"Inimi neînfricate", militarii români aflaţi în misiune în Afganistan

Astăzi, Ziua Armatei, o să mergem și cu Ilie Pintea. O să ne dăm seama imediat de ce astăzi e Ziua Armatei.

Astăzi, vorbim despre eroii neștiuți care luptă în Afganistan și despre care, din păcate, auzim doar când au loc evenimentele nefericite. Ilie Pintea i-a cunoscut acolo, în bazele de operații, bazele înaintate din munții acestei țări, cu piatră și praf, or, la Kandahar și fiecare dintre militarii români cu care Ilie a stat de vorbă este un model de curaj și devotament. Reportaj special Ilie Pintea.

Reporter: Când feliciţi un militar, răspunsul este invariabil același: servesc patria.

După ce i-am văzut în acțiune în teatrul de operații, ştiu că militarii români care se află astăzi în Afganistan pot rosti această formulă cu deplină îndreptățire, pentru că misiunea lor acolo face din România un partener al marilor armate și un furnizor de securitate demn de respectul aliaților.

Am avut privilegiul să îi cunosc sub soarele afgan şi i-am văzut la lucru, dar și în momentele de răgaz. I-am văzut îngenuncheați lângă camarazii căzuți și i-am văzut revenind pe câmpul de luptă, după ce au trecut prin momente grele.

Un asemenea militar este și Ionel Buzea, un uriaş de doi metri, căruia camarazii îi spun "Bunicul". Chiar dacă a avut nevoie de o intervenție chirurgicală și de o perioadă de recuperare, după ce a fost rănit în explozia unei mașini-capcană, a vrut să își ducă până la capăt misiunea, arătând și prin asta că batalionul său își merită numele de "Inimi neînfricate", aşa că s-a întors la Kandahar.

Ionel Buzea: Şi pentru mine, şi pentru moralul colegilor, mai multe cumulate am dorit să mă întorc aici. Continuăm ce am început. Da, asta m-a învățat pe mine viața, în orice situație trebuie să mergi înainte. Dacă pui capul în pământ, nu faci nimic. Înainte şi om vedea ce se întâmplă.
Reporter: Te-a făcut mai puternic experienţa asta?
Ionel Buzea: Da' orice experienţă te face mai puternic. Acum depinde de fiecare. Nu trebuie să te dărâme.
Reporter: E greu să mergi mai departe după aşa ceva?
Ionel Buzea: Pentru mine nu. Depinde de fiecare.
Reporter: Caporalul Cristian Stoica era sanitarul plutonului, când atacul insurgenților a surprins patrula românească şi fără el s-ar fi pierdut o viață, pentru că a avut prezența de spirit de a-și ajuta camaradul rănit, chiar dacă și el era plin de sânge.
Cristian Stoica: Am văzut unul dintre colegi în acel nor de praf lungit jos, inert, inconștient, într-un șoc hemoragic, probabil. În momentul evaluării, am observat o hemoragie foarte puternică la baza piciorului. M-a dus cu gândul că poate fi o hemoragie arterială, dar era o rană în care dacă nu se intervinea corect și la timp, în maxim cinci minute pacientul deceda.
Reporter: Tu erai deja rănit cand îi acordai primul ajutor.
Cristian Stoica: Da, eu aveam o hemoragie foarte abundentă, pentru că am avut multiple fracturi de piramidă nazală, membrana timpanelor mi-au fost perforate. Tot timpul m-am gândit, dar cât timp sunt conștient eu, trebuie să mă ocup de colegul meu, care e mult mai grav. Da, practic i-am salvat viaţa. Simt că i-am dat eu viaţă.

Reporter: Chiar dacă azi e ziua lor, militarii români aflați în misiune n-au timp de sărbătorit, pentru că în Afganistan, unde războiul e la doi pași distanță, fiecare zi înseamnă o nouă provocare. Se vor gândi, sunt sigur, la camarazii căzuți și vor aprinde o lumânare în memoria lor. Mă bucur că am avut privilegiul să-i văd la datorie pe militarii noștri, care sunt cei mai buni ambasadori ai României și sunt onorat să le pot spune La mulți ani, astăzi, de ziua lor.