Dilemele Germaniei

Scrutinul parlamentar găseşte marile partide marcate de căutări identitar ideologice în timp ce extrema dreapta va intra, conform sondajelor, în parlament.

Alegerile parlamentare din Germania vin pe fondul unui prim paradox. Societatea germană pare mai polarizată decât oricând, ceea ce în altă ţară ar duce la o atmosferă mai pătimaşă în preajma scrutinului. Dar nu şi in Germania.

Blazare

Aici alegerile parlamentare şi campania electorală nu au trezit cine ştie ce pasiuni, poate cu excepţia îngrijorării legate de ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania. In rest, domină un fel de blazare, de lipsă de entuziasm.

Şi aici din nou apare un alt posibil paradox. Blazarea nu inseamnă, ca în alte părţi, şi că prezenţa la urne va fi foarte scăzută. E drept că din anii 80 până acum prezenţa la urne a fost în scădere până la 71% în 2013. De data aceasta sondajele spun că aproximativ 80% dintre germani vor veni la urne. Însă fiecare analist se grăbeşte să adauge că sondajele nu sunt literă de lege nici în ce priveşte prezenţa la urne nici legat de procentele partidelor. Cu excepţia CDU - din nou, creştin demcraţii Angelei Merkel vor avea cel mai mare scor, cam 35%, urmaţi la distanţă de chiar şi 15 procente de social democraţi.

Cine şi cum?

Sunt două mari întrebări care domină dezbaterile: Cine va ocupa locul 3 ca pondere în Parlament, şi aici cel mai probabil candidat este partidul de extremă dreapta, Alternativa pentru Germania, iar a doua întrebare este din ce partide va fi formată viitoarea coaliţie de guvernare. Mai exact cine se va alătura creştin-democraţilor şi socialiştilor? Unii analişti spun că plictiseala de la acest scrutin vine din celebra politică a consensului promovată de cancelarul Angela Merkel şi din comportamentul său politic neagresiv. Alţii spun că mulţi votanţi ai partidelor tradiţionale, mari sau mai mici, sunt blazaţi din cauză că nu se mai regăsesc în ideologiile acestora, pentru că mai toate au migrat cumva spre centrul spectrului politic din cauza participării la guvernare.

În căutarea electoratului

Alte partide ca, Die Linke - extrema stângă, rămân tot mai mult fără electorat şi chiar fără membri, din simplul motiv că e vorba de oameni foarte în vârstă. Aproape toate partidele germane par a fi în criză identitară, ideologică, în parte chiar şi CDU, asta pentru că partidul în sine este conservator, cu nuanţe mai dure la aliatul său CSU din Bavaria, însă tocmai liderul formaţiunii, Angela Merkel, e acuzată că s-a molipsit puţin de stânga după toţi anii de coaliţie de guvernare cu social democraţii. Dar, e posibil să existe şi un aspect pozitiv pentru CDU. Pe de o parte partidul poate convinge electoratul conservator sa voteze totuşi cu CDU chiar dacă o consideră pe Angela Merkel prea liberală, prea spre stânga, în timp ce alte voturi să vina de la electoratul (inclusiv femei) care nu agreează conservatorismul CDU dar o place pe „Mama Merkel”. Dar, nu este exclus ca după alegeri să apară o mutare, o schimbare în interiorul CDU. Până acum Angela Merkel a tras CDU mai spre centrul spectrului politic dar nu e clar cât poate susţine asta şi deci e posibil , dar încă neclar în ce fel, ca Angela Merkel să încerce o revenire mai spre dreapta, pentru că valul de migranţi a fost, este şi mai poate fi prea greu de digerat de către conservatorii mai puternic ancoraţi în dreapta.

Căderea stângii

Şi Social-democraţii lui Matin Shultz sunt în criză, şi nu lipsesc vocile din partid care spun că salvarea e în refuzul unei noi coaliţii de guvernare cu CDU. Asta susţine de exemplu, candidatul socialist Tim Renner din Berlin.

„Cred că e periculos, nu doar pentru partidul meu, care devine tot mai slab în cadrul acestei coaliţii, dar cred că e periculos şi pentru democraţie. Germanii obişnuiţi au sentimentul că marile partide fac tot timpul echipă iar partidele mici sunt impinse spre extrema stangă sau dreaptă. Eu cred că Alternativa pentru Germania, partidul extremist a crescut din cauza marii coaliţii dintre conservatori şi socialişti şi din cauza frustrărilor. De exemplu sunt votanţi conservatori frustraţi că partidul lor trage spre stânga, din cauza alianţei cu socialiştii” spune Tim Renner.

