Mănuşile cu care portarul Helmut Duckadam a apărat patru penalty-uri în finala de la Sevilla din '86, expuse la Muzeul Fotbalului din Capitală

Mănuşile cu care portarul Helmut Duckadam a apărat în 1986 patru penalty-uri în finala Cupei Campionilor Europeni dintre Steaua şi FC Barcelona sunt expuse începând de vineri, 28 aprilie, la Muzeul Fotbalului din Capitală.

Aflate în proprietatea lui Valentir Voicu, un român stabilit în Canada, mănuşile au fost prezentate, în cadrul unei conferinţe de presă. Ele vor fi expuse la muzeu în următoarele 5 luni.

Prezent la eveniment, Helmut Duckadam a spus că se bucură să revadă mănuşile vândute în urmă cu 21 de ani.

"Mă bucur să revăd aceste mănuşi după 20 şi ceva de ani. Pe proprietarul acestor mănuşi nu îl cunoşteam, deşi e şi dânsul tot arădean. Domnul Voicu mi-a oferit atunci (n.r. - 2002) 3.000 de dolari. Acei bani m-au ajutat foarte mult, pentru că atunci tocmai îmi schimbasem apartamentul şi aveam nevoie. Mă bucur că aceste mănuşi au ajuns la cineva care le apreciază. Un alt om poate ar fi încercat să le scoată la licitaţie să obţină o sumă importantă de bani. Dar cred că amintirea şi faptul că băiatul său e şi el portar în Canada au făcut să nu le vândă niciodată. Mă bucur că Muzeul Fotbalului a reuşit să le aducă aici, pentru că ele reprezintă o mică părticică din istoria fotbalului, pentru că eu cu aceste mănuşi am apărat un singur joc, atunci, la Sevilla. Nu arată ele cel mai frumos azi, dar să nu uităm că au trecut 37 de ani, dar va fi o plăcere pentru cei care vor dori să le vadă", a declarat Helmut Duckadam.

“Eroul de la Sevilla” nu regretă că a vândut mănuşile, dar spune că dacă le-ar avea azi nu le-ar mai înstrăina.

"Am avut o nerăbdare să le văd după atâţia ani, emoţii e prea mult spus. Nu-mi pare rău că le-am vândut, mie nu-mi pare rău de nimic în viaţa mea. Eu am păstrat aceste mănuşi 16 ani, după 16 ani le-am vândut. Atunci a fost un sentiment de frustrare, când am văzut că nu există niciun interes din partea nimănui, din partea clubului Steaua, a cuiva, pentru că după '90 au fost bani foarte mulţi şi nu cred că era o mare sumă. Aşa că atunci când am văzut că dezinteresul e total m-am bucurat că au ajuns şi mă bucur şi acum. În momentul de faţă dacă aş avea mănuşile nu le-aş mai vinde, dar atunci visul meu era să le scot la o licitaţie şi să-mi iau şi eu o maşină bună. Ăsta era visul meu, dar nu a fost să fie. Dar azi, dacă ar fi să fie în posesia mea, nu le-aş mai vinde", a afirmat fostul portar.

La eveniment a fost prezent şi proprietarul Valentir Voicu, care a declarat că îşi doreşte ca mănuşile să fie văzute de cât mai mulţi iubitori ai fotbalului.

"L-am aşteptat mult timp pe Helmut să vină în Canada să ne cunoaştem, nu a fost să fie, însă s-a întâmplat acum, cu ajutorul celor de la Muzeul Fotbalului care au creat ceva fenomenal la Bucureşti. Cum să spun ce înseamnă aceste mănuşi pentru mine... Neil Armstrong a adus Luna americanilor şi a spus că el a făcut câţiva paşi mici pe Lună, dar în acelaşi timp un salt mare pentru umanitate. Helmut a făcut în acea seară la Sevilla câteva salturi uriaşe, reuşind să aducă românilor Cupa Campionilor Europeni... deci pentru fotbalul românesc a fost cel mai mare salt care a existat. Îmi doresc ca părinţii şi bunicii să îşi aducă aici copiii să vadă aceste mănuşi şi să le explice ce au reprezentat ele pentru fotbalul românesc. E păcat ca aceste mănuşi să nu fie văzute şi să stea doar la mine. Mănuşile nu se prea plimbă... adică de la Arad, când le-am cumpărat, au fost duse la Montreal în 2002 când am făcut nunta. A fost cadoul pe care mi l-am făcut pentru nuntă. Şi de atunci stau în camera băiatului meu, Marco, la capul lui. El este portar la academia clubului FC Montreal, poate va veni să se pregătească şi în România. El are 16 ani, e fotbalist român. E un 'vibe' la aceste mănuşi... de ce e fiul meu portar de fotbal? Nu ştiu. Putea să fie jucător de câmp, dar e portar", a spus in cadrul conferintei Voicu Valentir, care a menţionat că mănuşile, asigurate azi la 150.000 de euro, nu sunt de vânzare.

La 7 mai 1986, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediţie, pe stadionul ''Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, la loviturile de departajare. Helmut Duckadam a apărat atunci toate cele patru penalty-uri executate de spanioli.