Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: SERVICIUL DE NOAPTE Joi, 25 Februarie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Nicu Popescu

5 Noiembrie 2020
Vizualizari: 305
Comentează add

Schimbarea statutului Sfântei Sofia modifică stabilitatea regională?

Euroatlantica - Ediția din 16 iulie 2020

nicu-popescu

                 

RADIO ROM NIA ACTUALITĂŢI (16 iulie, ora 21:05) - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor şi  domnilor, bună seara! Regiunea Mării Negre este de secole un punct de întâlnire al civilizațiilor și culturii - creștină, creștin-ortodoxă și musulmană, turco-musulmană, în general. Aceștia din urmă, turcii otomani, luând locul Imperiului Bizantin, vechiul Imperiu Roman de Răsărit, și creându-și propriul imperiu care va dura până în 1922, de atunci e Republica Turcia. În inima vechiului Bizanț, Constantinopole, nume dat în cinstea Împăratului Constantin cel Mare, care a legalizat creștinismul, Împăratul Iustinian inaugura în anul 537 măreața sa catedrala, Sfânta Sofia, clădire care dăinuie până astăzi. Timp de mai bine de nouă secole, până în 1453, a fost Catedrala Patriarhiei de Constantinopole. Atunci, în 1453, Sultanul Mahomed al II-lea, zis și Cuceritorul, a ocupat ultimul bastion al Imperiului Bizantin, capitala Constantinopole, l-a trecut în istorie, şi a decis ca Hagia Sofia, despre care se spune că ar fi fost primul edificiu vizitat după cucerirea orașului, să fie transformată în moschee, iar Istanbulul, noua denumire a capitalei imperiului său, a fost dată atunci de Mohammad al II-lea. Odată cu trecerea în istorie a Imperiului Otoman, după Primul Război Mondial, s-au discutat despre transformarea din nou a statutului Hagiei Sofia, de această dată din moschee în muzeu, decisă de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk, şi pusă în aplicare de regimul său secular în 1935. Statutul său a stârnit discuții, au fost presiuni pentru a redeveni moschee, iar pe 10 iulie 2020, acum o săptămână, instanța supremă din Turcia a decis anularea decretului prin care devenea muzeu. Președintele de acum, Recep Tayyip Erdoğan, anunţa că prima rugăciune comună va avea loc pe 24 iulie 2020, adică peste o săptămână. Ţinând cont de evoluția fluidă a securității internaționale din această perioadă, influențată inclusiv de pandemia COVID-19, se poate pune problema dacă această schimbare de statut va influența stabilitatea din regiunea noastră. Şi l-am invitat pentru aceasta, prin telefon, pe domnul profesor universitar Ștefan Popescu. Bună seara, domnule profesor!
Ștefan Popescu: Bună seara! Bun gasit tuturor!
Realizator: Domnule profesor, cum e? Se asociază, vine peste - vorbesc de zona noastră?
Ștefan Popescu: Nu cred că vor fi schimbări semnificative, pentru că nimeni nu va îndrăzni să treacă mai departe de nivelul declarațiilor. Cred că Turcia, demersul președintelui Erdoğan de transformare practic a Catedrala Sfânta Sofia din moschee, de anulare a Decretului din 24 noiembrie 1934, a lui Mustafa Kemal Atatürk, face parte dintr-o strategie pe termen mai lung, o strategie pe care a început-o de la intrarea lui în politică, aceea a anulării definitive a moştenirii kemaliste. Numai un exemplu vă dau, în 2012, mai multe muzee, mai multe biserici care purtau hramul Sfânta Sofia din Turcia, care fusese  transformate și ele în muzee în perioada kemalistă - două exemple vă pot da: Biserica Sfânta Sofia din Trebizonda şi Biserica Sfânta Sofia din Niceea, actualul Iznik - au fost transformate în moschei. Deci suntem într-un demers pe termen lung. În acelaşi timp, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în Istanbul, în acest oraș lume al Turciei, ne îndreptăţeşte şi mai mult pentru asemenea concluzie. Toate lucrările de infrastructură - al treilea pod peste Bosfor, tunelul