Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: SERVICIUL DE NOAPTE Marţi, 17 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobrițoiu

7 Februarie 2012
Vizualizari: 4098
Comentează add

Impactul ACTA asupra securităţii cibernetice.

ACTA - Acordul comercial împotriva contrafacerii

radu-dobritoiu

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Realizator: Bun găsit, la "Euroatlantica", vă spune Radu Dobriţoiu, cu o ediţie dedicată, în această seară, securităţii informatice şi unui subiect de actualitate, în acelaşi domeniu, al internetului - semnarea, de către România, săptămâna trecută, în Japonia, a Acordului comercial împotriva contrafacerii, ACTA, document cunoscut şi sub denumirea de acord comercial de combatere a pirateriei în mediul informatic. Ne vom referi, împreună cu invitaţii din această seară, la impactul pe care îl poate avea acest acord. La "Euroatlantica", vor intra în direct, prin telefon, europarlamentarul PNL, Renate Weber, cunoscută militantă pentru drepturile omului, reprezentant în Comisia pentru Libertăţi Civile, din Parlamentul European, deputatul Varujan Pambuccian, matematician şi informatician, doctor în matematică, preşedinte al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiilor, din Camera Deputaţilor, şi liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară. Vom avea legătura şi cu preşedintele Asociaţiei Interlan, Lucian Obrocea. Interlan este o asociaţie a operatorilor de telecomunicaţii, cu peste 30 de companii membre şi 60 partenere din domeniul furnizării de servicii de internet, atât din România, cât şi din alte ţări ale UE. Colegele din regia de emisie: Claudia Buzică şi Ileana Băjenaru, îmi confirmă că avem legătura cu doamna Renate Weber, europarlamentar PNL. Bună seara.
Renate Weber: Bună seara.
Realizator: Mulţumiri, pentru că sunteţi alături de noi, la Euroatlantica. Avem legătura şi cu deputatul Varujan Pambuccian, preşedinte al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiilor, din Camera Deputaţilor. Bună seara, dle Pambuccian.
Varujan Pambuccian: Bună seara. Am fost preşedinte în două legislaturi anterioare; acum, sunt membru... şi sărut mâna doamnei Weber.
Renate Weber: Bună seara, dle Pambuccian.
Realizator: Îi mulţumesc, pentru această corectare, dar, în continuare, rămâneţi un expert în domeniu şi mulţumiri pentru că aţi acceptat din nou să participaţi la Euroatlantica şi să ne ajutaţi cu expertiza dvs în domeniul IT. Avem legătura şi cu preşedintele Asociaţiei InterLAN, Lucian Obrocea, ca reprezentant al furnizorilor de internet. Bună seara, domnule Lucian Obrocea.
Lucian Obrocea: Bună seara, dumneavoastră şi celorlalţi invitaţi.
Realizator: Vă mulţumesc, pentru că aţi acceptat invitaţia noastră. Domnilor invitaţi, "Forbes" a făcut o listă cu pericolele pe care le-ar putea aduce ACTA şi a scris că ACTA nu ia în considerare legile naţionale ale naţiunilor participante, forţând operatorii de internet să adopte măsuri draconice. În plus, se duce mult mai departe decât internetul, face patentele pentru alimente mai greu de luat şi va afecta industria farmaceutică, prin legi mai dure. Doamnă Renate Weber, ce ar trebui să ştie românii, despre acest acord, în acest moment?
Renate Weber: Cred că ar trebui să ştie ceea ce ştim noi, în Parlamentul European, în acest moment, anume, că acest acord s-a negociat vreme de vreo şase ani de zile. Lucrul acesta s-a făcut, în numele UE, de către Comisia Europeană; ea este cea care a negociat, negocierile au fost criticate, de-a lungul timpului, pentru lipsa lor, totală, de transparenţă. Practic, au fost, aşa, informaţii venite pe surse, câţiva ani de zile, în legătură cu ce conţine acel acord şi în faza de negociere şi, evident, oameni din lumea IT-ului, dar şi oameni din... profesori de drept, mai ales, au fost foarte preocupaţi de ce era în acel proiect de negociat./apuscasu/sdm2/ Eu am participat la câteva astfel de seminarii organizate în Parlamentul European. N-am primit niciodată un răspuns pe care să-l înţeleg, de ce anume a fost nevoie să mai existe şi o negociere pe o astfel de temă a contrafacerii, deci, a protejării dreptului de proprietate intelectuală, câtă vreme, există legislaţie, în statele care, mai ales, au semnat acest acord şi câtă vreme marii producătorii de contrafacere, ca să spun aşa, se găsesc,de fapt, în ţări care nu sunt parte la acest acord. Nici China, nici Brazilia, nici Rusia, nici Ucraina, dar şi multe-multe alte state, şi din America Latină şi din Asia. În acest moment, el a fost semnat de către statele care sunt parte la acord şi, aşa cum este şi firesc, din partea UE, semnează statele membre, căci ele sunt membre ale Consiliului UE, dar, ca să poată să intre în vigoare, el trebuie să fie aprobat şi de Parlamentul European. Parlamentul nu poate să facă absolut nicio modificare, deci, noi tot ce putem face este să spunem da sau nu, atât; şi, în acest moment, Comisia Europeană, văzând, bineînţeles, reacţiile care au loc în diferite state ale Uniunii, Comisia Europeană este foarte-foarte îngrijorată. Avem tot timpul, în fiecare săptămână, câte o întâlnire - două, să ni se tot explice ACTA şi cât de frumos este şi cum n-o să ne afecteze deloc; dacă nu ne afectează, atunci, de ce ar trebui să participăm la acest tratat? Şi, înţeleg că nu se mai grăbeşte aşa de tare Comisia Europeană. În principiu, tratatul trebuia să vină, oficial, la noi, în Comisia de Comerţ Internaţional, cam peste vreo două-trei luni, votul în plen al Parlamentului fiind prevăzut pentru iunie. S-ar putea să fie amânat mai spre toamnă.
