Nava tactică rusească pentru războiul hibrid

Submarinele de atac sau multirol ale Rusiei nu sunt singurele capacităţi pe care această ţară contează în operaţiunile submarine. Moscova a depus eforturi pentru a dezvolta o capacitate navală pentru acţiuni hibride marine şi submarine.

Nava tactică pentru războiul hibrid combină capabilităţi specifice civile şi militare, convenţionale şi speciale, tehnologice şi operaţionale. Printre alte misiuni şi sarcini, aceste capabilități oferă platformelor de acest tip posibilitatea să obţină informaţii secrete din cablurile de comunicaţii submarine sau, dacă este nevoie, de a deconecta liniile de comunicaţii submarine. Potrivit amiralului ucrainean în retragere Ihor Kabanenko, această posibilitate dublă de utilizare face parte din doctrina militară a Rusiei pentru războiul hibrid. Nava poate conduce fără ştiinţa inamicului operaţiuni submarine camuflând misiunile de intelligence sub identitatea unor activităţi de cercetări oceanografice sau de căutare-salvare. Amiralul Ihor Kabanenko precizează pentru website-ul Fundaţiei Jamestown că cel puţin două astfel de platforme maritime pentru războiul hibrid sunt construite şi operate de Rusia.

Primul model de navă tactică pentru aceste misiuni este aşa-numita “staţie nucleară pentru ape foarte adânci” care, în realitate, este un submarin pentru mari adâncimi destinat operaţiilor speciale (DWSOS). Acesta poate fi transportat în interiorul unui submarin nuclear şi poate fi lansat în orice punct de pe ocean de pe planetă pentru a începe misiuni secrete pe termen lung. În ultimii ani Rusia a modernizat sau construit navele Kalitka, Kashalot, Paltus şi X-Ray din clasa DWSOS. Amiralul Ihor Kabanenko este de părere că cea mai capabilă navă dintre acestea este Kalitka (poreclită Losharik) comandată spre execuţie în 2006. Acest submarin este capabil să se scufunde la adâncimi de 6.000 de metri şi poate fi utilizat pentru a distruge infrastructura de pe fundul mărilor şi oceanelor, în principal liniile submarine de comunicaţii.

Moscova şi-a sporit şi numărul de nave capabile să poarte submarine din clasa DWSOS: submarinul nuclear special din clasa Delta IV Podmoskovye realizează în prezent teste de navigare după modernizare. A început modernizarea şi pentru generaţia următoare de submarine-purtătoare de submarine din clasa DWSOS. Toate aceste nave fac parte din Brigada 29 de Submarine pentru Operaţii Speciale din Flora Rusă de Nord.

Separat de submarinele din clasa DWSOS, alte platforme importante pentru conducerea războului hibrid în adâncul mărilor şi oceanelor sunt aşa-numitele „navă de cercetări oceanografice” (ORV) şi „navă de crecetare-salvare” (SRV). Niciunul dintre aceste vapoare nu are la bord arme anti-submarin (ASW) sau rachete de croazieră. Dar capacitățile strategice de colectare a informaţiilor despre ţinte din apele mărilor şi oceanelor sunt extrem de sofisticate. Aceste tipuri de vapoare aparţin Ministerului Rus al Apărării, mai precis Directoratului Principal pentru Cercetări Subacvatice (ORV) şi Serviciului de Căutare şi Salvare al Forţelor Navale Ruse (SRV).

Cea mai performantă navă a Rusiei clasa ORV este probabil Yantar, comandată în 2015. Această navă de spionaj este dotată cu echipamente de supraveghere şi serveşte şi ca vapor-mamă pentru submersibile cu sau fără pilot pentru ape foarte adânci. Yantar poartă două submersibile fără pilot din clasele Rus şi Konsul capabile să se scufunde la adâncimi de peste 6.000 de metri pentru 10-12 ore. Aceste submersibile sunt dotate cu unelte pentru tăierea cablurilor. La rândul lor, aceste submersibile poartă drone subacvatice comandate de la distanţă care pot desfăşura mai multe operaţiuni: de la analiza unor obiecte şi distrugerea acestora, livrarea de dispozitive diferite la adâncime şi până la ridicarea unor obiecte la suprafaţa mării.
Ca alternativă la realizarea unor nave de generaţie nouă ORV sau SRV, Moscova îşi modernizează vechile nave din această clasă din cauza restricţiilor bugetare impuse de programul Rusiei de constuire de nave. Echipamente moderne pentru supraveghere acustică, biologică, fizică şi geofozică au fost deja instalate la bordul navei de clasă ORV Admiral Vladimirsky. Aveastă navă execută în prezent expediţii maritime în diferite ape internaţionale importante pentru Rusia, susţine amiralul Ihor Kabanenko.

NATO a răspuns deja la aceste ameninţări percepute ca urmare a intensificării activităţii submarine a Rusiei. Alianţa a întocmit planuri pentru restabilirea unui post de comandă ce a fost închis după încheierea Războiului Rece cu scopul de a securiza liniile de comunicaţii din Atlanticul de Nord (UNIAN, decembrie 2017). Aliaţii au accelerat şi dezvoltarea capacităţilor ASW şi de a dezvolta aeronave specializate în detectarea submarinelor. Cu toate aceste măsuri, NATO mai are multe de făcut pentru a proteja de Rusia liniile sumbarine de comunicaţii şi de internernet din Atlanticul de Nord şi din Marea Mediterană. .

Ihor Kabanenko, autorul articolului publicat de Fundaţia Jamestown, este amiral în retragere al Forțelor Navale ale Ucrainei. Între 1983 şi 1990 a fost activ în Forţele Navale Sovietice în diferite funcţii: de la comandant de navă şi până la şef de stat major al Diviziei de Nava Lansatoare de Rachete. Din 1993 a făcut parte din Forţele Navale ale Ucrainei. A fost numit şeful operaţiilor şi apoi şef al Statului Major al Forţelor Navale ale Ucrainei, a fost reprezentant la NATO al Ucrainei, apoi a fost prim adjunct al şefului Statului Major al Apărării. În 2013 a trecut în rezervă cu gradul de amiral. În anul 2014 a fost ministru adjunct al apărării şi apoi adjunct al Ministerului Ucrainei pentru Integrare Europeană.