Curlingul în România. Interviu cu președintele federației, Allen Coliban

Curlingul este un sport de echipă pe cât de mediatizat pe posturile românești în ultima vreme, pe atât de puțin practicat și poate chiar înțeles de majoritatea românilor. Cu atât mai puțin este cunoscut faptul că România are, din anul 2011, o federație de specialitate și chiar câteva rezultate notabile pentru nivelul slab de dezvoltare pe care îl are acest sport la noi.

Echipa României de curling tocmai a terminat pe locul șase în Divizia C a Campionatului European organizat în Danemarca. „Rezultatul este mai slab decât ne așteptam. Am plecat cu gândul de a ne califica în play-off, printre primele patru echipe. Ne-a lipsit doar o victorie și nu am fost departe să o obținem în meciul cu Danemarca (cea care a terminat turneul pe primul loc, n.r.). Este, totodată, și mai puțin decât în 2013, când am adus în țară medaliile de argint din Divizia C. Avem o echipă nouă, din care fac parte doi tineri de 21 și 23 de ani: Alexandru Hîrșu și Adrian Mățău. Obiectivul va fi să ne calificăm, anul următor, în grupa B”, ne-a explicat Allen Coliban (38 de ani), președintele Federației Române de Curling.

La Campionatul Mondial, cea mai bună poziție a României a fost locul 23. „În lume sunt 63 de țări care practică acest sport. Singurul mod de a te califica la Jocurile Olimpice este să aduni puncte la Campionatele Mondiale. Noi sperăm să ajungem să adunăm primele puncte pentru dublu-mixt în următorul ciclu olimpic. Practic, în acest an și următorii doi, încercăm să ajungem în faza play-off-ului, adică printre primele 16 echipe”, ne-a declarat Allen Coliban.

Cel mai important rezultat din acești șapte ani de participări este medalia de argint din Campionatul European din 2013, Divizia C. „Am mai avut câteva victorii răsunătoare, precum cea obținută în fața Norvegiei, la campionatele de mixt. Fiecare victorie are povestea ei”, ne-a mai spus președintele Federației Române de Curling.

O sută de sportivi în România

În România sunt circa o sută de sportivi legitimiați, însă numărul ar putea fi mult mai mare, dacă ar exista condiții adecvate. „Practicarea acestui sport necesită o gheață dedicată, care să fie perfect plată. Practicarea curlingului pe gheața patinoarelor se poate face mai mult pentru antrenament, nu pentru competiții. Este și motivul pentru care noi desfășurăm campionatele naționale în afara țării, ori în Budapesta, ori în Bratislava. Ajungem să practicăm acest sport în cele mai bizare locuri, ori pe lacuri înghețate, ori în malluri, ori, cu bunăvoința administratorilor, în patinoarul olimpic din Brașov”, spune, cu regret, Allen Coliban.

Curlingul este un sport cu o vechime de sute de ani în țările nordice, însă la noi a pătruns recent. „În România, a existat o asociație în anii 90, dar n-am găsit foarte multe date privind participările internaționale. Nu știu ce s-a întâmplat cu acel nucleu prim de entuziaști. Apoi, curlingul românesc a fost resusucitat în 2010, când un grup de prieteni s-a apucat să practice acest sport, în primă fază în afara țării, mergând prin tabere și turnee internaționale, după care am strâns banii pentru a cumpăra primele seturi de pietre. Din 2011, au început să fie abonamente prin țară. În acești șapte ani, am ajuns să avem 15 instructori certificați la nivel internațional și chiar trei juniori la Jocurile Olimpice din Coreea de Nord, pe posturile de oficiali”, a precizat președintele Federației Române de Curling.

Costuri de zeci de mii de euro per sportiv

Curlingul este un sport al aproximării corecte, dată fiind precizia uimitoare cu care sunt lansate și dirijate, zeci de metri, pietrele din granit. „Foarte multă lume aseamănă curlingul cu șahul, pentru că există anumite strategii, situații pentru prima parte a partidei, apoi trebuie să controlezi partida sau să recuperezi puncte. Lucrurile se complică și trebuie să-ți adaptezi întregul joc la această goană după puncte, care se desfășoară în jurul unei ținte, iar scopul este să duci mai multe pietre aproape de mijlocul țintei decât adversarul. Măturatul are rolul foarte important în a controla și a modifica traiectoria. Este necesar însă să existe o chimie între toți cei patru membrii ai echipei”, ne-a explicat Coliban.

În concluzie, curlingul este un sport de echipă pe cât de scump și dificil de abordat în România, pe atât de iubit de cei care ajung să îl înțeleagă și să îl practice. „Este un sport plin de fair play și de prietenie, în toată lumea. Mai este cunoscut și drept sportul fără arbitrii, pentru că echipele rezolvă împreună orice problemă, orice diferend, orice situație mai complicată de pe gheață. Este un joc de strategie foarte elaborat. Mulți oameni ne scriu și vor să practice acest sport în România. Noi oferim inițiere tuturor doritorilor, în fiecare antrenament săptămânal, dar, din păcate, nu avem infrastructură. Nici nu dispunem de fonduri de la Ministerul Tineretului și Sportului, astfel că fiecare atlet își suportă cheltuielile. Și vorbim de câteva mii sau zeci de mii de euro, investiții personale. Dar cei care vor să înceapă să practice curlingul s-o facă fără să stea prea mult pe gânduri, pentru că întâlnești niște oameni foarte faini, vezi niște locuri deosebite, iar sportul pe care îl practici poate să fie alături de tine toată viața”, a conchis Allen Coliban.