Realizator: Acordul nu a fost făcut public, în totalitate. S-a vorbit de 20 de pagini ale documentului, dar, în realitate, se pare că are 51 de pagini. De ce se ascunde conţinutul acestui acord negociat în secret şi, apoi, semnat fără consultarea vreunui for civic sau de specialitate, din România? Domnule deputat Varujan Pambuccian, ce informaţii aveaţi acum zece zile, înainte de semnare, despre acest acord?
Varujan Pambuccian: Nu aveam nicio informaţie, să spunem, pe care să te poţi baza. Aveam informaţii, mai degrabă, din Internet legat de reacţii, legat de forme mai vechi sau mai noi ale acordului. Am constatat că forma finală a acordului, care are 52 de pagini, cu pagina, să spunem, aia, de prima pagină, de titlu, să spunem, nu seamănă atât de mult cu lucrurile despre care citisem, auzisem. În principiu, este vorba de un acord, care are două părţi. O parte care priveşte contrafacerile şi o parte care priveşte pirateria. Mi se pare ciudat, că cele două sunt alăturate într-un acelaşi acord; asta e prima ciudăţenie. Contrafacere înseamnă următorul lucru: eu iau un obiect, nu ştiu, o pereche de sneakerşi, de exemplu, pe care scrie... care este produs de o companie cunoscută, reproduc sneakerşii respectivi, la calitatea la care pot, şi pun emblema acelei companii, pe perechea de sneakerşi. Asta este o contrafacere. Cu ea, practic, am făcut un furt de proprietate intelectuală şi, în acelaşi timp, şi, oarecum, un furt de comercializare, pentru că folosesc brandul, ca să pot să vând un lucru care n-are nicio legătură cu brandul respectiv. Când vorbim de piraterie, vorbim de cu totul altceva; vorbim de un bun, de obicei, virtual - acolo pirateria funcţionează mai mult - un bun în zona virtuală, pe care îl iau aşa cum este, cu proprietatea lui intelectuală, nu modific nimic, acolo, şi îl distribui, fără acceptul celui care l-a creat, în mod gratuit sau în mod comercial. Deci, sunt două lucruri diferite./rionita/sdm2/ Prima dată, când am luat cunoştinţă de lucruri care erau prevăzute în acest acord, probabil că ţineau de faza aceea, de negociere. Lucrurile arătau mult mai rău, decât arată acum. Asta nu înseamnă că acum arată bine. În primul rând, în zona contrafacerilor - şi aici doamna Weber are perfectă dreptate - este un acord între cei care devin ţinta contrafacerii, nu sursa contrafacerii. Niciuna din ţările care sunt surse majore de contrafacere nu au semnat acest acord. Or, din punctul ăsta de vedere, da, el poate să fie sau să nu fie eficient, însă, din câte am înţeles, pe zona de contrafaceri, cam tot ce scrie acolo se întâmplă şi astăzi, adică, nu văd necesitatea unui acord în plus. În zona de antipiraterie - şi, aici, e foarte interesant - o să observaţi că, de fapt, aici este foarte puternică influenţa producătorilor de bunuri multimedia, şi nu a producătorilor de software, pentru că producătorii de software au rezolvat tot ce înseamnă mecanismele de antipiraterie, demult, şi le-au rezolvat bine, şi lucrurile merg în bine, în momentul de faţă. Este, în schimb, o ofensivă nepermisă, a producătorilor multimedia, care, prin ce prevederi au reuşit să impună aici - şi este evident că sursa o reprezintă dânşii - intervin brutal, într-un mod aberant, în viaţa privată. Şi am să vă dau un exemplu, ca să vorbim cu textul în faţă. Există, de exemplu, la celebrul articol 27, punctul 7, un text de genul următor: "(...) şi sancţiuni juridice eficace, împotriva oricărei persoane care săvârşeşte una din următoarele fapte, cu ştiinţă şi fără autorizare sau (...) " - şi, de aici, începe nebunia - "în cazul sancţiunilor civile". Şi, iată cum sună textul: "având motive întemeiate, de a crede că această faptă va determina, va permite, va facilita, va disimula". Păi, profit de faptul că este reprezentantul  InterLAN, la dumneavoastră, şi vreau să ne amintim, împreună, de o încercare, care a fost foarte dură, a marilor operatori, în momentul, în care reţelele de bloc au intrat pe piaţă, de a le elimina, spunând că, în aceste reţele, se fac tot felul de activităţi criminale, de file-sharing. Nu au putut să răspundă la o întrebare simplă: Şi, în reţelele voastre, nu se fac? Deci, plecând de la articolul ăsta, vorbind de două lucruri care se viciază, numai pe exemplul ăsta, două lucruri care se viciază grav. În primul rând, companiile puternice sunt puse într-o situaţie de forţă, în raport cu companiile slabe sau noi, ceea ce nu e deloc în ordine şi, în al doilea rând, indivizii pot fi, sub acest pretext - a mai existat şi pretextul cu lupta împotriva terorismului - foarte uşor, fără să existe un motiv serios, să fie abuzaţi, într-un fel sau altul, în spaţiul virtual, cu "motive întemeiate de a crede că această faptă va determina" şi aşa mai departe. În plus, mai e ceva. E un exemplu, pe care l-am mai dat. E ca şi cum, în momentul în care ştii că într-un apartament dintr-un bloc există un infractor, tu te apuci şi cotrobăi toate apartamentele din blocul respectiv şi, dacă ţi se pune pata, sigilezi blocul, îi sudezi uşile. E cam din aceeaşi categorie, dar, asta se întâmplă în spaţiul vitual. Se poate întâmpla, pentru că este foarte dificil să faci legătura între un individ care desfăşoară o activitate criminală, într-o reţea informatică, şi un IP. De foarte multe ori, se ştia, după o lună-două, cine este persoana respectivă, numai că, pentru a prezenta în instanţă o probă, poate să dureze şi un an-doi-cinci, până când se face legătura dintre IP şi persoană şi, de multe ori, intră sub incidenţa celor care fac urmărirea, un snop întreg de IP-uri, şi ISP-iştii ştiu acest lucru./matofanei/sdm2/ A, când avem de a face cu un IP dinamic este chiar caraghios, pentru că, în momentul ăla, este o nebunie întreagă. Da, sigur că da. Deci, după părerea mea, asemenea lucruri, care deschid larg porţile către abuz şi care pot avea, pentru că există două tipuri de beneficiari potenţiali, dacă aicea scrie - având motive întemeiate de a crede că această faptă va determina - am şi eu motive întemeiate de a crede că un asemenea text poate să avantajeze două tipuri de instituţii: companiile care vor să-şi distrugă competitorii, pe de-o parte, şi am dat exemplul cu reţelele de bloc, pe care vi-l poate confirma reprezentantul Asociaţiei Reţelelor de Bloc, mie îmi place să le spun 'reţele de bloc', nu ştiu dacă dânşilor, probabil că, acuma...
