Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: REPORTERII ACTUALITATII Vineri, 21 Ianuarie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Alexandra Andon

27 Ianuarie 2011
Vizualizari: 2525
Comentează add

Invitaţii ediţiei de astăzi sunt doamna Magda Volonciu, profesor universitar, Academia de Studii Economice, senator Petru Başa, Partidul Democrat-Liberal şi Cristina Pocora, Partidul Naţional Liberal, deputat.

Codul Muncii în dezbatere Codul Muncii în dezbatere - Conține audio

alexandra-andon

Guvernul ar putea anunţa astăzi modificările la noul cod al muncii, finalizarea proiectului la care se lucrează de câteva luni încoace. Discuţiile sunt în linie dreaptă. Premierul Emil Boc s-a întâlnit, din nou, cu partenerii de dialog social, întâlnire care a început la ora 12:00. De altfel, şi şeful misiunii de evaluare a Fondului Monetar Internaţional, Jeffrey Franks, anunţa ieri că va discuta despre modificările la Codul Muncii la întâlnirea de la Consiliul Economic şi Social, care a avut loc tot ieri.

Sindicatele au ridicat mai multe obiecţii la modificările propuse de guvern, la fel şi o parte a patronatelor. Invitaţii ediţiei de astăzi sunt doamna Magda Volonciu, profesor universitar, Academia de Studii Economice. Bună ziua. Bine aţi venit în studio. Domnuls senator Petru Başa, Partidul Democrat-Liberal, preşedinte la Comisia de muncă. Dacă este stabilită legătura?  


Audio:

Petru Başa: Bună ziua.  ealizator: În emisiune va interveni şi doamna Cristina Pocora, Partidul Naţional Liberal, deputat, membru al Comisiei de muncă din Camera Deputaţilor. Conţinutul dezbaterii va fi preluat şi pe site-ul nostru "politicaromânească.ro". Mai întâi, doamna profesor, există vreun set de principii şi reguli acceptate de Organizaţia Internaţională a Muncii sau de Comisia Europeană în ceea ce priveşte drepturile angajaţilor şi drepturile sau obligaţiile angajatorilor? 

Magda Volonciu: Evident că există... 

De la care să nu se poate deroga? 

Magda Volonciu: Sigur că da! Evident că există, în primul rând, trebuie să pornim de la faptul că salariatul este un cetăţean şi, în consecinţă, îi sunt recunoscute toate drepturile fundamentale pentru salariatul cetăţean.

De asemenea, există directive ale Uniunii Europene care se referă la protecţia salariaţilor, în caz de concediere, în cazul transferului de întreprindere. Şi, în plus, există un organism internaţional pe formulă tripartită, Organizaţia Internaţională a Muncii, care adoptă convenţii, foarte multe dintre ele ratificate de România. De altfel, noi suntem membrii în Organizaţia Internaţională a Muncii încă de la constituirea acesteia.

Deci un set de asemenea principii evident că există şi vreau să vă spun că nu-mi aduc aminte, cel puţin în ultimii 20 de ani, să existe probleme serioase în ceea ce priveşte încălcarea acestor principii. Ele sunt destul de generale şi nu pun probleme reale, dacă se doreşte o aplicare corectă a echilibrului între patronat şi sindicate. 

Se regăsesc aceste principii în felul în care au fost propuse modificările la Codul Muncii? 

Magda Volonciu: Eu repet, cred că aceste principii sunt de respiraţie maximă şi cel puţin în ceea ce am văzut eu din proiectul propus de guvern, nu există probleme serioase. S-a discutat foarte mult în ce măsură s-ar putea admite ceea ce noi numim juridic "o inversare a sarcinii probei" a fost una dintre problemele de esenţă, pentru că la acest moment, de exemplu, sarcina probei revine angajatorului...  

Pentru ce cazuri, ca să fim precişi. 

Magda Volonciu: Pentru toate cazurile, că aici este problema. Problema majoră este că sarcina probei, orice litigiu de muncă ar exista, îi revine angajatorului. Or, evident, sindicatele susţin în continuare acest aspect.

Există şi o fundamentare internaţională, pentru că există un act internaţional, dacă-mi aduc bine aminte, cred că este vorba despre o directivă 2007-2008, care vorbeşte de faptul că sarcina probei ar trebui să incumbe angajatorului, dar atunci când se pune problema unei discriminări în muncă şi atât.

