Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Bună dimineaţa, România! Luni, 06 Decembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Luminiţa Voinea

24 Martie 2021
Vizualizari: 749
Comentează add

Cerasela Bănică, președinta CADO, a vorbit la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, despre combaterea discriminării rasiale și segregării în educație.

Cerasela Bănică: STOP discriminării rasiale și segregării în educație Cerasela Bănică: STOP discriminării rasiale și segregării în educație - Conține video

luminita-voinea

Segregarea școlară, traficul de ființe umane, violența împotriva copiilor sau femeilor, discriminarea și ura sunt fenomene negative cu care ne confruntăm în viața cotidiană și pentru combaterea cărora ar trebui să facem mult mai mult.

În România, Centrul de Advocacy și Drepturile Omului (CADO) este o organizație care își propune să apere și să promoveze respectarea drepturilor omului și principiului non-discriminării în baza normelor legale naționale și internaționale.

Cerasela Bănică este președinta centrului și are  o vastă experiență în derularea proiectelor pentru comunitatea romă și apărarea drepturilor copiilor.

A lucrat la Centrul European pentru Drepturile Romilor de la Budapesta, la Biroul Elvetian de Cooperare, la Agenția Națională pentru Romi, la Centrul Romilor de Politici de Sănătate sau la Roma Education Fund Romania.

Cerasela și sora ei au fost primele persoane de etnie romă din comunitate care au ajuns la facultate,  fiind o voce importantă a comunității rome din România.

A coordonat programe în domeniul monitorizarii drepturilor romilor și copiilor, analizării dimenisiunii segregării școlare, drepturilor copiilor în sistemul de protecție, traficului de minori, exploatării sexuale a copiilor, dezvoltării de propuneri legislative și actiuni de litigare în aceste domenii, precum si  accesului minorității rome la servicii de educație, sănătate, ocupare si asistență juridică gratuită.

Cerasela Bănică a trăit pe propria piele, încă din copilărie, discrimarea rasială sau segregarea în educație.

Nu știa atunci cum se numesc aceste fenomene, pentru că nimeni nu i-a vorbit despre ele, nici măcar familia, din dorința de a o proteja.

“Fiind femeie și de etnie romă a trebuit, încă de la o vârstă fragedă, să înțeleg că alții mă văd diferită, chiar dacă eu credeam că nu sunt diferită. Iar din modul în care m-au tratat,  mi-am dat seama de foarte devreme că lumea nu este așa cum o vedeam cu ochii de copil. Însă, în același timp, pe lângă toată durerea, trauma și stigmatizarea care au început la o vârstă destul de fragedă, am început să înțeleg alți oameni care erau într-o situație similară și aceste lucruri m-au ajutat, pe parcursul vieții, să am o minte mai deschisă. Însă, în același timp, am căpătat și o sensibilizare foarte mare față de lucrurile care sunt tabu. Profesional, deși știam de aceste probleme pe care le experimentasem - discriminarea,  modul în care am fost tratată -  nu am știut să le identific pentru că nimeni nu discuta cu noi aceste lucruri, părinții mei nu discutau din sentimentul de a ne proteja, cu toate că ne expuneau foarte mult, ori marea majoritatea nici măcar nu știa că este vorba despre discriminare rasială sau segregare în educație”, a mărturisit Cerasela Bănică la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

După experiențele din copilărie, a urmat studii universitare, apoi un program de internship la Budapesta și și-a dedicat întreaga activitate combaterii discriminării rasiale, de gen și  desegregării în educație.

Cerasela Bănică a evaluat fenomenul segregării în educație la nivel de cinci județe,  a coordonat programe care presupuneau accesul egal la educație pentru elevii romi în risc de părăsire timpurie a școlii.  

Proiectele sale au urmărit reducerea ratei abandonului la liceu în rândul elevilor de etnie romă, oferindu-le acestora burse și pregătire gratuită

“În 2002, eram studentă la a doua facultate, la Drept, și am plecat din România la Budapesta printr-un program de internship pentru tineri romi, viitori lideri, într-o organizație care se lupta pentru drepturile omului în Europa. Acolo am învățat cuvântul ‘advocacy’, am învățat că există dreptul la justiție, că poți ataca discriminarea, că poți vorbi despre discriminare într-un context critic și constructiv. Am fost bombardată de realitatea comunităților de romi din diferite țări, dar care am înțeles că era foarte asemănătoare cu ceea ce noi trăiam în țară. Iar aceste povești de discriminare se transformau în plângeri în fața instanțelor lor naționale sau la CEDO.  Pentru mine, a fost revoluționar la acea vreme că poți lua atitudine, că poți acționa, că poți condamna. Până la acea vreme eram neștiutoare, iar în neștiința mea eram tăcută, nu aveam voce. Am învățat că ceea ce trăisem era discriminare de gen, rasială, segregare.  Am revenit în țară în 2007 și am început să lucrez pe acest subiect, al desegregării, după trei ani. Era programul PHARE din 2006,  care a avut ca obiectiv desegregarea școlilor din România, cu un rezultat dezastruos la acea vreme. Când am început să lucrez în acest domeniu, mi-am dat seama ca sunt foarte puțini experți. Și aproape nimeni nu era expert de desegregare. Situația de acum 10 ani se menține și în prezent. Este o lipsă totală de expertiză în desegregare în sistemul educațional”.