Realizator: Metropolitane, sună mai...
Varujan Pambuccian: ... le place o denumire mai sofisticată, dar hai să o păstrăm pe aia, iniţială, şi, pe de altă parte, serviciilor care pot folosi abuziv acest pretext. Adică mie mi se pare un text periculos şi aş ruga-o pe doamna Weber, pentru că respingerea acordului, după părerea mea, nu este nicio nenorocire - toate metodele de protecţie, în momentul de faţă a proprietăţii intelectuale există, sunt în ordine, se folosesc - nu este nicio neneoricire dacă acordul este respins, el poate fi renegociat, se poate scrie într-o formă civilizată şi adopta, este bine să avem un document care să protejeze global proprietatea intelectuală.
Realizator: În cazul în care ACTA presupune urmărirea întregului trafic pe internet, s-ar genera costuri foarte mari, astfel încât acordul va determina şi scumpirea serviciilor de internet. Domnule Lucian Obrocea, cum îi va afecta acest acord pe furnizorii de internet?
Lucian Obrocea: Ideea este că, în primul rând, aceste costuri vor diferi foarte mult în funcţie de dimensiunea operatorului. Un operator de mici dimensiuni va avea un cost per abonat foarte mic, pe lângă marii operatori, care o vor avea foarte mare, pe lângă marii operatori care aveau un cost foarte mic. Practic va fi concurenţial neavantajos pentru operatorii mai mici. Operatorii mari probabil că vor putea să facă lucrul acesta fără să crească abonamentele, pe când operatorii de medie şi mică dimensiune, vor trebui să crească costurile sau să suporte de la sine această cheltuială suplimentară. În final, nu cred că va duce la o creştere a costurilor, ci o pierdere a profitului sau a competitivităţii pe piaţă din partea operatorilor, sau pentru unii operatori. Oricum, problemele nu sunt numai de ordinul /.../ a costurilor, sunt /.../ financiare, sunt probleme tehnice care vor apărea şi, în final, operatorii de internet sunt ultima verigă între utilizator şi, să spunem, beneficiari, deţinătorii de drepturi. Deci, practic, ISP-iştii sunt ultimul scut pentru clienţi. Şi, în final, acest lucru se poate... Faptul că unii clienţi vor avea de suferit din cauza acestor acuzaţii, ce li se pot aduce, se va răsfrânge asupra operatorilor. Deci problemele sunt de foarte multe tipuri. Nu ştiu dacă este cazul să dezvolt acuma, dar din experienţele anterioare, de multe ori deţinătorii de drepturi fac abuzuri, atât în România, cât şi în alte ţări. Iar odată ce un client va fi expus direct acestor deţinători de drepturi, suntem, mă rog, suntem tehnici, dar Dumnezeu să-l ajute. Deci costurile nu pot fi valoric momentan estimate, pentru că nu ştim exact cât de mult vor trebui analizate acele date, ce ni se va pune la dispoziţie - ca şi operatori, noi trebuie să ştim ce să analizăm - nu ştim dacă vom avea liste de softuri, nu ştim dacă vom avea liste de melodii, nu ştim dacă vom avea conţinut pe care să-l analizăm şi să comparăm. Închipuiţi-vă, că, teoretic, ar trebui ca noi să deţinem practic un acces la o bază de date cu toţi /.../
Realizator: Şi să aveţi nişte softuri pentru care să deţineţi, la rândul dumneavoastră, licenţe, pentru a depista aceste mişcări pe internet.
Lucian Obrocea: Asta este cea mai mică problemă. Cea mai mare problemă ar fi, gândiţi-vă, că trebuie să avem practic o bază de date cu tot ce există pe lumea asta, sau acces, pentru ca să putem să comparăm.
Realizator: Da, ceea ce este, practic, imposibil. Şi, aşa cum amintea şi domnul Varujan Pambuccian mai devreme, şi să o spunem, în acest moment, acest acord nu se poate aplică în România, pentru că nu există platforma tehnică, platforma hardware. Dau un singur exemplu, cum am spus mai devreme: peste 60% din utilizatorii de internet din România au un IP dinamic, asta înseamnă că de câte ori se conectează la internet sau dau un restart la router-ul primit de la furnizorul de internet, primesc alt IP. De asemenea, pot să foloseşti proxiuri de IP. Cotraziceţi-mă,
dacă nu există chiar metode de ocolit./eendrefy/denisse/
Lucian Obrocea: Metode...În primul rând, partea cu IP-ul dinamic nu este chiar aşa. Furnizorii mari oferă această, mă rog, mulţi, din ce în ce mai mulţi furnizori folosesc metoda de conectare.
Realizator: Vă dau un exemplu: Romtelecomul şi cei mai mulţi dintre utilizatorii de internet de acolo, care sunt chiar şi în mediul rural, pentru că până acolo ajunge această companie, au un IP dinamic.
Lucian Obrocea: Toată lumea care foloseşte conectare din aceea cu user şi parolă, dacă putem da nume, Rotelecom, RDS, peste tot se schimbă IP-urile. Ideea este că aceste IP-uri se păstrează, ca şi /.../. Deci, chiar dacă un IP se schimbă, se poate cunoaşte, la ora X şi în data Y, cine a fost pe acel IP.
