Unirea Basarabiei cu România, în Arhiva Radio

Textul declaraţiei din 27 martie 1918:

"Republica – Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele sale dintre Prut şi Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din timpul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

27 Martie / 9 aprilie 1918

Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău, votează după 106 ani de dominaţie rusă, Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă, România (86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 abţineri şi 13 absenţi).

După anunţarea rezultatului votului de către Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, primul ministru, Alexandru Marghiloman, aflat la Chişinău, este invitat, împreună cu membri ai guvernului român, în sala Sfatului Ţării, unde proclamă Basarabia unită cu România, de aici înainte una şi nedespărţită.

Regele Ferdinand, care se afla la Bârlad, informat prin telegraf de proclamarea Unirii, adresează lui Ion Inculeţ şi primului ministru basarabean, Daniel Ciugureanu, la Chişinău, următoarea telegramă:

Telegrama Regelui Ferdinand I

"Cu adâncă emoţiune şi cu inima plină de bucurie, am primit ştirea despre importantul act ce s-a săvârşit la Chişinău! Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani, pe fraţii basarabeni revenind iarăşi la Patria Mumă.”

Ministrul Ion Inculeţ despre Unirea Basarabiei. 1935 Arhiva Scrisă SRR.	Unirea Basarabiei cu România. Arhiva Scrisă SRR.

La 19 ani de la momentul Unirii Basarabiei cu Vechiul Regat, Mihail Stoicescu, directorul liceului Gh. Lazăr din Bucureşti prezintă la microfonul Societăţii Române de Radiodifuziune istoria relaţiilor dintre această provincie şi România:

"Ruptă din vechea Moldovă a lui Ştefan cel Mare, la 16 Mai 1812 de către ruşi, a stat sub stăpânirea lor până la 27 martie 1918, adică 106 ani. Cu multă mâhnire boierii Moldovei prezentară la acea dată lui Scarlat Calimah, un protest prin care arătară că cedarea Basarabiei s-a făcut de delegaţii Porţii fără ca ţara să fie consultată. Domnul primi cu multă amărăciune plângerea boierilor şi o trimise la Poartă, stăruind să ajungă la cunoştiinţa Sultanului dar nu a putut face nimic, faţă de aceste două împărăţii puternice şi deopotrivă de lacome şi dispreţuitoare a drepturilor celor mici.

În 1853 isbucni un nou răsboi între Ruşi şi Turci, care s-a terminat cu înfrângerea Ruşilor sub zidurile Sevastopolului, silindu-i să semneze Tratatul de Pace de la Paris din 1856 care impunea ruşilor obligaţia de a retroceda Moldovei Basarabia sudică cu târgurile Cahul, Ismail şi Bolgrad. Vasile Alecsandri scrise atunci frumosul marş ,,Drum Bun” care a fost cântat de ostaşii români la trecerea Prutului.--fb1

Dar bucuria basarabenilor n-a fost de lungă durată, fiindcă în 1877 isbucni un nou război între Ruşi şi Turci, la care au luat parte şi românii în calitate de aliaţi ai Ruşilor. Dar la Pacea de la San Stefano, Rusia revendică şi obţinu retrocedarea ţinuturilor basarabene înapoiate Moldovei în 1856. Zadarnice rămaseră stăruinţele lui Mihail Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu delegaţii români de a convinge pe membrii Congresului despre nedreptatea ce ni se făcea prin despoerea ţării. În schimbul acestei dureroase pierderi, congresul a oferit României Dobrogea, pentru a-şi deschide astfel drum la mare. Pierderile ţinuturilor moldoveneşti din Sudul Basarabiei, înăspriră relaţiile dintre ruşi şi români iar frontiera Prutului se închise aproape ermetic la 1878 pentru schimbul de gândire şi simţire dintre fraţi.

Renaşterea naţională şi politică a Neamului Românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea începu să neliniştească pe ruşi şi să-i determine să ia măsuri de rigoare pentru asigurarea stăpânirii lor. Atunci începură odiosul program de desnaţionalizare a basarabenilor prin şcoală şi biserică precum şi tentativa de încătuşare a conştiinţei naţionale a unui neam dornic de viaţă şi de progres. Dar calvarul moldovenilor din Basarabia n-a încetat căci în august 1914 când începu războiul mondial peste trei sute de mii de români din Basarabia au luptat sub steagul rusesc pentru pentru slava şi mărirea asupritorilor lor, această luptă durând până la isbucnirea marei revoluţii ruseşti din martie 1917.

La începutul lui Aprilie 1917 avu loc un Congres General la Chişinău la care au luat parte delegaţi de preoţi, de profesori şi de intelectuali care au votat o moţiune prin care cereau autonomia administrativă, religioasă, şcolară şi economică precum şi convocarea unei adunări legislative care să voteze legile necesare. Constituindu-se ,,Sfatul Ţării” prin reprezentanţii legitimi ai tuturor asociaţiunilor profesionale, culturale şi corporaţiunilor muncitoreşti, după discuţii agitate proclamă în şedinţa din 2 dec. 1917 ,,Republica Democratică Federativă Moldovenească” şi pe d-l I. Inculeţ preşedinte al ei (a ocupat şi funcţiile de ministru al Sănătăţii, Internelor şi Comunicaţiilor. Vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1936). În acest timp bande de soldaţi ruşi de pe frontul român inundau Basarabia pentru a comite jafuri şi asasinate exercitând astfel un regim de teroare îndreptat contra burghezilor. În această situaţie disperată ,,Sfatul Ţării” trimise o delegaţie la Iaşi pentru a cere intervenţia armatei române în Basarabia contra bolşevicilor. În ziua 13 Ianuarie 1918, divizia 11 română sub comanda generalului Broşteanu intră în Chişinău fiind primită de populaţie cu un entuziasm de nedescris, reuşind apoi prin lupte să alunge trupele bolşevice peste Nistru şi apoi să restabilească ordinea. Totuşi populaţia română din Basarabia era încredinţată că soluţia problemei politice a provinciei lor nu era autonomia ci Unirea cu Moldova.

În urma propagandei de trezire a conştiinţei naţionale ce se făcea de o pleiadă de intelectuali români se deşteptă în sufletele conducătorilor basarabeni ideia consolidării naţionale astfel încât, ,,Sfatul Ţării”, întrunit în sala festivă a liceului de băieţi nr. 3 din Chişinău, votă Unirea Basarabiei cu Regatul României.

Foto: Versuri închinate Basarabiei. Horia Furtună 1941. Arhiva SRR.(click pe poză pentru mărire).

Textul declaraţiei 27 martie 1918:

"Republica – Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele sale dintre Prut şi Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din timpul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, ds. 8/1937.

Bazele Unirii

Sfatul Ţării rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un sfat ales prin vot universal, egal, direct şi secret.

În competenţa Sfatului Ţării rămân votarea bugetelor locale, controlul asupra oraşelor, numirea funcţionarilor administraţiei locale. Legile în vigoare şi administraţia locală rămân în putere şi vor fi schimbate de Parlamentul român numai în prezenţa şi acordul reprezentanţilor Basarabiei.

Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri al României.

Basarabia va trimite în Parlamentul României un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia. Alegerile se vor face prin vot universal, egal, direct şi secret. Libertatea personală, a tiparului, a cuvântului şi a credinţei sunt garantate prin Constituţie.