, şi dumnealui aşteaptă să se repatrieze în zilele următoare.

Realizator: Iată şi premieră pe care o consemnăm cu ocaza asta, primul general român cu funcţie oficială în Afganistan. Mulţumesc tare mult pentru această intervenţie. Te mai întreb la sfârşit, AMR-ul.

Bogdan Oproiu: Păi, mai avem... stai aşa, că au scris colegii mei de grup, 43 de zile. Uite, avem o tăbliţă aici pe care au început să marcheze în urmă cu două zile. 43 de zle, conform planificării, până când Elementul Naţional de Sprijin urmează să se repatrieze. Suntem în ultima lună şi ceva de misiune. Îi aşteptăm la începutul lunii martie pe camarazii din rotaţia a 11-a care urmează să preia misiunea aici, pe baza aeriană Kandahar. Activitatea este laborioasă şi ne ocupă tot timpul, aşa că aş zice că nu avem foarte, foarte mult timp ca să ne gândim la plecatul acasă, dar cu siguranţă că undeva, acolo, o parte a conştiinţei şi a creierului este aţintită deja către Bucureşti şi către ultimele zile de misiune.

Realizator: Oricum, îți vei aduce aminte cu mare plăcere despre această perioadă petrecută în Afganistan, despre Crăciunul petrecut acolo, despre Revelionul, că ne-am auzit și de Revelion, pe care l-ai petrecut acolo, despre momentele astea frumoase pe care voi ați încercat să vi le faceți, cu diferite sortimente de mâncare despre care ne-ai povestit și care... astea românești cam lipsesc pe acolo, dar ați reușit voi să faceți să fie bine, cum zice românul. Mulțumesc, Bogdan Oproiu! Te așteptăm, oricum ne mai auzim până atunci, dar te așteptăm acasă și ţi-am promis o decorație de la "Ora armatei" pentru toate corespondențele excepționale pe care le-ai transmis. Salutări bărbaților și femeilor din misiunile de acolo, din Afganistan!

*

Realizator: La ultimul popas aici, la "Jurnal Militar", ultimul interviu al emisiunii este cu Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici. Un fragment din acest interviu va apărea joi seara, de la 21:30, la emisiunea "Documentarele Radio România", o ediție dedicată de Mihaela Helmis fenomenului dramatic întâmplat în anii '50, marea deportare în Bărăgan a românilor, şsvabiloe și sârbilor din Banat. De altfel, subsecretarul de stat pentru problemele deținuților politici, foștilor deținuți politici și deportați, domnul Octav Bjoza se află chiar acum la Cluj, va merge la Huedin și la Gherla pentru mai multe comemorări ale victimelor comunismului: țărani, profesori, politicieni și foarte, foarte mulți militari și generali ai armatei române.

Octav Bjoza: De pomină a rămas acea mare deportare a românilor, şvabilor și sârbilor din Banat pe o fâșie de-a lungul frontierei cu Iugoslavia, care avea cam 50 km, uneori chiar 60. Au fost luați, urcați într-un vagon, cum spuneau ei, și abandonaţi sub cerul liber al Bărăganului.

Realizator: Ăsta e termenul cel mai potrivit, "abandonați".

Octav Bjoza: Categoric. Atâta li s-a făcut, fără ruletă, că n-aveau, 20 de pași, așa, și vreo 200, așa, bătuţi patru ţăruşi, "Aici e locul dumitale". Şi mulți mi-au povestit cum în prima iarnă și-au făcut bordeie sub pământ, că era mare problemă și asta, că n-aveai ce să pui deasupra, nu era lemn de construcții, nu erau păduri în apropiere. Găseai ceva sălcii strâmbe, dar tocmai pe malul Dunării și unele sate erau la kilometri mulți de Dunăre. Mult mai târziu li s-au dat și materiale de construcții, să cumpere o fereastră, o ușă, niște bârne, și atunci au pus tulpini de floarea soarelui direct pe pământ.

Realizator: Sunt povești cunoscute și care apar în documentar. Aș aduce discuția mai degrabă în ziua de astăzi, pentru că, sigur, atunci nu vă așteptați ca la un moment dat o să fiți cumva o autoritate, subsecretar de stat, care aveți și foștii deținuți și foști deportați.

Octav Bjoza: Chiar titulatura ei în documente este Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România.

Realizator: Există un sistem de compensații și pentru foști deținuți, dar și pentru foștii deportați, decompensații morale, materiale?

Octav Bjoza: Da. Există o aşa-zisă reparație prin acordarea unor indemnizații, dar vreau să spun că indemnizația pe care o primesc eu și cu pensia mea de inginer împreună ar face câtă pensie mi s-ar fi cuvenit mie ca inginer fără să fi avut aceste suferințe. Practic, nu există nici o reparație.

Realizator: Pentru casele de care au fost deposedați, pentru pământuri, așa cum și dumneavoastră la fel aţi fost.

