Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Luni, 14 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Ştiri

Autor

Radiojurnal

31 Mai 2019
Vizualizari: 458
Comentează add

Discursuri la Palatul Cotroceni cu ocazia vizitei Papei Francisc

radiojurnal

Papa Francisc şi preşedintele Klaus Iohannis

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (31 mai, ora 13:14) - Realizator: Dăm legătura acum la Palatul Cotroceni pentru discursurile susținute cu ocazia vizitei Papei Francisc în România.

Klaus Iohannis: Bună ziua. Buongiorno. Sanctitatea Voastră, Preafericirea Voastră, Eminențe, Excelențe, doamnelor și domnilor, este o mare bucurie pentru mine ca în calitate de președinte al României și în numele tuturor românilor să vă primesc la București, la Palatul Cotroceni şi să vă urez bun venit în România! Vă veți afla pentru câteva zile pe tărâmul Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României. Și sunt convins, sfinte părinte, că în București, la Iași, la Şumuleu Ciuc și la Blaj veți fi întâmpinat cu cea mai mare căldură. Veți putea cunoașteți țara pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a denumit-o atât de frumos Grădina Maicii Domnului. La rândul nostru, ne vom bucura să fim gazdele episcopului Romei, locul rădăcinilor noastre de limbă și de credință. Vizita Sanctității Voastre are loc într-o săptămână care pentru credincioșii catolici se află între Înălțare și Rusalii, iar pentru credincioșii ortodocși precedă prăznuirea Înălțării Domnului. La finalul vizitei sale în România, Sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a lăsat la 9 mai 1999 un puternic mesaj de încredere în viitorul țării noastre, în vocația sa europeană, în rolul civilizației noastre de punte între Occident și Orient. Astăzi vă pot mărturisi că mesajul primit atunci a rodit, iar România și-a regăsit destinul în familia Europei unite. În urmă cu mai puțin de o săptămână acest destin european a fost reconfirmat cu forță de românii din țară și de cei din străinătate. Diplomația pontificală continuă să reprezinte un factor pacificator și de echilibru în abordarea problemelor de pe agenda globală. În fața provocărilor contemporane cetățenii României privesc vizita Sanctității Voastre ca pe o nouă încurajare de a se implini prin înfăptuirea binelui comun, de a contribui la o societate a dreptății și la o lume a iubirii dintre oameni. În această perioadă România îşi exercită primul mandat la președinția Consiliului Uniunii Europene. Așa cum ați subliniat în diferite ocazii, trebuie să avem grijă de casa noastră, Europa. Am avut privilegiul de a-i gazdui pe lideri europeni la Sibiu, pe 9 mai, chiar de Ziua Europei, pentru un important moment de reflecție asupra viitorului Europei. Vă împărtăşesc cu satisfacţie că prin declaraţia politică adoptată la summitul de la Sibiu, naţiunile europene şi liderii Europei şi-au reafirmat cu claritate voinţa de a lucra împreună pentru o Europă reunită în pace şi democraţie, o singură Europă, condusă de valorile şi libertăţile sale.
Sanctitatea Voastră, cetăţenii României au cunoscut direct tragica experienţă a totalitarismului, lipsa libertăţii, înstrăinarea forţată de valorile creştine. Vizita Sanctităţii Voastre vine la un de la Centenarul Marii Uniri şi la împlinirea a trei decenii de când ne-am regăsit, prin jertfă, exerciţiul drepturilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de expresie şi conştiinţă. Astăzi, românii îl slăvesc pe Cel de sus fără teamă şi fără nicio piedică, în limba română ori în limbile tuturor minorităţilor naţionale. Beatificarea episcopilor martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică este şi un înalt omagiu adus tuturor celor care s-au sacrificat în perioada comunistă, pentru libertate şi pentru credinţă. Vizita Sanctităţii Voastre are şi o semnificaţie majoră pentru relaţiei României cu Sfântul Scaun, anticipând aniversarea în anul 2020 a 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale. Relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun sunt foarte bune, bazate pe o constantă comunicare. În ziua aniversării a 25 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice bilaterale, respectiv la 15 mai 2015, ne-am întâlnit, Sfinte Părinte, şi am avut atunci onoarea de a vă adresa invitaţia de a vizita ţara noastră
Sanctitatea Voastră, într-o lume marcată de fenomene complexe, Europa are nevoie astăzi, poate mai mult decât oricând, de modele de convieţuire paşnică, de modele de dialog între majoritate şi minorităţi, de dialog între culturi care să ofere, repere pentru consolidarea toleranţei şi a respectului reciproc. România este un exemplu de bună practică prin modul în care a asigurat şi asigură respectarea drepturilo persoanelor aparţinând celor 20 de minorităţi naţionale
istorice de pe teritoriul său. Pusă sub semnul generozităţii, al solidarităţii sociale şi al înţelegerii dintre civilizaţii, misiunea pe care o desfăşuraţi în lume este binecunoscută şi apreciată în ţara noastră, în bisericile catolice de rit latin şi oriental, în bisericile ortodoxe, în cele ale altor culte creştine, ca de altfel şi în locurile de rugăciune ale celorlalte culte recunoscute prin lege în România sunt la loc de cinste valorile care îşi au izvorul în iubirea aproapelui, la care Sancitatea Voastră face apel de fiecare dată.
Împărtăşirea acestui dar este temelia bunelor relaţii dintre culte în ţara noastră. În România, ţară cu o populaţie majoritar ortodoxă, angajamentul statului pentru garantarea libertăţii religioase a condus la un dialog interconfesional marcat de un profund respect reciproc. Acest climat se oglindeşte binefăcător şi în ospitalitatea pe care Biserica Catolică o oferă în Europa diasporei noastre, pentru care doresc să vă mulţumesc în mod deosebit.
Sanctitatea Voastră, mesajele Sanctităţii Voastre îndeamnă la empatie şi acţiune în faţa sărăciei, violenţei, migraţiei, fragilizării comuniunii sufleteşti dintre oameni, agresării mediului sau consumerismului. Societatea românească rezonează la chemările de solidaritate şi responsabilitate ale Sanctităţii Voastre.
Păsim alături de Sanctitatea Voastră cu încredere pe această punte, pentru a clădi o lume a păcii şi a împlinirii umane, o Grădină a Maicii Domnului pentru toţi, spre care trebuie să mergem împreună! Vă mulţumesc mult. Sanctitatea Voastră, vă rog să ne adresaţi câteva cuvinte.


