Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ÎNTRE PRIETENI Marţi, 15 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Doina Saiciuc, corespondent RRA în Statele Unite

15 Iunie 2010
Vizualizari: 5005
Comentează add

Festivalul celtic este, probabil, unul din cele mai interesante şi mai complexe festivaluri etnice din SUA.

Celţii care au "trecut prin Transilvania"

doina-saiciuc-corespondent-rra-in-statele-unite

Festivalul celtic - festivalurile, de fapt, întrucât toate comunităţile de americani cu descendenţa irlandeză şi scoţiană din întreagă America le organizează anual- este, probabil, unul din cele mai interesante şi mai complexe festivaluri etnice din SUA. 
        
El vine cu misterele unui trecut care nu se lasă explorat complet ca şi cu magia celebrelor cântece şi dansuri irlandeze . 
       
La sfârşitul săptămânii trecute, 12 şi 13 iunie, a avut loc la Centrul Ecvestru Morven, din Leesburg, Virginia, al 17-lea festival anual al "celţilor" din zonă Potomacului.
 


Celţii sunt printre primele populaţii indo-europene, care s-au răspândit în Europa începând cu mileniul doi înainte de Hristos, până în primul secol. 
 
Triburile lor se întindeau din insulele britanice şi nordul Spaniei până în Transilvania şi până la coastele Mării Negre, că şi în Galiţia şi Anatolia. Ei au pătruns în Transilvania în jurul anului 350 Î.Hr.
  
În Transilvania au fost descoperite 80 de necropole şi morminte izolate ale celţilor, la Turdas, Hateg şi Mediaş iar în Oltenia s-au găsit 40 de puncte arheologice celtice şi ale scordiscilor (celţi amestecaţi cu traci, iliri etc.).


Necropolă Piscolt a fost cea mai importantă locaţie cercetată. 
  
Istoricii spun că cele descoperite confirmă convieţuirea paşnică a dacilor şi celţilor pe parcursul a două secole, după care celţii au fost asimilaţi.
  
Femeile celte erau considerate egale bărbaţilor, ceea ce nu se întâmplă la nivelul culturii sociale a altor populaţii, cu multe dintre ele luptând în războaie. 
     
Şi iată, acum, în parcul Morven, descendenţii celţilor - dintre care poate strămoşii îndepărtaţi ai unora vin din Transilvania - au ilustrat scene de "istorie vie" aşa numită "living history" pe care o onorează cu diverse "puneri în scenă" în fiecare an, evocandu-şi trecutul şi zestrea genetico-culturală, în mod clar mândri de ele. 
 


Legio XX, Legiunea a Douăzecea care a fost creaţă în antichitate în jurul anului 31 înaintea lui Hristos şi care a luptat atunci când românii au cucerit parte din actualul teritoriu britanic, a fost reanimată în 1991 de iubitorii spectacolului istoric, reîntruchipând soldaţi ai armatei Romane pentru demonstraţii publice şi scene de "istorie vie". 
 
Ei şi-au construit din propriile fonduri arme şi echipamente pentru care au făcut serioase cercetări istorice. 


Compania MacLean a regimentului irlandez McDonnell, o companie mică, de numai 50 de bărbaţi care a luptat în 1644 în Scoţia împotrivă "Ligii Solemne" ("Solemn League and Convenant"). 
 
Era, spun urmaşii celţilor, un timp în care totul părea posibil, cu o serie de victorii obţinute cu lupte grele şi cu lungi marşuri startegice care au devenit cunoscute drept "anul miracolelor" (deocamdată, din imagine, mulţi au fugit de arşiţa umedă, să se răcorească în umbră pădurii de alături).
 
Regimentul Appin, 1745. Portretizează un grup de scoţieni, Stewarts of Appin. Ei erau membri ai armatei Prinţului Charles Edward Stuart.

Istoria spune că Appin Stewarts au jucat un rol cheie în revoltele "iacobite" din Scoţia.
 

 
Primele "Forţe Speciale ale Americii": Rogers Rangers organizate în cursul rezboiului franco-indian din 1756-1763 de Robert Rangers, un fermier scotiano-irlandez. 
 
Rogers'Rangers au fost "ochii şi urechile" armatei britanice în războiul franco-indian. 
 
Că parte a Armatei Britanice, ele foloseau ceea ce astăzi sunt cunoscute drept tactici ale războiului de gherilă, o formă de luptă cunoscută francezilor şi indienilor dar nu şi britanicilor. 

 

 
În fine, după o arşiţa cumplită vine furtună. 
 
Numai feţele celtice dansează în ploaie în vreme că maşinuţele care ţin pajiştea festivalului curată sunt singurele care, alături de ele, nu se tem de fulgere şi trăsnete.


 
A venit momentul încercării finale în cortul unde voluntarii festivalului încearcă să vândă tricourile speciale ale ediţiei 2010 pentru a face bani că tradiţia festivalului să nu moară.

Înainte de a plecă, nu pierdeţi şansa de a cumpără un tricou!
 
Tradiţia festivalurilor celtice nu poate muri, însă, sub nici un chip, atâta timp cât există un "nucleu dur" al celor total dedicaţi culturii şi tradiţiilor celtice îmbogăţite şi actualizate în SUA.


Etichete Festivalul celticSUAcântecedansuriirlandezeCentrul Ecvestru MorvenPotomac

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live