feroviar și rutier pe sub Bosfor, cel mai mare aeroport din lume, căruia i-a şi fost schimbat numele, nu a mai fost numit cum era numit vechiul aeroport Mustafa Kemal Atatürk, apoi celebrările cu fast ale datei de 29 mai - 29 mai 1453, de fiecare dată, în fiecare an   când se celebrează cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea, sunt celebrate cu foarte mare fast. Desigur, acest lucru face parte şi dintr-o strategie predilectă a președintelui Erdoğan de a folosi moștenirea otomană pentru a-şi mobiliza susținătorii. Dar este vorba de ceva mai profund./pvelisar/ilapadat
Este vorba de un proiect politic care va duce în final, nu vreau să mă lansez în predicţii facile, dar cred că se urmăreşte chiar mutarea capitalei, pentru că atât a mai rămas. Singura moştenire a kemalismului este capitala Ankara, mutată după proclamarea republicii în 1922, revenirea la Constantinopol, la Istanbul. Este clar că Turcia suferă o adevărată mutaţie şi de aici trebuie să pornim analiza noastră. Occidentul nu mai este un model pentru Turcia, nu mai este un model nici din punct de vedere cultural, dar nici din punct de vedere strategic. Vreau să spun că această evoluţie a pornit de foarte mult timp, încă din perioada lui Gorbaciov, când se simţea că războiul rece stă să încheie şi Republica Turcă a semnat primele acorduri gaziere cu Uniunea Sovietică. Deci de atunci au început acele mutaţii şi acum s-au accentuat, pentru că Turcia priveşte spre Asia, se concepe ea însăşi ca un model pentru lumea arabo-musulmană, vedeţi conflictul cu Arabia Saudită, tocmai pentru a fi naţiunea reper a acestui spaţiu civilizaţional.
Realizator: Domnule profesor, aţi anunţat şi aţi enunţat mai multe lucruri cu valoare de simbol. Despre simboluri va fi vorba şi în materialul pe care l-a pregătit pentru emisiunea noastră Carmen Gavrilă şi care va fi urmat imediat de un material cu o serie de reacţii internaţionale, mai de departe decât din vecinătate, pe care a pregătit-o Laurenţiu Văduva. Deci în această ordine le ascultăm:
Reporter: Dacă în cazul primei transformări era vorba despre un simbol al cuceririi spaţiului unei religii de către altă religie, a doua transformare în muzeu a fost gândită de Ataturk ca unb simbol al modernizării Turciei, al reconcilierii nu doar religioase, ci şi politice şi de mentalităţi. Ataturk a transmis astfel un mesaj de ancorare a Turciei în Europa, dar a alienat conservatorii islamişti. Visul transformnării bazilicii din nou în moschee a animat mai mereu adepţii islamului politic din Turcia, iar din anii '50 şi până acum discuţia pe această temă s-a reaprins în fiecare campanie electorală, fiind o sursă de voturi în plus pentru partidele islamice, inclusiv pentru formaţiunea preşedintelui Erdogan. De-a lungul timpului, transformarea Sfintei Sofia în muzeu a reprezentat pentru mulţi conservatori musulmani turci o victorie a secularismului şi chiar o pierdere de suveranitate naţională. De aceea revenirea la statulul de moschee este menită să-i repare preşedintelui Erdogan capitalul popular şi politic în condiţiile în care Turcia a fost puternic lovită economic de efectele pandemiei de Covid, dar de înstrăinarea tot mai accentuată de Uniune şi de valorile europene. În plan intern, bazilica redevenită moschee i-a adus lui Recep Erdogan evidente comparaţii cu eroul naţional, sultanul Mehmet al II-lea, ceea ce se înscrie perfect în neo-otomanismul promovat de preşedintele turc. În plan regional, reacţiile din ţările musulmane au fost în gereral pozitive, iar Erdogan speră ca Turcia să capitalzeze economic şi politic în zonă. În schimb, pentru seculariştii din Turcia şi din spaţiul islamic, retransformarea Sfintei Sofia în moschee demonstrează doar întoarcerea în 1453, în evul mediu, şi tăierea încă unei punţi spre Europa şi modernitate.