Or, legea noastră este foarte generală şi, culmea, ea este... Codul Muncii, ea urmează unei reglementări mult mai raţionale care există în legea specială, respectiv că angajatorul trebuie să facă dovada întemeierii şi legalităţii deciziilor sale unilaterale. Dar atunci când un salariat se duce şi pretinde o despăgubire, o sumă de bani, nu este normal să-i ceri tot angajatorului să facă dovada... că ce?... că nu l-a prejudiciat?  

Şi atunci, ceea ce se introduce acum în Codul Muncii se rezolvă această problemă sau schimbă mai mult decât atât, adică trece sarcina probei în sarcina angajatului în cazurile acestea de prejudiciu adus angajatorului şi rămâne sarcina probei angajatorului în celelalte cazuri sau se schimbă cu totul lucrurile?   

Magda Volonciu: Deci problema este în felul următor, patronatele susţin: domnule, hai să îndepărtăm de tot povestea asta, sindicatele spun: nu, hai s-o menţinem cu totul. Guvernul încă s-a făcut că nu observă reglementarea în proiect, dar eu cred că soluţia optimă este să revenim la ceea ce, culmea, încă şi legea actuală o spune.

Adică, în cazul actului meu unilateral de patron, eu să mă duc să fac dovada acestuia şi orice alte pretenţii, orice alte litigii să meargă pe soluţiile de drept comun, adică reclamantul să facă dovada pretenţiilor lui.  

Asta şi era întrebarea mea. Suntem în legătură telefonică şi cu domnul Ion Popescu, vicepreşedinte la Confederaţia Sindicală Meridian, sper că am enunţat corect titlul. Bună ziua. Vă mulţumim. 

Ion Popescu: Sărut mâna, aţi greşit.  

Am greşit?    

Ion Popescu: Sunt preşedintele Confederaţiei Naţionale Sindicale Meridian, dar nu funcţia contează, ci contează ci contează cum eşti educat. 

V-aş întreba care sunt recomandările principale ale sindicatelor în legătură cu aceste modificări ale Codului Muncii, foarte pe scurt însă, punctate doar. 

Ion Popescu: Dacă le doriţi numai punctate, vreau să se înţeleagă ceea ce transmitem. În primul rând, din dezbaterile acestea, dumneavoastră vă legaţi numai de Codul Muncii, eu mă leg de toate, că toate... 

Este tema de astăzi. 

Ion Popescu: Da. Ce se întâmplă, ce vizează Codul Muncii? Cât mai puţine contracte pe perioadă nedeterminată, cât mai multe pe perioadă determinată. Impunerea de ore de muncă la cheremul angajatorului, abandonarea protecţiei liderilor sindicali, ca să nu mai poată să-i apere pe salariaţi, e o chestiune extraordinar de gravă şi se loveşte puternic în ţinta socială, care este omul. E o problemă... noi respingem aceste măsuri pe care guvernul doreşte să le impună, pentru că, la un moment dat, nu se mai respectă Constituţia.

Deocamdată, Constituţia este un stat de drept, un stat democratic şi un stat social şi statul este obligat să ia măsuri pentru protecţia tuturor indivizilor, bineînţeles, prin muncă. Dar ca să muncească, trebuie să creeze locuri de muncă. Să creeze locuri de muncă, trebuie să fie o gândire economică, să creeze o temelie economică, să aibă în atenţie dezvoltarea pentru protecţia tuturor indivizilor poporului acesta. Nicio vină nu au cei conduşi că am ajuns unde am ajuns şi că cei care conduc trebuie să gândească pentru cei care sunt conduşi. Asta este politica pe care trebuie s-o facă guvernul! 

In ce fel aţi ajuns la concluzia că vor predomina contractele de muncă pe durată determinată în defavoarea celor cu durată nedeterminată? 

Ion Popescu: Păi, luaţi Codul Muncii, luăm Legea patronatelor, luăm Legea sindicatelor, luăm Legea conflictelor de muncă! Văd că nu se mai pune accent de nicio culoare pe societatea civilă. Stimată doamnă şi ascultătorii care ne ascultă, din moment ce am elaborat un contract pe timp limitat, unde se creează în mintea individului respectiv stabilitatea, pentru că stabilitate ai numai atunci când ai un loc de muncă, eşti sigur pe ziua respectivă, pe luna respectivă, pe anul respectiv şi pe perspectivă şi că numai aici este creuzetul unde se formează conştiinţa socială, unde se modelează aptitudini şi mentalităţi. Dacă iei un angajator şi lucrezi trei ore, după trei ore, ai făcut treaba sau n-ai făcut-o, îţi dau atât, pleacă. 

