20 de ani de la Memorialul de la Sighet

Marţi s-a marcat la sediul Reprezentantei Comisiei Europene la Bucuresti implinirea a 20 de ani de la crearea "Memorialului de la Sighet".

A fost un moment unic, poate prea restrans, discret, dar de o imensa frumusete si cu o mare incarcatura emotionala.

Pe parcursul a trei ore s-a vorbit despre "Memoria ca forma de justitie", iar sufletul simpozionului, minunatul om care este scriitoarea si militanta Ana Blandiana, a transmis, ca de obicei, caldura si rectitudine morala.

O incantare sa-i asculti vorbind pe Mircea Carp, Stephane Courtois, autorul "Cartii negre a comunismului" si rectorul Scolii de Vara de la Sighet.

Apoi, profesorul Dennis Deletant care observa ca in Romania se demonetizeaza termenul "detinut politic", iar Sighetul este unul dintre straturile de tristete care au parcurs istoria Romaniei.

--fb1

A mai vorbit doamna Anneli Ute Gabanyi care este de parere ca memoria Europei este indivizibila sau ar trebui sa fie asa, iar memorialul de la Sighet este un loc de catharsis moral.

"Memoria victimei, diferita de memoria calaului"

Asezat cuminte langa fosta sa colega de liceu, Mihaela Ghitescu, istoricul francez de origine romana Pierre Hassner isi rememoreaza momente ale adolescentei romanesti si durerea pe care a trait-o afland, dupa 1948 cand a emigrat cu parintii, ca Mihaela ispasea trei ani de temnita pentru vine imaginare.

Dupa 1989, doamna Mihaela Ghitescu a pus bazele Fundatiei culturale Memoria si a editat revista „Memoria-revista gandirii arestate”.

Pierre Hassner remarca si faptul ca memoria, ca si justitia, desi concepte diferite, sunt foarte complicate si diverse, pentru ca memoria victimei este diferita de memoria calaului, de memoria oportunistului sau de memoria unui om tanar care doar „afla” ce povestesc altii.

Astazi, istoricul se declara sceptic fata de justitia internationala, care achita calai, din motive politice, fireste.

Orice criza produce terenul propice pentru forme de totalitarism, mai spunea dl. Hassner.

"Gemenii nebuni ai secolului 20"

Impresionante cuvintele rostite de jurnalistul si eseistul francez Thierry Wolton (Paris), care recunostea partea de vina a Occidentului pentru a fi lasat Romania prada totalitarismului, de diplomatul polonez Roman Wyborski (Czestochowa), intr-o limba romana impecabila, de Patrick Moreau, istoric (Strasbourg), de Andrei Oişteanu, care spunea ca holocaustul si gulagul sunt „cei doi gemeni nebuni” ai secolului XX, dar si alte multe prezente si voci emotionate, oameni care au trait alaturi de Ana Blandiana si de Romulus Rusan povestea dramatica si pasionanta a unuia dintre locurile memoriei cele mai incarcate de durere si cruzime din Europa, acea puscarie de la Sighet, cavernoasa si criminala, stigmat rusinos pentru romani.

Celula liderului ţărănist Iuliu Maniu, decedat în închisoarea de la Sighet (stânga); Foşti deţinuţi în închisoarea de la Sighet (dreapta). Foto: Wikipedia.

Dar necesar stigmat pentru ca, asa cum spunea Radu F. Alexandru, memoria trebuie sa fie si o forma de aparare, pentru ca degetul ridicat sa arate mereu spre ororile trecutului.

Memorialul de la Sighet nu este marcat de resentimente, mai spunea Andrei Oisteanu, este o fotografie a omului, a romanului, la un moment dat, iar Patrik Moreau afirma ca trebuie intretinuta memoria si memorialul, pentru a impiedica revirimentul totalitarismului.

Si ce frumos isi incheia Denis Deletant cuvantul romanesc rostind „Doamne, ajuta!"

Am plecat de la simpozion cu inima plina de gratitudine pentru toti cei care au venit din Europa sa aprinda inca o lumanare pentru martirii de la Sighet.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet este format dintr-un muzeu situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației și un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București.

Memorialul are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a impus regimul totalitar comunist.