Octav Bjoza: La noi ţi se dădea sentința azi, a doua zi erau azvârliți din casă, confiscată toată averea şi luai ce puteai duce în mâini, atât. Și te trimiteau la o adresă unde de regulă nu cunoșteai pe nimeni, te aruncau printre străini.

Realizator: Aţi fost numit în funcția asta undeva, destul de târziu după '90, în anii din urmă, și voiam să ne spundeți dacă credeți că e de ajuns ce s-a întâmplat cu aceste de indemnizații și dacă mai speră oamenii la alte reparații.

Octav Bjoza: Domnule, noi am fost nişte naivi, mai puţin eu, să ştiţi. Le spuneam, "Nu vă bucuraţi, că acestea dsunt doar firimituri scăpate printre degetele bogaţilor în devenire". Am presimţit cine va pune mâna pe bunurile acestei ţări. Ce se întâmplă? No suntem cei cărora ni s-a luat totul şi pentru totdeauna: libertatea, sănătatea, tinereţea, agoniseala şi, în schimb, am primit această rentă viageră. Deci, /cei, care au copii, nepoţi, n-au ce să lase, pentru că noi n-am fost despăgubiţi, a trebuit s-o luăm de la zero. Noi am fost eventual trimişi să ne judecăm cu statul sau foştii ofiţeri de Securitate sau foşti activişti de partid ca să-i scoatem din casele noastre.

Realizator: Au fost soluţionate?

Octav Bjoza: Da, păi majoritatea ofiţerilor de Securitate au fost torţionari sub o formă sau alta. Că, din punctul meu de vedere, torţionari n-ar însemna numai că au pus mâna pe bâtă şi au dat în tine, te puteau teroriza şi psihc, "Vrei să-ţi intre fiul la facultate?", "Vrei apartament de la statul român? Păi, nmu se poate, că nu eşti membru de partid". Eu sunt singurul care am lucrat pe mai multe şantiere şi care n-am primit niciodată apartament de la statul român şi construiam inclusiv blocuri de locuinţe. Şi în fiecare lună se dădea în primire dacă nu un bloc cu două, trei scări, măcar o scară şi acele 20 de apartamente două erau unul al constructorului, unul al instalatorului. Cu scandal, eram primul pe listă, apoi când se dădea iarăşi, aflam joi că de fapt s-a dat repartiţia altuia lunea care a trecut. Şi iar se lua de la cap... Dar n-am primit.

Realizator: Şi n-aţi primit...

Octav Bjoza: N-am primit niciodată, niciodată. S-a făcut lumină când am găsit prin niște note informative, în care securistul scrie pe una din ele, "Să fie puse sub urmărire și persoanele care l-ar ajuta pe Bjoza la creșteri salariale sau la obținerea unei locuințe din fondul de stat".

Realizator: După ''90, v-ați întâlnit cu ei?

Octav Bjoza: M-am întâlnit, dar n-am stat de vorbă. Nu de teamă, de silă şi de sârbă. Că n-avea de ce să-ţi fie teamă după. Dumnezeu ori dracul mi-l scotea zilnic în cale pe una din cele mai mari canalii ale Securităţii din România, şeful Serviciului Anchete de la Securitatea din Braşov, maiorulStelian Alexandrescu. Locuia la 150 m de filiala AFDPR-ului din Braşov, în Piaţa Enescu nr. 9, etajul 2.

Realizator: Aţi spus mai devreme că după ce plecaţi dvs se cam termină treaba.

Octav Bjoza: Se cam termină, că nu mai are cine, domnule. Cine e dispus să renunţe? Eu parcă am aplicat ce am reţinut de la preot ortodox în temniţă: "Fiule, de abia în clipa în care vei reuşi să renunţi la tine şi la familia ta şi să faci şi tu câte ceva pentru cei din jurul tău totalmente dezinteresat, vei putea spune că ai început şi tu să faci câte ceva pe lumea asta". Nu pot să-l uit... Trăiesc cu speranţa că va veni ziua în care tinerii vor schimba faţa acestei ţări, vor fi capabili s-o ia de la zro, vor fi capabili, poate, să redea acestei ţări un statut moral aşa cum i s-ar cuveni, că e trist. Dar sper în generaţia tânără, sper în acei tineri care chiar şi azi pleacă la studii, la muncă, poate măcar o parte dintre ei se vor întoarce acasă şi vor aplica aici ceea ce au învăţat acolo. Păi dacă n-aş spera nici atât, atunci la ce naiba aş mai trăi?

Realizator: Octav Bjoza, preşedintele Asociației Foștilor Deținuți Politici. Nu uitaţi, joi, la ora 21:30, Mihaela Helmisvă invită la "Documentarele Radio România", unde îl veţi asculta şi pe domnul Bjoza şi pe alţi foşti deţinuţi şi deportaţi. Atât pentru astăzi de la "Jurnal militar". Sunt Cristian Dumitraşcu, vă salut regulamentar. Mulţumesc.


Etichete Exclusiv RadioF-16 RomaniaNicolae Ionel CiucaOra ArmateiJurnal MilitarCristian Dumitrascu

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live