Haideţi să vedem în legătură cu chestiunile concrete şi-l invit în discuţie şi pe domnul Petru Başa, senator al Partidului Democrat-Liberal. Bună ziua, dacă mă auziţi acum? 


Petru Başa: Sărut mâna. Vă aud. 

În primul rând, aş vrea să vă întreb dacă va intra în vigoare noul cod al muncii, va avea vreun efect asupra contractelor de muncă deja încheiate? 

Petru Başa: Nu, dacă sunt contracte de muncă deja încheiate, codul le păstrează şi intervine asupra contractelor care se vor încheia în noul cod. Dar altceva vroiam să spun!   

Vă rog!

Petru Başa: S-a discutat până acum şi am intrat deja în problematica litigiilor şi alt interlocutor al dumneavoastră deja, să spun eu, descoperă deficienţe la noul cod al muncii.

Aş vrea să ne uităm un pic global, pentru că acest nou cod al muncii, de fapt, vrea să ajute activitatea economică din România. Bineînţeles că aceste dispute pe partea angajaţilor şi angajatorilor vor fi întotdeauna şi eu cred că toată lumea care ne ascultă din studio este de acord că, până acum, acest cod al muncii era un pic în favoarea angajaţilor şi Europa s-a trezit, a modificat toate... toate, majoritatea codurilor şi trebuie şi noi să ne racordăm la aceste modificări. Practic, acesta este un prim scop al modificării acestui cod al muncii. Pe de altă parte, actualul Cod nu mai răspunde nici nevoilor de piaţă, nici pentru investitorii străini, nici pentru cei autohtoni. 

Dar cu ce-i împiedică, asta vrem să aflăm?  

Petru Başa: E vorba de flexibilitatea...    

Adică cu ce-i încurcă, ce e... 

Petru Başa: ...de flexibilitatea forţei de muncă.  

Ce numiţi flexibilitate, de fapt?     

Petru Başa: Din '90 încoace, s-au pierdut aproape 4 milioane de locuri de muncă. Vă daţi seama că dacă acei întreprinzători, acei investitori care au venit şi, după aceea, s-au retras, asta înseamnă că ei au văzut o îngrădire a forţei pieţei de muncă şi au plecat spre alte locuri în care legislaţia era mai facilă. 

Ion Popescu: Mie îmi pare rău că trebuie să intervin. Domnul Başa, păi, locurile de muncă s-au pierdut din cauza angajaţilor, celor care au fost conduşi? Şi dumneavoastră cum arătaţi cu flexibilizarea pieţei muncii, dumneavoastră arătaţi fotografia unei fripturi, nu friptura adevărată. Nouă nimeni nu ne impune să facem modificări la cod şi că dumneavoastră aţi venit să faceţi.

Sigur că nu se mai potriveşte 2002 cu 2011, dar ceea ce se întâmplă şi se forţează nota este o forţare politică şi că nu e în favoarea interesului naţional şi nu este în favoarea conştiinţei neamului şi că tot ce se întâmplă se întâmplă în defavoarea, vocea săracilor.... Aleluia, prin acest cod al muncii. Haideţi să fim un pic cu picioarele...

Întrebarea mea este: cu ce împiedică şi actualul Cod al Muncii flexibilitatea în materie de angajări şi cu ce ajută noua variantă. Domnule Başa!?

Petru Başa: Sunt mai multe aspecte pozitive care s-au făcut în proiectul de lege. De exemplu, a fost eliminată prevederea care prevedea încheierea unui contract individual de muncă fără certificat medical, introducerea obligaţiei în sarcina angajatorului, prin care acesta, la cererea angajatului, era obligat să elibereze un document, ca să ateste activitatea desfăşurată. Iar o prevedere importantă, orice salariat are dreptul de a acumula mai multe funcţii la angajator.

Maximum două.  

Petru Başa: Acuma era limitat. 

Maximum două. 

Petru Başa: Eu ştiu... a fost introdus cazul de încetare de drept a contractului individual în situaţia dizolvării angajatorului, persoană fizică, care până acum nu era introdusă în legislaţie. 

În cazul suspendării contractului de muncă.  etru Başa: Introducerea obligaţiei pentru angajator de a înregistra demisia salariatului. Ştiţi că au fost destule probleme în care salariatul dorea să-şi dea demisia, angajatorul nu o înregistra, trecea timpul, acesta nu ştia ce să facă.

