Atleta Monica Iagăr: Memoriile unui fost campion

Căutăm şi astăzi surse de sănătate şi răspundem prezent la apelul făcut de profesori de sport, medici sportivi şi mai ales sportivi de performanţă care au adus cândva glorie României.... Şi aceasta pentru că este bine să aflăm direct de la ei ce i-a atras spre sport şi ce ar scrie într-o carte de vizită a sportului.

Desigur, aşa cum ne putem aştepta cu toţii, mişcarea fizică făcută de performanţă atrage după sine riscuri, sacrificii, dar şi satisfacţii. "Nimic nu se poate compara cu momentul în care imnul cântă pentru tine când eşti pe podium pentru ţara ta, familia, prietenii, apropiatii şi cei de acasă, în general!" îşi aminteşte atleta Monica Iagar. Într-un interviu pe care mi l-a acordat recent, mi-a povestit în ce consta pentru ea antrenamentul de performanţă şi cât de importantă era pregatirea psihologică pentru .... depăşirea obstacolelor.

EŞTI CEL MAI BUN MEREU!

“Performanţa trebuie pregătită mai ales mental. Eu am avut o antrenoare foarte bună, un fină cunoscătoare a psihicului uman. Eu pentru ea şi pentru mine eram cea mai bună, chiar şi când nu eram chiar cea mai bună!” – îmi recunoaşte atleta Monica Iagăr chiar în debutul interviului.

Când vrei să atingi culmea marii performanţe sunt nişte obstacole – îşi mai aminteşte fosta campioană – pe care trebuie să le depăşeşti. Nu este însă suficient antrenamentul fizic. Ai nevoie şi de psihic. Important este să ai antrenorul cu studii psihologice pentru a te putea înţelege cu adevărat. În general, în loturile de sportivi specializaţi în doborârea obstacolelor mentale şi fizice se ataşează şi câte un psiholog, care să-l sprijine pe sportiv.

“Ca psiholog sportiv, trebuie să evaluezi corect problemele cu care se confruntă fiecare sportiv în parte când vrea să ajungă pe culmi, înaintea Campionatelor Mondiale, Olimpice, sau oricărei alte competiţii.

"Este important să analizeze bine ce înseamnă concurenţa şi performanţa, dar şi să estimeze corespunzător capacitea individuală de a trece de barierele impuse de condiţia omeneasă.

"Este ca la Maraton, în fond! La Maraton sunt 42 de kilometri. Când depăşeşti bariera obişnuită de efort, nu mai ai treabă. Poţi să alergi încă 100 de kilometri.

"Eh, acea barieră trebuie să o treci cumva… ori cu ajutor, ori din interiorul tău, ori îţi impui!” – conchide Monica Iagăr.