Papa Francisc: Domnule preşedinte, doamnă prim-ministru, Preafericirea Voastră, iluştri membri ai Corpului Diplomatic, distinse autorităţi, distinşi reprezentanţi ai diverselor confesiuni religioase şi ai societăţii civile, dragi fraţi şi surori! Adresez salutul meu cordial şi mulţumirile mele domnului preşedinte şi doamnei prim-ministru pentru invitaţia de a vizita România şi pentru amabilele expresii de bun venit care mi-au fost adresate şi în numele celorlalte autorităţi ale naţiunii dumneavoastră şi al iubitului vostru popor. Îi salut pe membrii Corpului Diplomatic şi pe exponenţii societăţii civile care s-au reunit aici. Pe fratele meu Daniel ţin să-l salut cu iubire frăţească. Cu mare respect adresez un salut tuturor mitropoliţilor şi episcopului Sfântului Sinod şi tuturor credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române. Îi salut cu drag pe episcopi, pe preoţi, pe monahi şi pe toţi membrii Bisericii Catolice care aici vin să-şi confirme credinţa şi să ne încurajeze pe calea de viaţă şi de mărturie creştină. Sunt bucuros să mă găsesc în frumoasa dumneavoastră ţară, la 20 de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea şi tocmai în perioada când pentru prima oară România asigură preşedinţia Consiliului European. Este un moment potrivit pentru a arunca o privire de ansamblu asupra acestor 30 de ani de când România s-a eliberat de sub un regim care oprima libertatea civilă şi religioasă şi o izola faţă de alte ţări şi care, pe deasupra, dusese şi la o stagnare a economiei sale şi la o epuizare a forţelor sale de creaţie. În acest timp România s-a angajat în construcţia unui proiect democratic prin pluralismul forţelor politice şi sociale, prin dialogul lor reciproc pentru recunoaşterea fundamentală a libertăţii religioase şi pentru deplina încadrare a ţării într-un scenariu internaţional mai amplu. E important să recunoaştem numeroşii paşi înainte care au fost făcuţi pe acest drum, chiar cu mari dificultăţi şi privaţiuni. Voinţa de a progresa în diversele sectoare ale vieţii civile, sociale şi ştiinţifice a eliberat numeroase forţe creative ţinute prizoniere şi a dat un nou elan multiplelor iniţiative, aducând ţara în secolul XXI. Vă încurajez să continuaţi să lucraţi pentru a consolida structurile şi instituţiile necesare nu numai pentru a răspunde aspiraţiilor juste ale cetăţenilor, ci şi pentru a stimula şi a face astfel încât poporul dvs să-şi poată exprima întregul potenţial pe care ştim că îl deţine. Mai trebuie, în acelaşi timp, să recunoaştem că transformările care au fost făcute necesare de începutul unei noi ere au comportat împreună, alături de cuceriri pozitive apariţia unor inevitabile obstacole ale unor consecinţe care nu totdeauna au fost uşor de gestionat pentru stabilitatea socială şi pentru administrarea teritoriului. Mă gândesc în primul rând la fenomenul imigraţiei, care a implicat mai multe milioane de persoane, care şi-au părăsit casa şi patria pentru a căuta noi oportunităţi de lucru şi de viaţă demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate, care în câţiva ani au văzut plecând o parte considerabilă din locuitorii lor - mă gândesc la consecinţele pe care toate acestea  le pot avea asupra calităţii vieţii în acele teritorii şi la slăbirea rădăcnilor dvs culturale, care v-au susţinut în moment grele.