Au fost multe... hai să spunem, mici probleme, dar care, în ansamblu, dădeau dureri de cap tuturor angajatorilor. Şi este la fel de important că noi, în momentul în care ne numim că suntem în comunitatea europeană, trebuie să facem ca şi legislaţia noastră să fie în acord cu prevederile Uniunii Europene./mtone 

Se află împreună cu, prin telefon, doamna Cristina Pocora, deputat al PNL şi membru în Comisia de muncă din Camera Deputaţilor. Bună ziua, doamnă. 

Cristina Pocora: Bună ziua. 

Probabil va ajunge la dumneavoastră în curând proiectul acesta. Aveţi ştiinţă de el. Care vor fi cazurile în care va putea înceta contractul individual de muncă? Sunt noutăţi în această privinţă? 

Cristina Pocora: În primul rând, aş vrea să subliniez că în perioada aceasta de aplicare a actualului Cod al Muncii s-au remarcat câteva puncte sensibile.

Şi angajatorii, şi angajaţii au ridicat în decursul timpului probleme, care s-ar necesita a fi clarificate. Pe de altă parte, vreau să vă spun că dezbaterea pe Codul Muncii ar trebui să fie o dezbatere mult mai amplă şi mult mai transparentă. În momentul de faţă ştim că există un blocaj la Ministerul Muncii, un blocaj reclamat de confederaţiile şi sindicale, şi patronale.

Asta mi se pare şi mai spectaculos şi tocmai de aceea s-a ajuns ca premierul să medieze în acest conflict. În decursul timpului, de fiecare dată când s-a discutat despre Codul Muncii, am avut fie sindicate nemulţumite, fie patronate nemulţumite, dar în momentul de faţă avem şi sindicatele, şi patronatele nemulţumite de acest proiect al Codului Muncii, care, vă spun sincer, că nu are o formă închegată pe care noi să o cunoaştem.

Iar în acest context, în care şi sindicatele, şi patronatele au puncte importante pentru care protestează, stau şi mă întreb: actuala formă, actualul proiect pe care îl avansează Ministerul Muncii ale cui interese le urmăreşte, dacă nu urmăreşte nici interesele angajaţilor, nici interesele angajatorilor? Ba mai mult, cred că ar fi necesară o dezbatere amplă şi nu făcută la repezeală. Eu nu înţeleg această grabă. Chiar auzeam la un moment dat că domnul ministru invitase la comisia care lucrează pe acest cod şi se lăuda faţă de partenerii sociali cu faptul că a invitat şi parlamentari.

Aş vrea să subliniez că parlamentarii prezenţi acolo probabil că sunt doar din arcul guvernamental, pentru că eu, ca şi parlamentar al Comisiei de muncă, nu am primit o astfel de invitaţie şi nu am participat la astfel de /.../. Cred că discuţia ar trebui să fie mult mai amplă. Acum, punctual, pentru că m-aţi întrebat punctual, lucrurile acestea sunt de dezbătut, lucrurile acestea sunt de discutat. Tocmai de aceea nu vă pot spune într-un sens sau în altul, pentru că trebuie să auzim ambele variante. 

Haideţi să mergem atunci la doamna profesoare Magda Volonciu. Care vor fi cazurile, aţi văzut proiectul, în care va putea înceta contractul individual demuncă? Se schimbă ceva? Ce noutăţi există? 

Magda Volonciu: În principiu, nu se schimbă nimic din acest punct de vedere. Intervine o majorare a termenului de preaviz în cazul demisiei. Deci, acesta se măreşte ca durată. Se revine la o soluţie corectă, zic eu, din punct de vedere juridic a încetării de drept a contractului de muncă în cazul pensionării. Soluţia existentă înainte de modificarea textului de lege chiar în 2010, în primăvara lui 2010, probabil că atunci a fost o scăpare, nu erau acoperite şi cazurile de încetare de drept în cazul pensionării pentru invaliditate. 

Dar acestea nu sunt chestiuni care să afecteze salariaţii. 

Magda Volonciu: Nimic. Deci, din punct de vedere al încetării raporturilor de muncă nu este nimic deosebit. Singurul aspect, hai să spunem, mai dezvoltat în proiectul de Cod adus acum în discuţie de către guvern se referă, într-adevăr, la contractul pe durată determinată. Şi am auzit aici tot felul de opinii.