Realizator: Dar există şi alt pericol, domnule, un om cinstit care nu ştie să-şi securizeze un router şi vin eu din maşină, prin wireless, şi mă conectez la internetul lui şi încerc să fac o grămadă de ghiduşii.
Renate Weber: Haideţi să...
Realizator: Da, vă rog, doamnă Renate Weber!
Renate Weber: Haideţi să mergem un pic la acordul acesta, în ansamblu, pentru că, este foarte adevărat, este o alăturare bizară între contrafacere şi piraterie pe internet. Eu vreau să vă spun, şi vă spun sigur părerea mea, dar în urma unor discuţii foarte ample, pe care le tot am, chiar de vreo trei ani de zile. Sigur, acordul a suferit, într-adevăr, modificări pe parcursul negocierii, au mai îndulcit aşa, tonul pe alocuri, dar, evident...
Realizator: Din 2007, dacă nu mă înşel.
Renate Weber: Da, de atunci se negociază. Eu, sinceră să fiu, ştiu de el din vara lui 2008. De atunci am început să mă interesez şi am participat la tot felul de întâlniri. Dar problema este în felul următor, inclusiv în ceea ce priveşte contrafacerea: aici, haideţi să ne înţelegem, de fapt, au fost câteva state. Bun! Comisia Europeană spune că a fost Japonia, eu îmi permit să spun că Statele Unite, care au venit şi şi-au impus, de fapt, punctul de vedere şi vor, neapărat, protejarea. Protejarea a ce? Că nu ne referim atât de mult aici la lucrurile de contrafacere din domeniul textil, să fim serioşi. De fapt, marea problemă aici este cea a industriei farmaceutice, pe care eu o suspectez că, de fapt, în urma acestui acord ar câştiga mult mai mult decât industria multimedia. Şi asta, într-adevăr, creează probleme uriaşe pentru că, prin acest acord, vom putea să ne trezim că medicamente din acelea cele mai banale, dar care sunt protejate de un drept de proprietate intelectuală, nu mai pot fi produse decât în anumite condiţii şi cu anumite costuri. Şi vreau să vă spun că, de exemplu, cei care s-au manifestat cel mai vehement împotriva unei astfel de posibilităţi, care va fi foarte reală, au fost cei de la Médecins Sans Frontières sau cei de la Oxfam, organizaţii internaţionale de mare prestigiu şi anvergură, care spun: "voi, în felul ăsta, veţi condamna la moarte zeci de milioane de oameni, care nu-şi permit să plătească costurile pe care le cereţi voi, care, astăzi, de la banala aspirină până la tratament, de exemplu, anti-SIDA, evident, recurg la nişte medicamente care sunt, de exemplu, produse în India, dar nu vor mai avea acces". Nimeni nu va mai avea acces. România, vreau să vă spun, însăşi, ar putea să fie puternic afectată la aceste medicamente care, şi aşa, după cum vedeţi, în România le plătim la nişte sume uriaşe, alea care erau la nişte preţuri accesibile sunt, practic, pe cale de dispariţie. Deci, pe de-o parte, există această chestiune, pentru că altfel, ce lucruri, de fapt, protejăm noi? Uitaţi-vă puţin cine sunt semnatarii acordului. Chiar credem noi că Marocul vrea să-şi protejeze el marile, nu ştiu, branduri pe care le deţine într-un domeniu sau altul? Deci este vorba foarte mult aici de impunerea dorinţei Statelor Unite şi, repet, cred că industria farmaceutică, şi aceasta este, într-adevăr, într-un anume sens, transfrontalieră. În ceea ce chestiunea cealaltă, a pirateriei pe internet, păi, aici, o să vă spun, de exemplu, că, sigur, dincolo de limbajul extrem de vag pe care tocmai l-a precizat domnul deputat Pambuccian, ne vom confrunta oricum cu situaţii abracadabrante, pentru că dacă ne uităm la definiţia care se dă dreptului de proprietate intelectuală, în mod firec, acesta este legat de legislaţia internă a fiecărui stat./fdoman/denisse/ Într-un stat, proprietatea asta intelectuală, să zicem, în domeniul muzical, artistic, în general, este de 45 de ani, în altele, de 70, în altele, numai de 20, deci, oricum nu avem cum să uniformizăm. Dar, şi mai periculos este altceva. Acordul, în sine, evident, nu face decât să vorbească despre răspunderea civilă şi penală, dar, are nevoie de legislaţie secundară, pentru a fi transpus în practică. Deci, după momentul la care ar intra în vigoare şi care, repet, presupune şi votul din Parlamentul European, după acel moment, statele participante la acord ar trebui să-şi facă propria lor legislaţie. Or, nu vă supăraţi, ajungem în situaţia, în care, pentru aceeaşi faptă... Evident, avem pedepse diferite, pentru că legislaţiile vor diferi foarte mult, fiecare ţară are felul său de a-şi face o politică penală, ceea ce, totuşi, chiar pentru aceeaşi faptă, este absurd... de ce am nevoie, printr-un acord internaţional, să impun o astfel de posibilitate? Iar, pe de altă parte, pericolul cel mare, când e vorba de Internet, nu va fi la utilizator, că nu suntem chiar în China, dar, cu siguranţă, va fi la cel care oferă serviciile de Internet. Deci aici, vreau să vă spun, în funcţie de ţara în care lucrurile acestea or să fie transpuse în legislaţie, cred, într-adevăr, că vom avea de-a face cu cenzură, la greu şi, categoric, şi cu autocenzură. Or, asta mie mi se pare năucitor, din partea Uniunii Europene, să accepte să legifereze în aceşti termeni, deci, să accepte negocierile, câtă vreme ei ştiu foarte bine că, în Parlamentul European, a existat întotdeauna o majoritate, mai puternică sau mai fragilă, dar, o majoritate care s-a opus mereu blocării internetului şi a făcut lucrul acesta, şi când am discutat dreptul de proprietate intelectuală....
Realizator: Există şi europarlamentari - mă scuzaţi că vă întrerup - din ţările nordice, care susţin pirateria, dacă nu mă înşel.