Se pare că mulţi germani nu mai ştiu ce şi pe cine reprezintă exact nu doar social democraţii ci toate formaţiunile de la stânga. Alţii consideră că partidele de stânga în general au devenit prea „elitiste”. La asta se adaugă dezamăgirea legată de promisiuni neîmplinite atunci când ajung în coaliţia de guvernare, unde direcţiile sunt decise de partidul cel mai puternic - CDU. Uneori pedeapsa electoratului e nedreaptă pentru că de exemplu, salariul minim este datorat eforturilor socialiştilor în cadrul coaliţiei.

Când electoratul se schimbă

Singurul partid cu identitate clară în ochii electoratului, în sens pozitiv sau negativ, este Alternativa pentru Germania, de la care mesajul e clar – Germania pentru germani. Atat conservatorii cât şi socialiştii au ales o strategie, considerată de unii riscantă. Adică, s-au adresat cu precădere clasei de mijloc germane, care însă e o ţintă şi pentru partidele mai mici ca liberalii şi ecologiştii. Rezultatul poate fi un deficit de reprezentare a cetăţenilor.

Asta pentru că şi structura socială germană s-a schimbat enorm în ultimii 20-30 de ani, a devenit mai complexă, mai fragmentată, clasa de mijloc e mai greu de definit, iar partidele mari nu par să fi ţinut pasul cu schimbările. De exemplu, în anii 70-80 existau grupuri electorale clare în funcţie de situaţia econommică ori educaţie şi ocupaţie sau geografia Est-Vest. Germania avea cam 4 medii bine conturate: conservator, liberal, catolic şi socialist. Acum de exemplu, extrema stângă, născută în Berlinul de Est se luptă să îşi reformuleze identitatea pentru că nu pare să mai reuşească să adune voturile şomerilor sau săracilor poate doar pe ale celor câtorva nostalgici ai erei RDG rămaşi.

Asaltul extremiştilor

În schimb, Alternativa pentru Germania, de extremă dreapta, culege voturi şi simpatizanţi din toate mediile, de la şomeri, la naţionalişti, la cei anti-migraţie până la dezamăgiţi de partidele tradiţionale. Şi aici apare alt paradox: deşi e evidentă în multe cercuri îngrijorarea faţă de avansul Alternativei, conservatorii şi Angela Merkel au desemnat drept principal adversar in campanie tot Partidul Social Democrat, ca în toată istoria luptelor electorale de până acum. Asta în condiţiile în care, partidul de extremă dreapta e cel mai vocal în a face din politicile Angelei Merkel, mai ales privind migraţia şi refugiaţii, ţinte de critică dură şi, susţin extremiştii, surse ale mai tuturor problemelor germanilor. Totuşi, tactica creştin-democraţilor şi a cancelarului a fost să ignore, pe cât posibil, Alternativa pentru Germania.

"Partidul poporului”

Alternativa pentru Germania are ambiţia declarată de a deveni un partid mare, un aşa numit partid al tuturor, al poporului, adică ceea ce au fost în trecut creştin democraţii şi social-democraţii, în vremuri de mare criză, ca perioada de reunificare. Atât că, acest lucru e dificil de realizat, susţine Oliver D’Antonio, doctor în ştiinţe sociale la Universitatea Kassel. „Partidul tuturor e ceva ce ţine de trecut, de istorie, nu cred că mai e posibil azi” consideră Oliver D’Antonio. Asta şi pentru că germanii, mai ales cei tineri, nu mai vor să fie definiţi prin apartenenţa la un grup anume, o biserică, ori Est sau Vest, ci tind spre individualism.

Cât durează o coaliţie

În final, totuşi, nu câştigarea scrutinului de către conservatori e de fapt problema, ci crearea unei coaliţii după alegeri. Şi mai ales, pe viitor, menţinerea şi stabilitatea acelei coaliţii. Aici e poate cea mai mare sursă de îngrijorare în Germania acum. În ce priveşte comportamentul Alternativei pentru Germania, nu e exclus ca din postura de principal partid de opoziţie, să crească şi mai mult, cel puţin o veme, poate chiar până la următoarele alegeri, asta pentru că e mai uşor să îţi păstrezi imaginea şi coerenţa în opoziţie decât la putere. Însă asta e valabil în general în alte ţări, Germania e posibil să facă excepţie, ca în multe alte privinţe.

Unii analişti germani, ca doctorul în ştiinţe sociale, Oliver D’Antonio de la Universitatea Kassel, spun că nu e exclus ca Alternativa să obosească sau să înceapă să se „domesticească” şi să se adapteze la regulile sistemului din care evident va face parte, ca partid parlamentar.