Istoria Jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice s-au născut în vechea Grecie, dar ideea revigorării lor a aparţinut lui Pierre de Coubertin (1863 – 1937), care a propus organizarea unei competiţii internaţionale între cei mai buni sportivi „ai ţărilor civilizate“. În 1894, a fost creat, la Paris, Comitetul Olimpic Internaţional, iar primele jocuri olimpice moderne au avut loc la Atena, în 1896, ele succedându-se, de atunci, la fiecare patru ani.

Dezvoltarea sporturilor de iarnă la sfârşitul secolului al XIX-lea avea să influenţeze şi diversificarea probelor olimpice. A patra ediţie a JO a fost găzduită de Londra. Iniţial, competiţia ar fi trebuit să se defăşoare în Italia, la Roma, în 1906, dar din cauza erupţiei vulcanului Vezuviu autorităţile italiene au renunţat la Olimpiadă.

Jocurile Olimpice londoneze rămân în istorie, graţie a trei aspecte importante. Atunci au fost stabilite, în scris, regulamentele pentru fiecare sport în parte, precum şi selecţia grijulie a arbitrilor. Tot atunci s-a născut şi crezul olimpic. “ Mai important este să participi, nu să câştigi”, aşa a sunat fraza care ghidează şi azi Jocurile Olimpice, rostită de un episcop din Pennsylvania în timpul unei slujbe.

Tot la Londra, în 1908, au avut loc patru probe de patinaj artistic, prin urmare, un sport de iarnă. Trebuie menţionat şi un eveniment care face parte din istoria sportului românesc: la Londra, România nu a participat, dar a fost obţinută prima medalie olimpică de către un sportiv român: este vorba de atletul Ştefan Somodi, din Cluj, care a obţinut medalia de argint la săritura în înălţime, concurând sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era în acel moment parte a Imperiului Austro-Ungar.

Prima Olimpiadă de iarnă s-a desfăşurat la Chamonix, în Franţa, în perioada 25 ianuarie- 5 februarie 1924 . 258 de sportivi (11 femei şi 247 de bărbaţi) din 16 ţări s-au întrecut la patru discipline sportive, disputându-se 16 probe. Primul campion olimpic al sporturilor de iarnă a fost americanul Charles Jewtraw, care a câştigat proba de 500 m, la patinaj viteză. Performerul Jocurilor a fost norvegianul Thorleif Haug, care a cucerit patru medalii, dintre care trei de aur. Deşi nu figurează în documentele oficiale, România a fost reprezentată de Iorgu Arsenie şi Tita Rădulescu, participanţi la concursurile preolimpice de bob.