Cavalerii teutoni au luat în vizor Cetatea de la Mehadia

Cetatea de la Mehadia, loc important pe harta Evului Mediu bănăţean şi românesc, ar putea prinde din nou viaţă printr-un proiect cu finanţare europeană sprijinit de Ordinul Cavalerilor Teutoni, după cum afirmă Excelenţa Sa, Adrian von Braun.

Cetatea ar putea reprezenta un punct important de atracţie turistică şi ar fi singura reabilitată în Banatul Montan.

Ideea a venit de la un alt proiect, Cavaler în ţara mea, derulat în urmă cu cîţiva ani de către Asociaţia Centrul Ecologic Green Area. De un deceniu aici au loc Serbările Cetăţii Mehadia.

Evenimenul, organizat de autoritățile locale împreună cu Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Haţeg”, reuneşte oameni de cultură de pe Valea Almăjului, de la Orșova, Băile Herculane și din localităţile apropiate, Topleț, Prigor, Șopotul Vechi, precum şi fii ai satului.
Urmele fortifiaţiilor romane stau, însă, mărturie vechimii şi importanţei strategice ale acestui loc.

Despre Cetatea Mehadiei aflăm primele informaţii scrise în „Diploma Ioaniţilor” pe care regele Bela al IV-lea al Ungariei a acordat-o în 1247 cavalerilor ioaniţi pentru a se stabili în Banatul de Severin şi pentru a-l coloniza. Ei primesc cetatea Severinului şi pe cea de la Mehadia, unde instalează o mică garnizoană din 30 de călăreţi.

Ulterior, Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, Împărat al Sfîntului Imperiu Roman de Naţiune Germană între 1433 şi 1437, însărcinează Ordinul Cavalerilor Teutoni cu apărarea şi fortificarea cetăţilor bănăţene aflate pe Dunăre şi în apropierea ei, conform registrului Ordinului: Orşova, Severin, Pojejena, Peth - cetate aflată între Coronini şi Orşova, dar neidentificată -, Drencova (Berzasca), Liborajdea, Coronini, Liubcova, Caraşova, Ilidia, Stanilowcz (Stăncilova) - neidentificată-, Bîrzava (pe cursul superior al rîului, spre platoul Semenic) - neidentificată -, şi Mehadia.

În Banat activa o ramificaţie a Ordinului Teuton cu mult înainea sosirii acestora în Banat, Ordinul Cavalerilor Gladiferi, cu ascendenţa membrilor uniunii acestor gladiferi în „unităţile” speciale creştine din vremea voievodului român Glad, Gladius, Claudius, Cladius, Clodius. În 1234, gladiferii din ţinutul cărăşan mai sînt la datorie, în preajma cetăţii Caraşova dar nu excludem prezenţa lor în cetăţile Iladia, Mehadia, Urscia, Horom, Haram. Aici, în Ţara Caraşului, în 1237 are loc fuzionarea între Ordinul Cavalerilor Teutoni şi Ordinul Cavalerilor Gladiferi. Cu acest prilej este pomenit acel gladifer, probabil din ţinutul cărăşan, Gringennens, care picta cărţi de joc. Ordinul Cavalerilor Gladiferi este unic în estul Europei alături de Ordinul livonian.

Mare parte din Cavalerii Teutoni aduşi în Banatul Severinului au fost măcelăriţi – ni se spune – de armata otomană în energica expediţie din 1432. Rămăşiţe ale teutonilor s-au mai semnalat aici pînă în primăvara anului 1435.