Interviu cu Bianca Pascu, medaliată cu aur la Cupa Mondială de sabie

Bianca Pascu a câștigat medalia de aur în proba de individual, în cadrul Cupei Mondiale la sabie desfășurate, weekendul trecut, la Atena, performanță cu care a urcat pe locul cinci în ierarhia mondială la sabie, cea mai bună clasare a sa de până acum și cea mai bună clasare pentru o scrimeră din România, în prezent. Am stat de vorbă cu sportiva de 29 de ani despre turneul pe care tocmai l-a câștigat, obiectivele propuse, hobby-urile sale, cea mai dragă amintire din carieră și cât de greu este pentru o sportivă să-și revină, fizic și psihic, după o serie de intervenții chirurgicale suferite la ambele picioare.

„Îmi doream un loc unu (la Cupa Mondială recent încheiată, n.r.). Nu mă așteptam să vină așa repede. Am avut o zi foarte grea, fizic nu m-am simțit în formă, la început. Am tras foarte bine în primul asalt. Antrenorul mi-a spus că sunt într-o formă bună, că-mi ies acțiunile. Așa că am luat-o pas cu pas. Am avut un meci foarte greu pentru intrarea între primele patru, cu numărul unu mondial. După ce am câștigat, am zis că nimeni nu mă poate bate. Îmi place să-mi măsor forțele cu cei mai buni. După meci, am simțit o descătușare, mi-a fost frică să nu mă relaxez prea mult și să nu mă pot concentra în semifinală și în finală. Dar mi-a ieșit așa cum mi-a propus”, ne-a declarat sabrera.

Bianca Pascu, legitimată la CS Dinamo București, a avut un parcurs fără greșeală în concursul care a adunat 181 de sportive pe planșele de la Atena. Coordonată de tehnicianul Florin Zalomir, românca a trecut, pe rând, de franceza Margaux Rifkiss (în turul 1), cu scorul de 15-6, apoi de chineza Yang Hengyu (în turul 2), cu 15-10, și de germana Ann-Sophie Kindler (turul 3), cu 15-7. În faza optimilor de finală, Bianca Pascu a învins-o pe ucraineana Olga Kharlan, cu scorul de 15-13, pentru ca în semifinale să câștige duelul cu maghiara Anna Marton, cu 15-12. În finala disputată în compania unei alte sportive din Ungaria, Liza Pusztai, Pascu a reușit să iasă victorioasă cu scorul de 15-11.

„Vreau o medalie mondială”

Am aflat de la Bianca ce obiective și-a stabilit pentru acest an încărcat. „Sunt într-o formă foarte bună. Îmi caut noi tactici, pentru că adversarele sunt cu ochii pe mine, îmi vizionează meciurile, așa că mereu trebuie să schimb ceva. Am urcat pe locul cinci în lume, este cel mai bun loc al meu din ierarhie. Contează foarte mult Campionatul European și Campionatul Mondial, din iunie, respectiv iulie. Acolo va trebui să ating vârful de formă. Vreau să-mi depășesc performanța de anul trecut, când am luat bronz la Europene. Anul trecut, am avut un an foarte bun. Vreau o medalie mondială, anul acesta. Și mă gândesc foarte serios la Jocurile Olimpice, să strâng puncte pentru calificarea la Tokyo”, ne-a mărturisit Bianca Pascu.

Handbal, scrimă și fotbal

Bianca a început să practice scrima la vârsta de zece ani. Înainte însă, timp de doi ani, a jucat handbal, dar a renunțat, din cauza programului de la școală. „Au venit antrenorii prin clase, să facă preselecție pentru scrimă. Am zis să merg și eu. Nu știam unde mă duc, nu știam că e un sport cu săbii (râde, n.r.). Dar eram plină de energie și doream să fac un sport. Țin minte că ne jucam foarte mult în sală, mi-a plăcut că mă jucam cu alți copii. Târziu am luat sabia în mână, pentru că mai întâi se făcea o preselecție, rămâneau cei mai buni copii. Am câștigat primul meu campionat național la copii și atunci s-a conturat drumul meu”, a povestit Bianca.

Pe lângă handbal și scrimă, Bianca Pascu a mai jucat și fotbal. De fapt, încă mai este atrasă de acest sport. „Fotbalul este hobby-ul meu. Am crescut într-o familie de sportivi. Fratele meu este fotbalist, joacă fotbal în Italia. Și eu am jucat la o echipă din prima ligă feminină, în România. De fapt, când eram mică, visam să joc fotbal, dar, pe atunci, nu existau echipe feminine. La situația din prezent a fotbalului feminin, mă bucur că nu am găsit, pe atunci, o echipă. Îmi mai place pescuitul, îmi place să mă duc la film, îmi place să călătoresc, să mă uit la meciuri de fotbal cu fratele meu și chiar mergem la meciuri”, a spus sportiva de 29 de ani, a cărei amintire de neuitat rămâne calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012.

Trei operații suferite

Bianca Pascu nu a dus lipsă de momente grele. De-a lungul carierei, a suferit trei operații la ambii genunchi. „Prima a fost cea mai grea. Am ieșit din parcurs un an întreg. Mi-am revenit foarte greu. După patru ani, chiar înainte de calificarea pentru Londra, m-am accidentat la celălalt genunchi și a trebuit să mă operez. Am stat alte șase luni, dar, apoi, am avut și acea bucurie, când m-am calificat la Jocurile Olimpice. Parcă nimic nu a mai contat. Este foarte greu pentru un sportiv să ieși atât timp din programul de antrenamente, eu cred că am stat vreo patru ani din cauza operațiilor”, ne-a mărturisit sabrera.

„Scrima, nu știe multă lume, este un sport foarte complex. Ne trebuie de toate... pregătire fizică, tehnică. Dar cred că în proporție de 80% contează psihicul”, a conchis Bianca Pascu.