Aduc un omagiu sacrificiilor făcute de atâţia fii şi fiice ale României, care, cu cultura lor, cu patrimoniul de valori şi cun munca lor îmbogăţesc ţările în care au imigrat şi cu roadele angajării lor îşi ajută familiile rămase în patrie. Să ne gândim la fraţii şi la surorile noaste, care sunt în străinătate. E un act de patriotism, de fraternitate, de justiţie. Continuaţi să faceţi acest lucru! Pentru a înfrunta problemele acestei noi faze a istoriei, pentru a găsi soluţii eficace şi pentru a găsi puterea de a le pune în aplicare trebuie să facem să crească colaborarea pozitivă dintre forţele politice, economice, sociale şi spirituale. E necesar să mergem împreună şi să ne propunem să nu renunţăm la vocaţia cea mai nobilă a unui stat, să se preocupe de binele comun al poporul său! A merge împreună înainte ca modalitate de construcţie a istoriei ne cere nobleţea de a renunţa la ceva din propria noastră viziune, astfel încât să creăm o armonie care să ne permită să înaintăm în siguranţă înspre scopuri pe care le împărtăşim. Aceasta este nobleţea esenţială. În felul acesta, se poate construi o societate inclusivă, în care fiecare punându-şi la dispoziţie propriile daruri şi competenţe, cu o educaţie de calitate, cu o muncă creativă, participativă şi solidară, să devină un protagonist al bunului comun.
O societate în care cei mai slabi, cei mai săraci, ultimii să nu fie văzuţi ca indezirabili, ca obstacole care împiedică maşina să meargă înainte, ci ca nişte cetăţeni şi fraţi pe care trebuie să-i includem pe deplin în viaţa civilă. Mai mult, să-i vedem ca cea mai bună modalitate de verificare a modelului de societate pe care o construim. Atunci când o societate ţine, se preocupă de soarta celor mai puţin avantajaţi, abia atunci se poate numi o societate civilă. E nevoie ca toate acestea să aibă un suflet şi o inimă şi o direcţie clară de mers, nu impusă de consideraţii extrinsece sau de puterea tot mai extinsă a centrelor înaltei finanţe, ci de conştiinţa centralităţii persoanei umane şi a drepturilor sale inalienabile. Pentru o dezvoltare armonioasă sustenabilă, pentru activarea concretă a solidarităţii şi a carităţii nu este suficient să aducem la zi teoriile economice şi nici nu sunt suficiente tehnicile şi abilităţile profesionale. E vorba de a putea dezvolta împreună, deodată cu condiţiile materiale, şi sufletul poporului dumneavoastră, pentru că sufletul are un fel de a gândi realitatea, doar în felul acesta un popor poate merge înainte. În sensul acesta, bisericile creştine pot să ajute să fie regăsită şi alimentată inima vie din care să se nască o acţiune politică şi socială care să plece, să pornească de la demnitatea persoanei şi să ducă către o angajare reală şi generoasă pentru binele comun al colectivităţii. În acelaşi timp, bisericile creştine se străduiesc să devină un reflex credibil şi o mărturile atrăgătoare a acţiunii lui Dumnezeu. În felul acesta între ele se promovează o autentică prietenie şi colaborare. Biserica Catolică doreşte să se situeze pe această direcţie, să-şi aducă contribuţia la construirea societăţii, doreşte să fie un semn de armonie, de speranţă, de unitate şi să se pună în slujba demnităţii umane şi a binelui comun. Are intenţia de a colabora cu autorităţile, cu celelalte biserici şi cu toţi bărbaţii şi femeile de bună voinţă pentru a merge mai departe împreună şi pentru a-şi pune talentele în slujba întregii comunităţi. Biserica Catolică nu este străină, ci participă deplin la spiritul naţional, după cum arată participarea credincioşilor săi la formarea destinului naţiunii, la crearea şi la dezvoltarea de structuri de educaţie integrală şi de forme de asistenţă proprie unui stat modern. Ea doreşte să-şi aducă contribuţia la construirea societăţii şi vieţii civile şi spirituale pe frumosul pământ al României dumneavoastră. Domnule preşedinte, urând României prosperitate şi pace, chem, pentru dumneavoastră, pentru familia dumneavoastră şi pentru toate persoanele prezente, invoc pentru întreaga populaţie a ţării belşugul binecuvântării divine şi protecţia Maicii Domnului. Dumnezeu să binecuvânteze România!
 


Etichete papa francisc in romaniaPapa Franciscpreşedintele Klaus IohannisCotroceni

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live