Reporter: Patriarhul ecumenic Bartolomeu a vorbit de o prăpastie între est şi vest. Patriarhia Română susţine, de asemenea, menţinerea ca muzeu a bazilicii Sfânta Sofia. Papa Francisc s-a declarat îndurerat de decizia Turciei. UE nu trebuie să mai tolereze provocările administraţiei Recep Tayyp Erdogan, a afirmat şeful diplomaţiei austriece, Alexander Schallenberg, la reuniunea de luni a miniştrilor europeni de externe. El a cerut inclusiv oprirea negocierilor privind aderarea Turciei la UE. O lovitură împotriva alianţei lumii civilizate, a spus şi ministrul de externe al Luxemburgului, Jean Asselborn. Ministrul francez de externe, Jean-Yves Le Drian, a arătat că decizia Ankarei repune în cauză unul dintre cele mai simbolice gesturi ale Turciei moderne şi laice. Regrete, dar mai nuanţate, a transmis şi Germania. Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a îndemnat Turcia să menţină Hagia Sofia ca muzeu şi să asigure că va rămâne accesibilă tuturor. UNESCO regretă profund decizia turcă, luată fără un dialog prealabil, în contextul în care catedrala Sfânta Sofia se află în patrimoniul mondial al organizaţiei. Peste 200 de academicieni din domeniul artei bizantine şi otomane au cerut, într-o petiţie, ca Sfânta Sofia să rămână muzeu. Nu în ultimul rând, cel mai cunoscut scriitor turc, Orhan Pamuk, a arătat, potrivit BBC, că decizia Ankarei a anulat mandria acelor turci care se lăudau cu statul laic al naţiunii lor şi că milioane de cetăţeni turci se pronunţă, ca şi el, împotriva acestei decizii./lazard/ilapadat
Realizator: Domnule profesor, iată cum spuneți și dumneavoastră, poziții mai mult din vorbe, dar totuși să ne gândim că, în ultima vreme, partea religioasă a dominat mai ales în această zonă a Orientului Mijlociu, să ne ducem către...
Ștefan Popescu: Absolut.
Realizator: Sigur, controversat într-un fel citatul lui André Malraux ”Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, el a spus-o acum vreo 45 de ani, dar chiar spre așa ceva ne îndreptăm?
Ștefan Popescu: Da de la Primăvara Arabă. Primăvara Arabă, popoarele arabe prin Primăvara Arabă au căutat surse proprii pentru a-și face un nou drum politic, un nou regim politic, pentru a-și redefini statalitatea, pentru că gândiți-vă, toate formele statale din lumea arabă, erau forme de import, regimurile neomarxiste, cele două regimuri Baas, care erau în Irak și în Siria, actualmente și în Siria, regimul politic din Egipt, Libia, toate erau de inspirație neomarxistă, inclusiv Algeria, mai puțină Marocul, care a rămas monarhie. Turcia însă a fost un stat, însă trebuie spus aici, kemalismul a fost numai o grefă peste o Turcie profundă, care, iată, a ieșit acum la suprafață. Atatürk era un ateu, gândiți-vă, el a dat, în anii '30, într-un interviu dat unei jurnaliste engleze, o definiție islamului destul de dură, a spus că este teologia absurdă a unui beduin imoral. Atatürk a dorit altceva. Gândiți-vă, a abolit califatul, pentru că sultanul nu era numai un șef de stat...
Realizator: El era calif.
Ștefan Popescu: El era calif al lumii musulmane, deci era șeful islamului. A mutat capitala într-un sătuc, Angora.
Realizator: Ankara de astăzi cu peste vreo patru milioane.
Ștefan Popescu: Ankara de astăzi... Absolut. A adus arhitecți care să facă un oraș art nouveau. Ankara este art nouveau, a schimbat alfabetul, revoluția semnelor din 1928, a schimbat vestimentația turcilor, mai ales în zonele urbane. Dar atunci Turcia dorea, pentru că și Atatürk să știți că a fost un continuator. Deja sultanii, începând cu 1840, sesizaseră nevoia de modernizare a imperiului. Pe fondul retragerii imperiului din Europa Centrală și din Bazinul Mării Negre și bineînțeles, și din Mediterana, pentru că a apărut colonizarea franceză, mai târziu cea italiană, care l-a scos încetul, cu încetul, cea britanică, în /.../.
Realizator: Pace de la Adrianopol din 1829, cu influență directă asupra Principatelor Române. 
