Internetul, "o utilitate publică". Dar nu peste tot

Când ajungi dimineața la birou și deschizi facebook-ul, ai probabil impresia că faci unul dintre cele mai firești și mai inofensive gesturi. Dar de fapt, aproximativ jumătate dintre oamenii din lumea aceasta cu acces la internet nu pot face ce facem noi. Accesul liber la internet îl considerăm garantat, când în multe locuri el e mai degrabă fragil și schimbător, mai ales că tehnic vorbind monitorizarea și suspendarea lui sunt ușor de realizat.

Să luăm exemplul facebookului, că tot l-am pomenit. În China e interzis, alături de Twitter și YouTube. La fel și în Iran și alte țări musulmane, precum Arabia Saudită. În Cuba, omul obișnuit nu poate accesa internetul decât din locațiile speciale deschise de stat, așa încât nu poți intra decât pe siteurile permise, iar tentativele de ocolire a obstacolelor oficiale sunt imediat localizate. Dar apogeul alergiei la internet e întâlnit în Coreea de Nord, acolo unde pur și simplu doar o parte a nomenclaturii de partid are acces la internet, iar pentru restul populației acesta pur și simplu nu există. Toate mijloacele de comunicare din această țară sunt monopol de stat.

Sunt exemple de cazuri să le zicem cronice de guverne care s-au erijat în guvernanțe absolute ale internetului. De altfel, sunt și clasamente ale cenzurării și monitorizării internetului de a căror formalizare s-au ocupat asociațiile de apărare a drepturilor omului Freedom House sau Reporteri fără Frontiere. În acest clasament, din grupa următoare a țărilor numite “cu acces substanțial redus la internet” fac parte printre altele Rusia, Indonezia sau Pakistan. În cea de-a treia grupă, “cu acces selectiv la internet”, îi întâlnim pe turci dar și pe frații noștri de peste Prut. Intrarea Republicii Moldova în această categorie a fost facilitată de încercarea de acum câțiva ani a autorităților de a controla comunicațiile protestatarilor de la Chișinău și de a monitoriza activitatea pe internet a rivalilor politici. Monitorizarea și controlul realilor sau potențialilor adversari politici ai unei dinastii, clan sau grupare aflate momentan la putere sunt printre cele mai întâlnite motive pentru care o țară ajunge pe listele negre ale cenzurării internetului.

România e în cea de-a patra grupă, a țărilor cu acces liber la internet, din care mai fac parte aproape toate țările europene, dar și destule state din America Latină. Cu toate acestea, și în categoria a patra internetul e cenzurat, mai ales dacă pe internet sunt facilitate anumite activități considerate ilegale în țara respectivă, cum ar fi traficul de droguri, arme sau persoane, pornografia sau jocurile de noroc.

Cenzura pe internet, dar și alte teme privind rolul internetului în societatea modernă, sunt discutate în ediția de vineri a emisiunii Probleme la zi, cu începere de la ora 13.20.