Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: REPORTERII ACTUALITATII (CONTINUARE) Joi, 23 Septembrie

Cele mai citite

Articole recente

Ştiri

Autor

Cătălin Cîrnu

24 August 2021
Vizualizari: 1284
Comentează add

Exclusiv Radio România Actualități: Interviu cu Daniel Drăgulescu, unul dintre românii care au revenit zilele acestea din Afganistan.

Exclusiv RRA: Interviu cu Daniel Drăgulescu, român evacuat din Afganistan

catalin-cirnu

Foto: MApN.

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (24 august, ora 08:13) - Realizator: Daniela Petrican - Daniel Drăgulescu este unul dintre românii care au revenit zilele acestea din Afganistan.

A lucrat până anul trecut pentru Armata Română, cu misiuni internaționale în Polonia, Afganistan sau Germania.

La 52 de ani, după 33 de ani de activitate, și-a depus actele de trecere în rezervă, fiind apoi angajat de o companie a Guvernului american care recruta foști militari NATO.

Misiunea lui a fost de apărare a unei baze militare din Aeroportul din Kabul, apoi de asigurare a securității centrelor de mentenanță pentru elicoptere și avioane ușoare.

Daniel Drăgulescu, din comuna Ghergheasa, de lângă Râmnicu Sărat, şi-ar dori să se reîntoarcă în teatrele de operațiuni, dar alături de camarazi români, despre care spune că nu trădează niciodată. Cătălin Cîrnu a stat de vorbă cu el.


Reporter: Cum e să fiţi din nou acasă?


Daniel Drăgulescu: E un moment, pot să spun unic că am venit acasă dintr-o lume nebună, din Kabul, mă simt foarte fericit că am venit întreg. Risc la maxim, lucram cu civili, intrau, ieșeau, era poarta de intrare în aeroportul din Kabul.


Reporter: E inutil să vă întreb, că aveaţi tot echipamentul, inclusiv armă, nu?


Daniel Drăgulescu: Echipamentul, numai vesta avea în jur de 19 kg, cu armă, cu cască, cu cartușe, un echipament cât de cât să ne asigure protecția minimă.


Reporter: Acum, mă gândesc că fiind militar de carieră, aţi mai trăit momente în care, nu ştiu, v-a fost teamă vreodată, gândidu-vă şi la familie?


Daniel Drăgulescu: Da, gândindu-mă la familie, m-a fost teamă, având un copil, o fetiță de 25 de ani, mi-a fost teamă. Dar când ajungi acolo te resetezi, te încarci cu adrenalină, uiți de absolut totul. Singurul lucru pe care trebuie să îl stăpânești foarte bine acolo este să nu intri în panică să-ți pierzi curajul, să-ți pierzi puterea de a te concentra, pentru că, lucrând efectiv cu armata afgană, cu afgani civili, oricând se poate întâmpla ceva, mai ales că mulți dintre ei lucrează sub influența drogurilor.


Reporter: Înțeleg că de-acolo își trag și fondurile de...


Daniel Drăgulescu: Bineînţeles, bineînțeles, vând droguri primesc bani, cumpără armament. De exemplu, iarna, majoritatea rețelelor teroriste care acționează pe teritoriul afgan și nu numai, pleacă în Pakistan, pentru că toamna se vând drogurile, acolo cumpără armament și primăvara, când se topește zăpada şi pot traversa munții, vin cu armament, vin pregătiți pentru a începe noi ofensive.


Reporter: Ce se întâmpla în bază de regulă și sunt curios care era relația dintre militari, dintre personalul unor firme de specialitate, aşa cum eraţi dvs, şi afganii, talibanii, cum era acolo, cum simţeaţi?


Daniel Drăgulescu: Sincer, fiind o companie cu multe naționalități, erau din toate țările membre NATO, relația noastră cu afganii era foarte bună pentru că ei iubesc Armata Română. Noi, ca militari i-am ajutat foarte mult, pe unde am fost în misiuni le-am împărțit cadouri, apă, dulciuri, am avut grijă de copii, am tratat copiii care erau răciţi, au acceptat, pe români da. Le-am spus că noi venim aici că avem un parteneriat, nu avem niciun interes, am venit pur și simplu să vă ajutăm și, sincer, chiar m-a frapat răspunsul unui afgan, ofiţer afgan, m-a văzut cu steagul, cu drapelul României pe partea dreapta, că pe stânga era al companiei, drapelul Americii, şi a spus: Păi ăsta e român, păi dacă eşti român pune-l aici şi pune-l pe celălalt aici', pentru că, ştiţi foarte bine, relaţia afganilor cu americanii nu e prea bună.


Reporter: Cum era viaţa în Kabul, chiar văzută de la aeroport, unde aţi rămas şi unde...?