Ștefan Popescu: Sultanii au înțeles că trebuie să aducă capitaluri străine, să adopte modele occidentale, banca de emisiune monetară, banca otomană, care să știți că încă funcționează, Banca Imperială Otomană, și astăzi este o bancă privată, de la Paris, era o bancă, în mod covârșitor, franceză și engleză, minoritar era capitalul otoman. Asta pentru a spune că vedeți că ne aflăm într-un /timp lung/ al istoriei. Acum revenind la acele, la actualitatea noastră. Să știți că în politica externă nu sunt mișcări bruște, mai ales când ai de-a face cu o țară atât de problematică, și care ocupă o poziție atât de importantă, precum Turcia, care deține într-o mare măsură cheile către această rută balcanică și oricând le poate, poate deschide porțile milioanelor de imigranți, celor 4-5 milioane de imigranți, care se află pe teritoriul turc, inclusiv. Turcia rămâne un partener important în combaterea terorismului. Însă, apropo de consecințe, există deja pe masa cancelariilor occidentale, mai mult decât un proces de reflecție, inclusiv s-a trecut la acte, pentru a se căuta o alternativă la Turcia. Statele Unite au început deja. Am văzut foarte bine, la sfârșitul anului trecut, în septembrie, dacă nu mă înșel, turneul domnului Mike Pompeo din mai multe țări ale regiunii, dar la Atena mai ales, de la Atena, unde a decis mărirea infrastructurilor militare, dezvoltarea lor, atât din Creta, cât și din Portul Alexandroupolis, din nord-estul Greciei, crearea unor infrastructuri gaziere suplimentare, înscriu în același context inclusiv investițiile masive prevăzute pentru Kogălniceanu, 130 de milioane de euro și extinderea infrastructurilor din Italia./cmorozanu/ilapadat
Nu cred însă că va fi închis încă Incirlikul. Absolut nu, pentru că nu se va merge acolo, dar neliniștește mai mult decât ceea ce a făcut cu Sfânta Sofia, virajul strategic al Turciei din Siria, din Libia, şi desigur, vreau să mai amintesc un lucru. Gândiţi-vă că Turcia, membră NATO, dincolo de achiziţia rachetelor S-400, sistemelor antiaeriene și parteneriatul am putea spune cu valenţe strategice cu Federaţia Rusă, dar Turcia este membru observator al organizaţiei Tratatului de la Shanghai de ani buni. 
Realizator: Aţi amintit de terorism, de imigrație, aţi amintit de Grecia. Vă propun să urmărim acum corespondențe de la colegii mei din cele două țări europene vecine direct cu Turcia, Grecia și Bulgaria. Deci, în această ordine Michaela Lambrinidou şi Petio Petkov.
Michaela Lambrinidou: Ştirea convertirii catedralei Hagia Sofia nu a căzut ca un trăsnet din senin la Atena, deoarece Recep Tayyip Erdoğan îşi făcuse cunoscute de mai multă vreme intențiile. Guvernul elen a declarat că Turcia riscă acum să deschidă o prăpastie emoțională imensă cu țările creștine. Hotărârea vine într-o perioad în care deja relaţiile greco-turce sunt deteriorate şi cu siguranță ea nu contribuie la îmbunătățirea lor, deși nu este vorba de un litigiu greco-turc. Potrivit analiştilor politici internaţionali, preşedintele Turciei urmăreşte să îşi lase amprenta politică în istoria ţării, contestând caracterul reformator al lui Kemal Atatürk şi acordurile semnate de acesta. Marţi, preşedintele Erdoğan declara că schimbarea statutului Hagia Sofia din moschee în muzeu, la  vremea aceea, a fost o greşeală a lui Kemal Atatürk, care acum însă este îndreptată, iar faptul că el a ales data de 24 iulie să o inaugureze este un gest simbolic care generează, însă temeri la Atena cu privire la intenţiile ulterioare a lui Recep Tayyip Erdoğan. La 24 iulie 1923 Kemal Atatürk a semnat Tratatul de la Lausanne prin care erau trasate graniţele Turciei cu ţările vecine. În ultimii ani, Recep Tayyip Erdoğan a contestat adeseori acest tratat, fie verbal, fie prin actele sale ilegale, atât în Siria, în Irak, cât şi în Marea Egee. Schimbarea statutului catedralei Hagia Sofia în moschee nu este un motiv de război pentru Grecia. Tentativa Turciei de a schimba însă frontierele cu Grecia, contestând Tratatul de la Lausanne, este. Stabilitatea regiunii nu depinde de statutul catedralei Hagia Sofia, ci de actele preşedintelui Turciei.