Renate Weber: Bine, nu discutăm de aceia. Eu vorbesc de oamenii normali, iertaţi-mă, cu o ideologie, cu o înţelegere a ceea ce înseamnă lumea de azi. Cei din Partidul Piraţilor, până la urmă, în afară de a pirata, altceva, chiar nimic, nimic, nimic nu fac, în Parlamentul European, deci, nu are nicio contribuţie; nu, chiar nu m-aş lega eu de ei. Eu vorbesc, aici, de oamenii serioşi. Deci, noi, aici... numai ca să vă dau un exemplu: când am discutat, de exemplu, un raport care avea în vedere protejarea copiilor, un raport în care, bineînţeles, problema principală era pedofilia şi combaterea acesteia. Şi, când vorbeşti de protecţia copiilor pe Internet... Au existat presiuni fantastic de puternice, vă rog să mă credeţi, şi negocieri de luni de zile, şi cu Comisia Europeană, şi cu Consiliul, deci, cu statele membre, pentru că a existat o dorinţă mare, ca, dacă nu se poate să se oprească la sursă - că sursa poate să fie undeva în Ucraina, şi nu am cum să o opresc, sau poate să fie într-o ţară asiatică -, atunci, să-l închizi pe provider de Internet. Ei bine, până la urmă, treaba asta nu a reuşit să treacă de Parlamentul European, şi a trebuit să accepte şi ceilalţi. Tot ce am putut face, pe blocare, în astfel de situaţii, care, iertaţi-mă, sunt, totuşi, de maximă gravitate - mai grav de atât, greu de imaginat ceva - a fost să laşi statele membre - cele care astăzi utilizează - blocarea aceasta, să o facă, cu toate garanţiile, care înseamnă, firesc, să te situezi într-un stat de drept. Deci, mie mi se pare de neînţeles, cum de, toate mesajele pe care noi, prin legislaţie, le dăm de câţiva ani de zile, nu au fost luate în calcul. De-asta, spun eu; în opinia mea, continui să afirm acest lucru, este de fapt foarte mult un dictat, putem să-i spunem aşa şi cu ghilimele, dacă vreţi, dar, un dictat, din partea SUA./amirea/sdm2
Realizator: Doamna Renate Weber, vă mulţumesc că aţi dezvăluit şi aţi insistat şi asupra acestei faţete a acordului, cea cu industria farmaceutică. Polonia a anunţat deja că îngheaţă ratificarea acordului ACTA, faţă de care au protestat mii de polonezi, care văd în document o ameninţare la adresa libertăţii de exprimare pe internet. Hakerii grupării "Anonymous" au spart site-ul Ministerului grec al Justiţiei în semn de protest faţă de semnarea acestui controversat acord. Membrii grupării au dat şi un ultimatum autorităţilor, prin care cer ca, în două săptămâni, Grecia să se retragă din acord. Internetul liber este pe cale de dispariţie, potrivit protestelor anti-ACTA din Austria. Vă propun să ascultăm şi poziţia Guvernului, exprimată de purtătorul de cuvânt al Executivului, Ioana Muntean.
Ioana Muntean: Scopul principal al acestui acord este protejarea comerţului legal şi încurajarea competitivităţii. Pentru exportatorii români şi comunitari, aplicarea ACTA va contribui la protejarea pe piaţa internaţională a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială, a drepturilor de autor, a mărcilor comerciale, a brevetelor, a desenelor şi modelelor, a indicaţiilor geografice. Dacă, bineînţeles, în cadrul consultărilor cu societatea civilă şi în timpul dezbaterilor din Parlament se va ajunge la concluzia că acest acord nu trebuie ratificat, nu se va întâmpla acest lucru.
Realizator: Domnilor invitaţi, pentru a încheia rotund acest subiect, vă rog să-mi spuneţi o părere de concluzie despre viitorul acestui acord în România. Doamna Renate Weber.
Renate Weber: În primul rând, aş face următoarea precizare. Ce spune purtătoarea de cuvânt a Guvernului României arată că, efectiv, nici măcar nu înţelege nimic din procedurile legislative, pentru că nu este vorba de o legiferare, de o ratificare a acestuia în România, ci abia a legislaţiei care ar urma să fie adoptată, dar, repet, în Uniunea Europeană avem legislaţie de protejare a dreptului de proprietate, a proprietăţii intelectuale în general şi cred că ea este arhisuficientă. Eu sper foarte sincer, eu sper foarte sincer că acest acord nu va fi ratificat în Parlamentul European. Deci, Parlamentul nu îl va aproba şi sper că nu îl va aproba, determinând astfel reînceperea unei alte negocieri, dar ştiţi când? - atunci când o să-mi vină mie la masă şi o să negocieze şi China, şi Rusia, şi Brazilia, şi toată Asia, şi America Latină, în general, pentru că dacă nu vin şi ele, atunci eu n-o să înţeleg niciodată de ce trebuie eu în permanenţă să pun mai multe sarcini şi responsabilităţi pe umerii cetăţenilor europeni, când marii beneficiari sunt, de fapt, în afară sau cei care contrafac şi piratează.
Realizator: Domnule Lucian Obrocea, vă temeţi de acest acord ca şi furnizor de internet?
Lucian Obrocea: Să vedem în final cam care va fi obligaţia ce va pica pe umerii furnizorilor de internet. Ca şi concept...
Varujan Pambuccian: Păi, vă spun eu imediat, staţi să vă mai citesc ceva. Mă scuzaţi ...
Realizator: Vroiam să vă las la urmă, domnule Pambuccian.
Varujan Pambuccian: Nu, că vreau să aud comentariul InterLAN-ului la ce citesc acum din tratat, pentru că mai este un lucru absolut de neacceptat. Spune aşa că: "un titular de drepturi de autor are autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii on-line să divulge rapid suficiente informaţii privind identificarea unui abonat, despre al cărui cont şi aşa mai departe". Deci, nu mai vorbim de o relaţei intermediată de autorităţile statului, ci de o obligaţie pe care o are un furnizor de internet, de servicii on-line, în raport cu un privat pe care i-o creează o lege, ceea ce nu mi se pare deloc normal. Vreau să aud un comentariu la chestiunea asta.
