Ripper, spionul din ceruri

Pe zi ce trece, tehnica militară se modernizează. Avioanele fără pilot culeg atât de multe informaţii deasupra Afganistanului şi Irakului, încât analiştilor de la Departamentul Apărării le vine din ce în ce mai greu să le proceseze.

Avioanele-spion ale Forţei Aeriene Americane au colectat de trei ori mai multe informaţii deasupra Afganistanului şi Irakului faţă de 2007, adică pentru timp de aproximativ 24 de ani de urmărit informaţiile video încontinuu.

Se aşteaptă ca volumul lor să crească în următorii ani, odată cu suplimentarea flotei de avioane-spion fără pilot. În loc să poarte o singură cameră video, avioanele Ripper, mai noi şi mai mari decât cele Predator, vor fi în curând capabile să înregistreze video în 10 direcţii în acelaşi timp.

Iar până în 2011, acestea o vor putea face în 30 de direcţii, cu planuri ulterioare de până 65 de direcţii simultan. Drept care, chiar şi cel mai înalt oficial al informaţiilor de la Air Force, generalul David Deptula, spune că, în curând, analiştii vor înota în senzori şi se vor îneca în date.

Generalul Deptula crede că Air Force va trebui să trimită multe dintre aceste informaţii direct trupelor de pe teren, pentru a preveni ca centrele de informaţii să nu devină copleşite de volumul datelor.

Cu un nou sistem de computere, de 500 milioane de dolari, care este instalat acum, forţa aeriană americană va fi capabilă să înceapă să folosească unele dintre tehnicile de televiziune şi să trimită în mod automat alerte când vin informaţii importante, să le accentueze cu clipuri luminoase şi chiar cu texte şi grafică.

Air Force încearcă să înveţe din industria televiziunii cum să distribuie rapid clipurile video şi cum să desfăşoare un amestec de date, în modul în care ar putea face analiza mai rapidă şi mai uşoară.

Forţa aeriană ca şi alte unităţi militare, testează chiar unele tehnici de marcare folosite de televiziuni în transmiterea meciurilor de fotbal - atunci când acestea încearcă să identifice jucătorii în dinamica lor aglomerere.

Oficial, militarii recunosc că, în multe feluri, armata se obişnuieşte acum cu aspecte de mult familiare utilizatorilor Google şi Youtube. Unul dintre managerii care a proiectat noul sistem de computere, spune că forţa aeriană s-a mişcat mai repede decât majoritatea agenţiilor de informaţii, pentru a crea reţele web-like, în care datele pot fi uşor distribuite printre analişti.

Cel puţin unul dintre analişti nu îşi dezlipeşte nicio fracţiune de secundă ochii de pe monitor, raportând posibile ameninţări partenerilor săi, care transmit imediat alerte pe teren prin camere de chat pe computer şi prin difuzarea pe monitoare a imaginilor de cel mai mare interes.

Responsabili ai centrelor de informaţii spun chiar că lupta se poartă, de fapt, în aşa-numitele camere-chat. Majoritatea comandanţilor sunt foarte rezervaţi în a trimite un convoi pe drum fără supravegherea unui avion-spion, pentru că armata se bazează pe informaţiile video ale avioanelor, care îi pot vedea pe insurgenţi îngropând bombe pe drumuri.

Când este însă implicată în mod potenţial forţa, există limite în ceea ce li se îngăduie să facă sistemelor automate. Pentru că cele mai bune instrumente pentru a descifra că imaginea cutare este o femeie ori un copil, sau într-adevăr cineva care poartă o armă, tot ochiul şi creierul omenesc rămân, cel puţin pentru moment.