Petio Petkov: Bulgaria nu a reacţionat până acum la schimbarea statutul Hagia Sofia. Poziţia Bisericii Ortodoxe va fi anunțată abia la sfârșitul lunii. În presa sofiată a fost publicată însă profeţia Sfântului Paisie Aghioritul că pentru Turcia vor veni vremuri grele odată cu transformarea momentului în moschee. Naționaliștii văd în decizia autorităților de la Ankara o răzbunare pentru sprijinul acordat complotiştilor anti-Erdoğan de către Occident. Naţionaliştii sunt nemulţumiţi de faptul că proprietăţi de la Istanbul ale comunităţii bulgare evaluate de ei la 500 de milioane de dolari, printre care un spital şi un liceu teologic, nu sunt încă restituite acesteia. Ei propun, în semn de reciprocitate, ca moscheile construite pe ruinele unor biserici creștine să fie transformate în muzee. Lipsa de reacţie din partea guvernului Borisov la decizia privind Hagia Sofia se explică prin relaţiile excelente ale premierului cu preşedintele Erdoğan, care au contribuit la reducerea numărului de migranți ilegali ce pătrund în Bulgaria. Sofia sprijină acordul Uniunii cu Turcia privind migrația și insistă ca Bruxelles-ul să își îndeplinească obligațiile. Ca și guvernul de la Moscova, cel bulgar, nu îşi poate permite tensiuni în relațiile cu Turcia, constată un analist.
Realizator: Iată, deci, şi ce spune în țările vecine direct cu Turcia, domnule profesor.
Ștefan Popescu: Sigur, este într-adevăr, aduce o răceală în plus în relațiile cu Ankara. Dar pentru a vedea o reacție mult mai conturată va trebui să mai așteptăm pentru că Turcia ocupă o poziție prea importantă şi este încă un partener important pentru multe țări ale Uniunii Europene, nu mai vorbesc de comunitățile turce, foarte importante. Iată, în Germania, care are peste patru milioane de cetățeni de origine turcă, nu am văzut o reacţie foarte viguroasă. Deci, Turcia rămâne într-adevăr o problemă, este o problemă a comunităţii euroatlantice, dar în acelaşi timp nimeni nu îşi permite să treacă mai departe de declaraţii. Pe de altă parte, vreau să mai spun câteva aspecte. Este adevărat că gestul domnului Erdoğan are legătură şi cu echilibrele politice interne./rpatulea/ilapadat
Are nevoie în parlament AKP - partidul domniei sale, principalul partid de guvernământ - de alianţa cu partidul naţionalist. Este drept ca anul trecut în primăvară a pierdut  alegerile pentru primăria generală a Istanbulului, deci putem așeza și în acest context, dar aceasta este numai o explicație superficială. Trebuie să avem în vedere proiectul pe termen lung al lui Recep Tayyip Erdoğan și al partidului său, dar și al societății turce, pentru care integrarea europeană, chiar dacă nimeni nu o spune acum oficial, nu mai este o prioritate, chiar dacă alinierea la  strategia occidentală din regiune iarăși nu mai este o prioritate. Sunt mutații ale societății turce care au legătură, sunt mult mai profunde. Am ieşit din contextul războiului rece. Polul de greutate politic şi economic al lumii s-a mutat în Asia-Pacific - şi, ştiţi, în momentul când se mută polul din zona euroatlantică, automat "privirea" principalelor ţări se mută şi ea către acest nou curent al istoriei.
Realizator: Să-l auzim şi pe Alexandr Beleavschi, de la Moscova.