Realizator: Domnule Obrocea!
Lucian Obrocea: Da, într-adevăr, este tragic dacă se va întâmpla fix aşa şi dacă va rămâne fix aşa. Este interesant şi important să vedem şi ce documentaţie trebuie să prezinte acel privat pentru a obţine datele, pentru că momentan s-au făcut abuzuri şi cunosc cazuri clare, s-au făcut abuzuri şi prin instanţă, darămite direct. /.../. Este important să ştim şi de acel privat. Până la urma, urmei, şi privatul are dreptul lui de a nu fi furat, dar de multe ori ei sunt mai abuzivi şi mai hoţi decât micii infractori on-line. Da, nu este un lucru bun dacă se va întâmpla aşa, da operatorii vor primi presiune din partea unor companii foarte mari, pentru că există mult mai multe companii media, din punct de vedere legal, mult mai bine reprezenate decât operatorii şi mai bine reprezentate decât utilizatorii finali./rionita/denisse/ Nu este un lucru bun şi sper să nu se întâmple, să nu se ajungă acolo, încât să poată oricine să vină să ceară orice, dar, totuşi, sper ca acel privat, care va veni să ceară, să fie obligat să depună măcar o documentaţie foarte bună, dacă se ajunge acolo.
Realizator: Domnule deputat Varujan Pambuccian, declaraţi, zilele trecute, că Internetul trebuie lăsat în pace, ca spaţiu al libertăţii absolute. Vă rog să-mi spuneţi părerea dumneavoastă, ca o concluzie la ACTA.
Varujan Pambuccian: Păi, eu cred câteva lucruri legate de ACTA. În primul rând, repet, majoritatea, marea majoritate a lucrurilor care sunt scrise aici există deja în legislaţiile naţionale ale semnatarilor, au un enforcement foarte bine pus la punct. Nu era nevoie de ele. Lucrurile în plus, care apar, din nefericire, ţin de asemenea abuzuri, pe care le comentăm acum. Eu cred în proprietatea intelectuală şi sunt unul dintre cei care doresc apărarea ei, pentru că producţia, în lumea noastră, devine, din ce în ce mai mult, o producţie de proprietate intelectuală, mult mai mult, decât una de bunuri materiale, în lumea asta, euroatlantică, dar, pe de altă parte, nicio protecţie a ceva nu poate fi făcută în detrimentul libertăţii. Sunt... Dreptul la proprietate şi libertatea sunt, după părerea mea, drepturi fundamentale. Nu putem să supralicităm unul dintre ele, în detrimentul altuia. Or, exact acest echilibru fundamental lipseşte din acest acord. Spuneam, zilele trecute, tot legat de chestiunea aceasta, că, atât timp, cât lumea nu s-a abătut de la economia smithsoniană şi de la republicanismul, cel construit de părinţii fondatori ai Americii, lucrurile au funcţionat, au mers bine. De ce trebuie să ajungem la abuzuri de genul acesta, care vor crea dezechilibre, care vor crea abuzuri, care vor lipsi de libertate, fără să fie nevoie de ele, doar pentru a apăra câteva interese meschine, care pot fi apărate la fel de bine, printr-o legislaţie echilibrată? Sunt şi interese îndreptăţite, e adevărat, şi ele trebuie apărate. Dreptul de autor trebuie apărat. Nu pot să fiu niciodată de acord cu o acţiune în forţă a hackerilor, pentru că ăsta nu e un răspuns. Răspunsul trebuie să fe unul raţional şi trebuie să fie unul de masă, în care să se vadă că lumea asta a noastră nu şi-a pierdut unul din sensurile ei fundamentale, care este libertatea.
Realizator: Invitaţi, în această ediţie, europarlamentarul Renate Weber, deputatul Varujan Pambuccian şi preşedintele Asociaţiei Interlan, Lucian Obrocea. Discutăm despre securitatea spţiului informatic. Un raport de previziuni pentru anul viitor, realizat de experţii Kaspersky, indică faptul că guvernele şi marile corporaţii din întreaga lume trebuie să fie foarte atente la ameninţările cibernetice din 2012, care vor fi din ce în ce mai prezente. Va exista nu numai o creştere foarte mare a atacurilor, cu ţinte specifice, asupra instituţiilor şi asupra marilor companii, dar este posibil ca din ce în ce mai multe organizaţii să fie afectate de incidente informatice. Această temă, a securităţi spaţiului informatic, este şi subiectul analizei realizate pentru "Euroatlantica", de Pavel Ionescu.