Traficul de minori și exploatarea sexuală


Statistici negre arată că Romania este principala țară-sursă pentru victimele traficului de persoane din UE.

Principalii factori determinanți ai traficului de persoane  sunt sărăcia, lipsa de informare si educația.

De asemenea, calitatea scăzuta a serviciilor publice și a asistenței sociale pentru victime determină creșterea în amploare a fenomenului.

În momentul când a creat Centrul de Advocacy și Drepturile Omului, Cerasela Bănică și-a fixat ca priorități combaterea discriminării și a traficului de persoane.

“În 2009, are loc prima cercetare în România în ceea ce privește traficul de persoane în comunitățile de romi.   Am înțeles și atunci lipsa totală de expertiză domeniu. Am avut oportunitatea să stau de vorbă cu victime, iar experiențele lor mi-au rămas în minte și m-au urmărit mult timp. Am înțeles cum umanitatea dispare și face loc durerii, umilinței altor ființe umane. Mi-am promis de atunci că voi rămâne în acest domeniu și voi încerca să fac tot ce este posibil pentru combaterea fenomenului. Imediat după aceea, în 2011, am lucrat ca expert național pentru România în traficul de minori și exploatarea sexuală a copiilor, iar după aceea, au urmat toate celelalte lucruri. În momentul când am creat CADO, în 2010, am spus că primele domenii în care noi vom lucra vor fi discriminarea și traficul de persoane, care au rămas și în momentul de față, coloanele vertebrale ale organizației și apoi vin și celelalte domenii în care noi am intrat de curând: violența sexuală împotriva copiilor dar și a femeilor”.


Stop segregării școlare, traficului de ființe umane și urii


Centrul de Advocacy și Drepturile Omului lucrează cu Centrul pentru Educație și Cercetare Juridică, în cadrul unui proiect de Reformă și Acțiune pentru Protecția Drepturilor Copiilor, victime  ale traficului de minori în sistemul de justiție penală.

“Noi venim cu o soluție concretă, de modificare a Codului de Procedură Penală, în ce privește audierea minorilor, victime ale traficului pentru că, din datele noastre, copiii sunt foarte victimizați pe parcursul procedurilor penale și judiciare pentru că sunt audiați de cel puțin șase ori. S-a făcut o medie, undeva la șase ani, în care copilului i se cere să spună aceeași poveste și să retrăiască momentele și experiențele dureroase trăite în momentul traficării. Nu va fi singura modificare, vom veni cu un pachet mai complet, pentru a completa acele goluri de legislație, măcar din punct de vedere juridic să le oferim protecție, însă, în același timp, vom încerca să formăm peste 150 de profesioniști în domeniul juridic și social în metode de audiere a minorilor și în ceea ce privește aplicarea legislației privind prevenirea și combaterea traficului de persoane”.

În afara acestor probleme, Cerasela Bănică spune că, pe lângă eforturile organizațiilor neguvernamentale, este nevoie de o strategie privind protecția și combaterea discriminării.

“Din păcate, România nu a avut nicio strategie, în ultimii șase ani, care să abordeze prevenirea și combaterea discriminării. Ultima strategie a expirat în 2013 și de atunci nu a fost adoptată nicio altă strategie. Se pare că este o lipsă de interes pe acest subiect. O strategie este importantă pentru că se finanțează de la bugetul de stat măsuri ori acțiuni prioritare într-un anumit domeniu. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are acces la astfel de resurse financiare pentru a dezvolta campanii naționale de sensibilizare, ori de creștere a conștientizării și informării populației cu privire la pericolul discriminării și efectele sale”.

De asemenea, este necesară introducerea în școli a educației civice, care să dezvolte subiecte cum ar fi: discriminarea, intoleranța, xenofobismul, violența, bullying-ul și toate acele subiecte care hrănesc ura și diferența de tratament.

“Pe lângă toate acestea, statul să finanțeze cum trebuie măsurile de prevenire și combatere a discriminării, o mai bună protecție din punct de vedere legislativ. Pentru că ordonanța 37/2000, reglementarea-cadru în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, mai are niște goluri care trebuie umplute. Pentru că fiecare gol al unei legislații înseamnă lipsă de protecție a unui grup care este discriminat. Segregarea să fie prevăzută specific de către ordonanță, pentru că acum doar legea în domeniul educației interzice segregarea. Dar noi avem segregare și în domeniul locuirii, în sistemul medical, vom avea se pare și în ocuparea forței de muncă”, după cum consideră  Cerasela Bănică.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 22/23 martie 2021


 


Etichete discriminaresegregare școlară,urăviolențăfemeicopiiromicomunitatea romă

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live