Daniel Drăgulescu: Viaţa în Kabul de zi cu zi, până să înceapă ofensiva talibanilor, agitată. La ei, în toate orașele, e foarte mare agitație. Nu au reguli de circulație, nu au permise de conducere, foarte multe accidente. Kabulul, ne gândim toţi, e capitală. Nu, e un oraș, mai mare ca celelalte orașe, condițiile de trai sunt foarte rudimentare, și acolo ei nu au canalizare, au niște șanțuri pe care reziduurile circulă nestingherit. Media lor de vârstă e în jur de 50 de ani, pentru că apa este foarte infestată, s-au cheltuit foarte mulți bani guvernamentali americani, dar talibanii întotdeauna au distrus tot ce s-a făcut: puțuri, universități, bănci. Mai ales, ce se întâmplă, e grooaznic.


Reporter: Era nebunie Aeroportul din Kabul?


Daniel Drăgulescu: O nebunie de nedescris, cam ce ați văzut și în mass-media, dar mass media arată doar la granița aeroportului Kabul cu orașul. Dar ce este în oraș este dezastru. De sus, din Turnul de control unde făceam de serviciu se vedea nebunia, se calcă în picioare, printre ei sunt talibani care trag necontrolat, la rând, că sun copii, că sunt femei, nu contează, ca să le împiedice intrarea în aeroport. În aeroport se intră pe toate cele patru laturi, dar trei laturi au fost securizate dinainte, au ridicat ziduri înalte de 8 metri, cu sârmă ghimpată, curent electric. Acolo este nebunie. Se aruncă copii peste gard și militarii încearcă să-i ajute, dar au atuncat copii, au rămas părinții.


Reporter: Cum puteaţi face diferența între un taliban şi un afgan? Mă gândesc că ținutele erau același, doar pentru că unul purta arme, dar cum erau iscoadele, să zic, nu ştiu, cei infiltraţi.


Daniel Drăgulescu: Sunt anumite semne particulare care noi militarii le-am învățat, ce să urmărim la un taliban, pentru că majoritatea talibanilor, respectând tradiția lor, religia lor și legea lor Sharia, ei devin foarte agitați. În momentul în care sunt trimişi să atace, ei atacă chiar cu prețul vieții lor, pentru ei este o onoare să mori într-o misiune, şi sunt proaspeți bărbieriţi, se îmbracă în alb, transpiraţi, că au emoții, au vestă cu explozibil pe ei; devin foarte agitați şi noi, ca militari, îi observam.


Reporter: Cum aţi fost extras? Înțeleg că nu România, ci firma pentru care lucraţi?


Daniel Drăgulescu: Da, am fost extraşi exact din locul în care am lucrat, cu o seară înainte am fost avertizați că e posibil să fim în orice moment evacuați, ne-am făcut cât am putut din bagaje, ne-au rămas multe bagaje acolo. Am luat strictul necesar, laptopuri, telefoane, câteva lucruri. Am fost extrași de armata americană, am stat două nopți în hangar păziţi de Forțele speciale engleze și Forțele speciale americane, ulterior au început să sosească și pușcașii marini americani pentru evacuarea celor care lucrau în ambasade, în universități, că sunt foarte mulți cetățeni străini care lucrează în aceste domenii.


Reporter: V-aţi mai întoarce în Afganistan?


Daniel Drăgulescu: Sincer da, dar nu cum am fost, adică să lucrez pentru o companie străină. M-aş întoarce tot cu ai noștri români, aici este cel mai sigur. Românii, în teatre de operații nu te trădează. Unde am fost noi, am fost multe naționalități, chiar dacă mă salutam, mâncam, jucam fotbal împreună, ei, în misiuni, fiecare își păzea pielea lui, nu păzea și pielea colegului. Eu le-am spus mereu: prieteni am destui; camarazi, doar foștii militari.


Reporter: Și apropo de foştii militari, aţi avut în Armata României vreun moment frumos, vreo poveste frumoasă?


Daniel Drăgulescu: Da, în prima misiune, condusă de actualul locţiitor al şefului Statului Major al Forțelor Terestre, domnul general Toma, mi-a fost comandant, un adevărat camarad, am avut misiuni în aproape jumătate din suprafața Afganistanului, care e aproximativ de șase ori mai mare ca suprafață decât țara noastră, am plecat din Kabul cu un batalion afgan luat de la zero şi l-am predat englezilor, și chiar şi-a făcut treaba acel batalion - zona cea mai periculoasă e trecerea dintre Pakistan către Afganistan, ei au făcut un fel de poliție de frontieră acolo. A fost o satisfacție, şi am fost şi iubiţi, am fost doar 20 de români în acea echipă. Am fost fericit pentru că am văzut că afganii ne iubesc. Dacă nu ne iubeau și nu ne acceptau, nici nu învățau, dar ne respectau.


Reporter: Şi aveaţi timp să ascultați și Radio România Actualități? - Aşa ne-am cunoscut.


Daniel Drăgulescu: Bineînțeles, binenţeles. În fiecare dimineață, aveam un ceas cu ora României, mă uitam, la ora 6:00 dimineața, până la 9:00, chiar dacă eram în post, pe ascuns, așa, mai dădeam drumul la radio.

FOTO: Daniel Drăgulescu este unul dintre românii care au revenit zilele acestea din Afganistan. Sursa: (arhiva personală, Daniel Drăgulescu).

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

(RS)


Etichete exclusiv radioInterviuDaniel DrăgulescuAfganistankabulevacuareromania(RS)

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live