Că să-l facem mai flexibil, pe de o parte, susţinătorii proiectului. Că, pe de altă parte, vai, oameni din România, rămâneţi fără contracte de muncă, fără stabilitate. Haideţi, totuşi, să lămurim şi această problemă. Proiectul care este acum propus înlătură o situaţie în care se interzicea încheierea contractelor pe durată determinată. 

De fapt, aceste contracte pe durată determinată existau şi până acum? 

Magda Volonciu: Evident. 

Dar era mai restrictivă posibilitatea încheierii lor? 

Magda Volonciu: Exact. Sigur că da. Haideţi să ne lămurim. Avem un principiu care, orice s-ar spune, oricum s-ar spune din vorbe, el rămâne principiu şi trebuie respectat. Contractul individual de muncă este contract pe durată nedeterminată şi aşa trebuie să rămână. Situaţiile în care se poate încheia un contract pe durată determinată reprezintă situaţii de excepţie, cu o reglementare strictă.

Or, este vorba despre această reglementare strictă. Există o directivă la nivel european, care impune în mod alternativ îndeplinirea a trei condiţii. Spune directiva: să fie îndeplinite cel puţin una dintre următoarele condiţii. Adică, o durată determinată a contractului, erau 24 de luni, se propun 36.

Deci, iată, această condiţie o îndeplinim. A doua condiţie, enumerarea cazurilor în care poate interveni contractul pe durată determinată. Avem şi aici soluţie. A treia condiţie, opţională, deci, una din următoarele, era interdicţia succesivităţii. Adică, nu se putea încheia într-o unitate de timp mai mult de trei contracte succesive. Această condiţie este înlăturată prin proiectul propus. 

Şi aceasta este principala obiecţie a sindicatelor? Că se vor putea încheia contracte de muncă pe durată determinată la nesfârşit, practic, pentru un post. 

Magda Volonciu: Nu se pot încheia la nesfărşit pentru un post, pentru că, dacă nu se poate încheia orişicând mi se năzare mie, închei un contract pe durată determinată.

Ca să pot să închei un contract pe durată determinată trebuie să mă aflu într-una din situaţiile care îmi permit încheierea. De exemplu, persoana care ocupă postul are contractul de muncă suspendat, este în creştere copil. Sau intervine un proiect şi trebuie să realizez proiectul acela.  

Am înţeles. Domnule Ion Popescu, care este obiecţia dumneavoastră principală legată de această chestiune a contractelor pe durată determinată?

Ion Popescu: Noi opinăm pentru contracte nedeterminate şi că numai acolo unde este cazul de proiecte de un an, de doi, de trei sau cât este proiectul, pe perioadă determinată, dar sănătos şi din grija faţă de om, pentru stabilitate este contractul nedeterminat.  

Eu aş avea o altă chestiune pe care am găsit-o în proiectul acesta de modificare a Codului Muncii, şi anume faptul că angajatorul va trebui să determine obiective de performanţă individuală pentru angajat.

Întrebarea mea este - se reglementează în vreun fel dacă aceste obiective vor fi stabilite persoană cu persoană, aşa în funcţie de om sau în funcţie de locul pe care îl ocupă, pe posturi să zicem aşa?

Ion Popescu: Competenţa să învingă. Pregătirea angajatului să se ridice la pretenţiile angajatorului. Să facă ochii mari angajatorul când îl angajează. 

Dar pentru doi angajaţi aflaţi pe acelaşi tip de post vor putea fi stabilite obiective diferite? 

Ion Popescu: Este posibil. Depinde de prestarea respectivă.   

Doamna profesor.    

Magda Volonciu: Eu aici zic că ne aruncăm într-o problemă care este destul de discutabilă pentru că, într-adevăr principiul acesta al competitivităţii este esenţial, dar pe structura actuală şi pe reglementările existente rămâne un foarte frumos "bla-bla" şi atât. De ce spun acest lucru? Pentru că trebuie găsite acele instrumente care să spună în ce măsură pot cântări în mod corect, nediscriminatoriu competenţa unuia făţă de a celuilalt şi aici iarăşi se va deschide o cutie a Pandorei.

De ce spun acest lucru? Pentru că textul actual din lege dă dreptul contractului colectiv de muncă să determine procedurile de evaluare, procedurile de stabilire a competenţei, asta înseamnă paritar, asta înseamnă că patronul împreună cu sindicatele să stabilească ce şi cum şi cine sau care sunt criteriile de competenţă.