Reporter: Pavel Ionescu - Pericolul şi efectele ameninţărilor cibernetice au crescut galopant ca importanţă în ultima perioadă, odată cu explozia abilităţii de conectare şi comunicaţiilor, a vitezei miniaturizării şi acesibilităţii tehnicii de calcul şi mediilor de stocare. Viteza de dezvoltare a Internetului face ca, la fiecare 12 luni, lăţimea de bandă pentru transferul datelor să se dubleze; la fel şi capacitatea de stocare a acestora. Dependenţa sistemelor civile, dar şi militare, de aceste sisteme, face statele tot mai vulnerabile la atacurile informatice, destinate fie furtului de date, terorismului informatic sau hacktivismului - activismul hackerilor, făcut într-un aşa-numit "rol civic". De la atacul cibernetic major asupra Estoniei, în 2007, când Guvernul, băncile şi mass media estoniene au fost blocate de hackeri, pe fondul îndepărtării, din capitala Tallin, a unei statui a soldatului sovietic, Alianţa Nord-Atlantică a început să considere spaţiul cibernetic drept o a cincea dimensiune de conducere a războiului, în care, unui atac, i se poate contrapune articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic, cel privind apărarea colectivă./matofanei/sdm2/ Puterile militare ale Alianţei au dezvoltat tot mai multe mijloace de interconectare a forţelor lor armate, iar la sfârşitul anului trecut, NATO şi SRI au semnat un protocol privind schimbul de date dintre cele două instituţii în vederea combaterii atacurilor cibernetice şi acordării de asistenţă în situaţii de criză. Adjunctul directorului SRI, generalul maior Dumitru Cocoru, declara atunci, la "Euroatlantica", că efectele atacurilor cibernetice sunt mai  grave decât traficul de droguri şi restul activităţilor criminale la un loc. SRI a fost  desemnat drept autoritate naţională în domeniul CYBERINT, coordonând cooperarea cu toate celelalte instituţii cu competenţă în domeniul apărării securităţii cibernetice. Tot anul trecut, prin documentul SRI "În era informaţională", SRI a elaborat o strategie, valabilă până în anul 2015, privind schimbările în prioritizarea alocării resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi priorităţile corespunzătoare ale serviciului. Directorul adjunct al SRI, generalul Dumitru Cocoru, declara că România nu a fost vizată direct de atacuri cibernetice. Aceasta în condiţiile în care a sporit, totuşi, numărul românilor arestaţi pe teritoriul ţării, în urma unor atacuri informatice precum zilele trecute, când la Timişoara a fost reţinut un tânăr, care a spart serverele Pentagonului şi NASA, după ce anul trecut patru români au fost puşi sub acuzare în SUA pentru spargerea unor sisteme electronice de plăţi cu cardul. În plan recent, noua strategie de apărare a SUA, publicată la începutul anului, pune pe primul loc în rândul ameninţărilor asimetrice de securitate pe cele electronice şi cibernetice, iar zilele trecute, în evaluarea ameninţărilor de securitate la adresa SUA, publicată de comunitatea de informaţii americane, atacurile cibernetice sunt puse pe locul III, după terorism şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Documentul evidenţiază dificultatea serviciilor specializate de a oferi la timp avertizări şi a depista eficient sursa atacurilor, precum şi gradul înalt de vulnerabilitate al reţelelor informatice americane.
Realizator: Doamna Renate Weber, vă rog să ne spuneţi care este strategia UE pentru acest domeniu sensibil al apărării spaţiului informatic? Domnule Varujan Pambuccian mă auziţi? Dumneavoastră sunteţi în continuare cu noi, doamna Renate Weber am pierdut legătura cu dânsa. Pe dumneavoastră aş dori să vă întreb altceva: aţi auzit, ştiţi cu siguranţă de TinKode, de hackerul acela de la Timişoara. Credeţi că astfel de creiere trebuie folosite în mod util de anumite servicii româneşti sau străine?
Varujan Pambuccian: Vreau să vă spun următorul lucru: în primul rând, legislaţia română este foarte dură în această chestiune. Este una dintre cele mai dure din lume şi lucrul acesta a fost pozitiv pentru că, după adoptarea ei, în legislatura 2000-2004, numărul de companii care au fost interesate să investească în România a crescut. Unul dintre motivele pentru care nu doreau să vină aici era şi acesta şi era destul de sus în listă - este un lucru mai puţin cunoscut. În general lumea companiilor, a statelor evită această zonă subterană de activitate criminală şi răspunsul este 'nu'! Răspunsul este 'nu', pentru că la nivelul celor care se ocupă cu contracararea atacurilor, credeţi-mă, există personal foarte, foarte competent şi bine calificat. Răspunsul este 'nu' pentru că, dându-se curs unor asemenea iniţiative, nu am face decât să proliferăm şi să transformăm această zonă de underground într-o zonă care doreşte să se afirme pentru a fi angajată pe un salariu foarte mare şi toată povestea aceasta seamănă foarte mult cu chestiunea aceea, pe care o spune SUA de fiecare dată: nu negociem cu teroriştii! Este din aceeaşi categorie.
Realizator: Da, cu siguranţă, pentru că este ...terorism informatic, se încadrează aici ...
Varujan Pambuccian: Sunt doua lumi diferite... Există, Doamne Fereşte, există şi zona aceasta /.../
Realizator: Sigur, dar ceea ce a  făcut ...
Varujan Pambuccian: ... adică aici nu vorbim, nu, nu ...
Realizator: ...ceea ce a făcut TinKode...
Varujan Pambuccian: Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara nu face obiectul,...
Realizator: Bun, atunci când ataci site-ul Pentagonului...
Varujan Pambuccian:... ceea ce s-a întâmplat cu celebrul Ionuţ nu face parte din categoria asta. După părerea mea, ţin mai mult de vârstă şi de un anumit mod de a te exprima, care este propriu acelei vârste./apuscasu/denisse/ Dacă vorbim de hackeri profesionişti, care fac lucrul ăsta şi trăiesc din el, atunci vorbim de o activitate de tip crimă organizată, e cu totul altceva. Sunt reţele - e cu totul altceva - care trăiesc din asta.
Realizator: Am restabilit legătura şi cu doamna Renate Weber. Vă rog să ne spuneţi, doamnă, ce strategie are Uniunea Europeană pentru acest domeniu sensibil al securităţii informatice?
Renate Weber: Cred că e mult spus o strategie pe domeniul securităţii informatice. Uniunea Europeană, mai degrabă, afirmă tot timpul că libertatea în domeniul acesta este foarte importantă, dar, de fiecare dată când legiferăm pe alte domenii, de exemplu, pe contraterorism sau pe combaterea criminalităţii organizate sau, cum vă spuneam, pe protecţia copiilor în internet, sau pe chestiunea dreptului de proprietate intelectuală, deci, de fiecare dată, în acele situaţii, sigur că libertatea pe internet intră în conflict cu celelalte. Dar nu, chiar n-aş vorbi de o strategie.
Realizator: Da. Domnule Lucian Obrocea, dumneavoastră şi companiile cu care colaboraţi în acest domeniu al furnizării de internet, cum colaboraţi cu cei care sunt însărcinaţi cu securitatea informatică, mă refer, în primul rând, la serviciile speciale?
Lucian Obrocea: Există două subiecte pe care vreau să le abordez rapid. Momentan, din punct de vedere al serviciilor speciale, nu a existat o colaborare certă. Există un organism /.../, care doreşte să implementeze, organisme guvernamentale despre care, sincer, nu ştiu foarte multe, poate...
Realizator: De mult timp se doreşte centralizarea acolo, da?
