Campionii naționali la tir cu arcul în sală pentru persoanele cu handicap

Sâmbătă, în sala de sport a liceului Traian din cartierul bucureștean Tei, s-a desfășurat primul Campionat Național de tir cu arcul în sală dedicat persoanelor cu dizabilități fizice. Concursul a durat aprape opt ore, timp în care lumea care s-a perindat în sală a admirat voința și perseverența de care au dat dovadă sportivii greu încercați.

Peste 20 de sportivi cu dizabilități fizice din toată țara, printre care și șapte militari care au suferit răni în teatrele de război din Irak și Afganistan (o parte din ei, medaliați la jocurile paralimpice internaționale Invictus pentru militari răniți), au tras cu arcul pentru un trofeu de campion în cele patru categorii.

Dorin Petruț (CSA Steaua București / echipa Invictus România a Armatei), rănit în 2007, în Irak, după ce i-a salvat viața unui camarad, a câștigat proba de arc compound militari răniți. În același timp, Eugen Pătru (CSA Steaua / Invictus România), rănit în 2014, în Afganistan, a câștigat proba de arc olimpic militari răniți. El este însă un polisportiv, deoarece, pe lângă tir cu arcul, mai practică ciclism, înot, canotaj și haltere. De altfel, în sală, în calitate de concurenți sau simpli spectatori, au mai fost prezenți sportivi paralimpici care concurează și în alte discipline, precum șahul, tenisul, boxul ș.a.

Eugen Emil Cojocaru (CSA Steaua / Invictus România), rănit în zona feței, în 2009, în Afganistan, a câștigat proba de arc compound paralimpic. „Cu arcul cochetez de aproximativ un an și jumătate. Este a doua competiție de acest fel la care particip. Prima a fost, cu două săptămâni în urmă, la Deva, Campionatul Național de tir cu arcul în sală. Acest sport implică liniște, concentrare, muncă și relaxare”, ne-a declarat Eugen Cojocaru.

Cornel Florin Diaconiță (asociația pentru persoanele cu handicap Sporting Club din Galați), care nu-și mai poate mișca picioarele de la vârsta de un an, din cauza poliomielitei (paralizie infantilă), a câștigat proba de arc barebow paralimpic. „Practic tirul cu arcul, la un nivel mai înalt, de aproape doi ani. Am participat la campionate naționale de tir cu arcul pentru persoane cu dizabilități și la Campionatul Național indoor nu doar pentru persoanele cu dizabilități, ci și pentru cei valizi”, ni s-a prezentat Cornel Diaconiță.

Sportul, integrarea în societate a persoanelor cu handicap

Cel mai în vârstă participant la această primă ediție a Campionatului Național de tir cu arcul în sală pentru persoanele cu handicap locomotor are 61 de ani și merge, de mic, într-un picior, însă tocmai acest lucru l-a făcut să se apropie de sport.

Este vorba despre Vasile Cristea (foto sus, în cârje), membru al asociației pentru persoanele cu handicap Sporting Club din Galați. „Mă consider un pionier al sportului pentru persoanele cu handicap locomotor din țară. Am infirmitatea de la cinci ani. De la șapte ani, am început, în cadrul școlii elementare, cu acele mișcări sportive, chiar fotbal, tenis de masă, mai târziu – înotul, mersul cu bicicleta”, ne-a mărturisit decanul de vârstă al concursului de sâmbătă.

„Sunt convins că cea mai bună metodă de integrare a persoanelor cu handicap în societate este sportul. Eu am venit la acest concurs pentru a-i impulsiona pe cei mai tineri decât mine să participe la asemenea competiții. Nu sunt un maestru. Este foarte importantă, în primul rând, socializarea. Discutăm și alte probleme privind persoanele cu handicap. Apreciez și că sunt rezultate pe plan național, care duc și la rezultate pe plan internațional”, a mai precizat Vasile Cristea.

Cât de costisitor este tirul cu arcul

Filip Gheorghe (foto sus, cu microfonul în mână), unul dintre sportivii în scaun cu rotile și organizatorul evenimentului din sala liceului Traian din Capitală, ne-a mărturisit cât de mari sunt eforturile financiare pe care le fac practicanții de tir cu arcul: „un echipament de calitate costă în jur de 10.000 de lei”.

„De ar fi din bugetul propriu, nu m-aș descurca financiar. O mare parte din echipamentul cu care particip în competiții este asigurată de către clubul Steaua. Doar o mică parte din materiale este achiziționată din fonduri proprii”, a completat Eugen Cojocaru.

La sfârșitul festivității de premiere, după ropotele de aplauze de care s-au bucurat sportivii, Filip Gheorghe a concluzionat: „Este destul de dificil să organizezi un asemenea eveniment sportiv, pentru că trebuie să ai lângă tine sponsori, oficialități. Cel mai important lucru este că au venit oamenii. Am fost persoane cu dizabilități din toată țara. Au fost și arcași care trag de patru-cinci ani, și arcași care au venit, aici, pentru prima dată, ca să vadă cum e într-un astfel de concurs. Mă bucur enorm pentru că putem să dezvoltăm sportul în scaun rulant, sporul adaptat și putem să ducem România cât mai sus în sportul internațional”.