O să fie o mare problemă ca patronul să accepte aşa ceva sau dacă nu se va merge pe această idee, atunci să se stabilească nişte principii definitorii la nivelul contractului aplicabil de la nivel de unitate, de la nivel de ramură cel mult, este o transformare în acest sens în proiectul propus de guvern şi nicidecum la nivel naţional, aşa cum era până acum că nu are de unde să ştie confederaţiile patronale şi cele sindicale ce se întâmplă în ograda mea. 

În fiecare ramură. 

Magda Volonciu: Sigur că da. Sau ce se întâmplă în unitatea mea. Bun. Deci, să mi se stabilească hai să zic nişte principii ca să nu se ajungă nici la abuzul angajatorului, dar pe de altă parte şi angajatorul cumva să fie obligat să-şi facă un sistem de evaluare corect şi extrem de, cum să vă spun, la cunoştinţa oricărei persoane, astfel încât într-adevăr competenţa să învingă aşa cum, iacătă, declaraţii avem din belşug. 

De obicei se spune că diavolul se ascunde în detalii. Sunt acestea doar detalii, domnule senator Petru Başa, legate de felul în care vor fi determinate obiectivele de perfomanţă individuală?    

Petru Başa: O modificare care a fost prevăzută în noul Cod este introducerea obligativităţii pentru angajator de a prezenta persoanei selectate în vederea angajării a fişei de post. Până acum unii făceau o fişă a postului, alţii nu făceau.

Acum este obligativitate. În mod normal, atunci când angajezi pe cineva, în postură de angajator şi îi prezinţi o fişă a postului şi îi spui ce are de făcut în acea unitate, înseamnă că trebuie să-i prezinţi şi criteriile de performanţă pe baza cărora îi acorzi un salariu şi povesteaţi înainte dacă doi salariaţi pot avea două criterii de performanţă. Bineînţeles că pot avea, dar şi salarii diferite. 

Nu. Eu vorbeam despre încadrări identice, despre condiţii de muncă identice, dacă există reglementări care să oprească orice fel de discriminare, despre asta era vorba.  

Petru Başa: Da. Dacă înainte discuţi cu angajatul şi îi faci fişa postului şi discuţi asupra criteriilor de performanţă nu mai poate fi vorba de discriminare, pentru că....

Întreb dacă.... 

Petru Başa: Salariile vor fi diferite şi el dacă se angajează în scris că va face lucrul acesta şi va performa într-o anumită direcţie, atunci nu văd unde este problema. Pe de altă parte, contractele determinate mie mi se pare că leagă angajatorul mai mult decât la contractele pe durată nedeterminată pentru că el, în intervalul acela de timp, mai nou 36 de luni, el trebuie să stea, să zic, alături de angajat.  

Maximum 36 de luni sau obligatoriu 36 de luni? 

Petru Başa: Păi, în noua propunere. Înainte, 24. 

Maximum? 

Petru Başa: Şi atunci mie mi se pare mai dificil... 

Deci, poate şi mai puţin? 

Petru Başa: Poate. Este o propunere. Este o propunere care se va prezenta în Senat, în Cameră, va suferi modificări, dar mie mi se par, ca discuţie anterioară, mie mi se par mai angajante pentru angajator aceste contracte pe durată determinată. 

Pentru ultimul minut al emisiunii. Este chestiunea aceasta cu timpul de muncă maxim de 48 de ore pe săptămână, de ce aşa? Doamnă Pocora?  

Cristina Pocora: Toate aceste chestiuni par a fi intenţii bune şi par a se alinia şi pieţei muncii care există în comunitatea europeană, însă trebuie văzuţi exact termenii în care sunt puse aceste elemente în lege pentru că am văzut de multe ori există o diferenţă foarte mare între cum sunt prezentate toate aceste lucruri şi cum sunt ele materializate apoi în lege şi care sunt repercusiunile lor asupra cetăţenilor care, până la urmă trebuie să suporte rigorile şi consecinţele legilor respective.

De aceea, eu în continuare pledez pentru un dialog şi o discuţie amplă cu toţi factorii societăţii, şi mă refer şi la societatea civilă, mă refer şi la sindicate şi la patronate şi la mediul politic, o discuţie mult mai amplă şi mai înceată pe Codul Muncii. 


Este posbil să ajungă în comisiile parlamentare dacă va fi încheiat şi va fi urmată această procedură.


Etichete Codul Munciisindicatepatronate

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live