Lucian Obrocea: Da. Noi am fost întotdeauna deschişi discuţiilor şi este evident: nu dorim să existe acest tip de activităţi şi, în sine, în interiorul asociaţiei noastre, în momentul în care au existat orice fel de probleme, am colaborat între noi. Deci suntem pro, evident, susţinerii acestor şi rezistenţei unor sisteme de protejare. Ce voiam să mai spun acum, legat de monitorizarea utilizatorilor de internet, este că odată ce vor exista sisteme de monitorizare instalate la toţi operatorii de internet, trebuie să ne dăm seama că va exista o metodă în plus pentru hackeri de a intercepta ilegal datele acelor furnizori momentani, acelor utilizatori de internet momentani. La majoritatea furnizorilor de internet, datele nu sunt analizate şi un hacker nu poate să intre undeva pe un server sau un router de al operatorului pentru a intercepta datele clienţilor. Odată ce vor exista acele sisteme de monitorizare, un hacker care intră pe acel server de monitorizare, pentru că vor fi servere, va putea, practic, să vadă tot traficul tuturor clienţilor, nu va trebui să mai intre individual pe calculatorul clientului.
Varujan Pambuccian: Foarte corect.
Lucian Obrocea: Deci, practic, va fi o breşă de securitate excepţională. Şi, trebuie să ne dăm seama că sunt mii şi mii de utilizatori de internet de diverse dimensiuni, care, fiecare va avea implementat, în funcţie de buget, un tip diferit de sistem de monitorizare, deci unele sisteme vor fi, probabil, chiar slabe. Şi, îmi aduc aminte, că acum ceva timp tot au apărut ştiri despre cerificatele acelea de emisii de carbon la nivel de UE, care se tranzacţionează printr-un sistem informatic bine pus la punct, monitorizat, cu buget, probabil că de zeci, sute de milioane de euro. Se tot fură aceste certificate. Cum se vor fura datele utilizatorilor dintr-un sistem de câteva mii de euro, când ele se fură din sisteme de zeci, sute de milioane de euro? Deci, va fi...
Realizator: Vorbim, aşadar, de un adevărat război economic şi chiar un război deschis pe internet. În ultimele săptămâni, mai multe servere ale unor instituţii din Israel au fost atacate de hackeri din ţările arabe, lovituri care au fost urmate de riposte, potrivit corespondenţei transmise de la Ierusalim de Dragoş Ciocîrlan.
Corespondenţă din Ierusalim - Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Domeniul cibernetic este unul din cele mai dezvoltate în Israel şi nu demult, primul ministru, Benjamin Netanyahu, a decis înfiinţarea unei autorităţi naţionale, care se ocupă de problema apărării cibernetice. Această autoritate are ca scop coordonarea întregii activităţi a diverselor unităţi şi divizii din Armată, servicii guvernamentale şi instituţii de importanţă naţională, pentru a proteja faţă de eventuale atacuri cibernetice. Este clar pentru toţi cei care se ocupă de această problemă, că spaţiul cibernetic va deveni tot mai mult un câmp aprig de luptă, în cazul unui conflict militar. În ultimele săptămâni, o serie de servere ale unor instituţii publice israeliene au fost ţinta unor hackeri din ţările arabe şi, ca ripostă, hackeri israelieni, să le spunem anonimi, au atacat ţinte precise, instituţii similare din ţările arabe. A fost o iniţiativă partizană. Rugămintea autorităţilor: să fie lăsată forurilor competente această activitate. În urma recentelor atacuri, adjunctul ministrului israelian de externe, Dany Ayalon, a declarat că spaţiul cibernetic a devenit un nou câmp de luptă, în care Israelul nu poate fi intimidat sau ameninţat. El a făcut aluzie la o unitate cibernetică de elită şi a promis că va urmări exemplul american prin adoptarea unei legi, care consideră atacurile cibernetice drept acte de terorism. Citez: "Dacă este vorba de acte de terorism, trebuie tratate ca atare şi în spaţiul cibernetic. Chiar şi în acest spaţiu, avem capacitatea să-i afectăm activ pe cei care vor să ne facă rău".
Realizator: Foarte scurt, pentru că ne apropiem de sfârşitul emisiunii, doamna Renate Weber, câteva cuvinte despre această ameninţare a secolului XXI, reprezentată de războiul informatic.
Renate Weber: Ameninţarea în sine, sigur că există. Trăim într-o epocă în care internetul este folosit, este inclusiv /.../ deci este folosit în sensul rău. Să ne aducem aminte că au mai fost astfel de situaţii şi prin alte ţări.
Realizator: Un minut mai avem.
Renate Weber: Problema este că întotdeauna răspunsul, cred eu, trebuie să fie unul proporţional cu ceea ce se întâmplă.
Realizator: Domnule Varujan Pambuccian, o concluzie, vă rog! Dumneavoastră sunteţi specialistul în IT în această emisiune.
Varujan Pambuccian: Primul lucru pe care vreau să-l spun este legat de libertate. Libertatea oricăruia dintre noi se termină acolo unde începe libertatea celuilalt. Din punctul ăsta de vedere, atâta vreme cât echilibrul este încălcat de cineva, cel care încalcă echilibrul sigur trebuie penalizat. Şi lucrul acesta se întâmplă.
Realizator: Ce ne puteţi spune, foarte scurt, despre această nouă ameninţare a secolului XXI - războiul informatic?
Varujan Pambuccian: /.../ majoră. Să ştiţi că cea mai mare ameninţare nu vine atât de mult din partea hackerilor, cât din partea breşelor de aşa-numit "social engineering", adică cele care ţin de personalul din instituţiile sau firmele respective, care nu este suficient de bine pregătit sau care este uşor de corupt.
Realizator: Am înţeles! "Euroatlantica" la final. Invitaţi în această ediţie: europarlamentarul Renate Weber, deputatul Varujan Pambuccian şi preşedintele Asociaţiei InterLAN, Lucian Obrocea. Realizatorul "Euroatlantica", Radu Dobriţoiu, şi producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie! La revedere!/


Etichete ACTARadu DobriţoiuVarujan PambuccianRenate Weber

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live