*
Reporter: Reacţia /.../ de transformare a Sfintei Sofia în moschee a fost negativă, dar descrescătoare ca intensitate de la nivelul Bisericii Ortodoxe la cel al Kremlinului, dar toţi reprezentanții ruși au chemat fără succes Turcia să mențină statutul de muzeu al monumentului. Decizia președintelui Erdoğan a pus Kremlinul într-o situație delicată, acesta fiind obligat să țină cont de poziția influentei Biserici Ortodoxe, de sentimentele zecilor de milioane de credincioși ortodocși, iar pe de altă parte de sentimentele celor 15-20 de milioane de musulmani din Rusia, dar în primul rând de interesele pragmatice în relația cu Turcia. Baza lor politică o constituie relațiile dintre Putin şi Erdoğan, iar principalii piloni sunt energia, comerțul, turismul și, mai nou, cooperarea tehnico-militară - cum o arată livrările de rachete sol-aer ruseşti S400 în Turcia. Moscova şi Ankara cooperează în Siria, inclusiv în cadrul formatului de la Astana, împreună cu Iranul, Turcia asigurând și principalele rute de transport între Rusia și bazele acesteia din Siria. 
Președintele Vladimir Putin a preferat să nu se pronunțe personal şi explicit în public în chestiunea Sfintei Sofia nici după convorbirea sa telefonică de luni cu președintele turc la inițiativa acestuia din urmă. Potrivit Kremlinului, liderul turc şi-a explicat decizia și a garantat că Sfânta Sofia va rămâne deschisă tuturor vizitatorilor și va fi de asemenea garantată integritatea tuturor obiectelor și efigiilor creștine din interiorul acesteia. Vladimir Putin i-a atras atenția lui Erdoğan asupra puternicului ecou pe cale decizia acestuia l-a produs în societatea rusă, dar - după cum a precizat mai târziu purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov - Rusia consideră problema Sfintei Sofia una internă a Turciei şi este satisfăcută de declarațiile că aceasta va rămâne monument UNESCO accesibil tuturor. Deşi pentru Kremlin cazul pare închis, unii comentatori explică gestul demonstrativ al lui Erdoğan prin intensificarea ambițiilor sale panotomane. Acestea, la rândul lor, n-ar fi străine de escaladarea recentelor incidente dintre Armenia și Azerbaidjan din Nagorno Karabah. Dar schimbarea statutului internațional al Sfintei Sofia poate să fie și o testare a reacției internaționale la posibile decizii viitoare similare. Anul trecut, reședintele Erdoğan și-a reafirmat decizia de a construi canalul navigabil Istanbul, care să preia majoritatea traficului naval de pe Bosfor. Canalul va aparține exclusiv Turciei, ceea ce, în opinia lui Erdoğan, ar putea face caducă și Convenția de la Montreux, ce reglementează statutul strâmtorilor și cel al Mării Negre. Ministerul rus de Externe a avertizat atunci că noul canal nu va anula această convenție ce va limita în continuare prezența în Marea Neagră a navelor militare din țările neriverane.
*
Realizator: Iată, domnule profesor, am făcut un tur în jurul Mării Negre. Vă rog, într-un minut, să ne ridicăm așa, un pic, deasupra Mării Negre și să spunem cum va arăta ea post- luna iulie 2020, ținând cont de decizia luată de Turcia.
Ștefan Popescu: Păi aş spune că relația turco-rusă închide Marea Neagră. Asta este principala concluzie. Şi să ne raportăm și la foarte interesanta corespondenţă de la Moscova: principalul beneficiar strategic al virajului Turciei este Rusia, care îşi vede întărită puterea extraordinar în Marea Neagră şi în Mediterana orientală. De altfel, aceste două spaţii, în ciuda fragmentărilor, sunt... avem de-a face cu acelaşi spaţiu strategic, după cum bazele ruseşti din Siria sunt o continuare strategică a Crimeii.
Realizator: Deci o atenţie sporită şi poate o şi mai mare integrare şi apropiere a naţiunilor care constituie spaţiul euroatlantic, NATO şi Uniunea Europeană, din care facem şi noi parte.
Ștefan Popescu: Cu atât mai mult, pentru că suntem într-o zonă foarte sensibilă şi este foarte important să întărim acest flanc, să atragem atenţia marilor puteri occidentale, care nu sunt întotdeauna convinse, mai ales cele europene, de importanţa flancului de sud-est, care nu este numai al NATO, este al Europei, al securităţii Uniunii Europene.
Realizator: Domnule profesor, vă mulţumesc pentru participare! Să auzim numai de bine!

Etichete EuroatlanticaSfânta SofiaNicu Popescu

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live