Ziua Statului Major al Apărării

După actul Unirii din 24 ianuarie 1859, cele două armate ale Principatelor aveau să se contopească, marcând, astfel, "întâiul pas către unirea definitivă a țărilor surori", după cum se arată în volumul "Calendarul Tradițiilor Militare" (2010). Această contopire s-a materializat prin numirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 octombrie 1859, în fruntea forțelor armate române, devenind comandantul suprem al acestora.

Acțiunea de unificare începuse în martie 1859, când au fost dislocate la București două batalioane din Regimentul de muschetari și Bateria de artilerie călăreață din Iași, iar în capitala Moldovei a fost trimis un regiment de infanterie din Muntenia. Efectivele oștirii Moldovei numărau, la începutul anului 1859, 4.238 de militari, în timp ce efectivele armatei Țării Românești aveau 6.359 de militari. Un prim demers în unificarea celor două oștiri a fost reprezentat și de instituirea unei tabere la Florești, în Prahova, unde erau concentrați 11.000 de oameni, aceasta fiind ulterior preluată de însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Comisia militară mixtă, întrunită la Focșani în luna martie 1859, a propus adoptarea aceleiași uniforme pentru "ambele corpuri ale armiei române".

Toate aceste transformări militare au fost încununate, la 12/24 noiembrie 1859, prin înființarea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest organism era format din ofițeri până la gradul de colonel inclusiv, având ca atribuție principală crearea unei structuri militare unice de concepție și organizare pe întreaga armată.

Potrivit site-ului MApN, la 13/25 mai 1860, apare Legea cu privire la principiile și modul de desfășurare a instrucției în Armata Principatelor Unite, iar la 9/21 octombrie 1862, prin Legea de reorganizare a Ministerului de Război, sunt înființate trei direcții: personal și operații militare; administrație și contabilitate; artilerie și geniu. În anul 1864, la 27 noiembrie/9 decembrie, a fost adoptată Legea pentru organizarea puterii armate.

În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), armata permanentă a cunoscut importante transformări de ordin calitativ și cantitativ, alocând, din 1859 până în 1865 inclusiv, în medie 25% din bugetul anual pentru satisfacerea nevoilor oștirii și pentru modernizarea acesteia. Statul Major General a fost principalul coordonator al procesului de dezvoltare și consolidare al oștirii române, care avea să-și dovedească calitățile în vâltoarea Războiului de Independență de la 1877-1878.

În anul 2017, a intrat în vigoare Legea 167/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, conform căreia, la nivelul Statului Major General au fost aduse modificări care vizează în principal transformarea acestuia în Statul Major al Apărării.

Mesajul generalui Ciucă de ziua Statului Major al Apărării:

„Am încredere, dragi camarazi că, împreună, vom reuşi să conturăm cât mai bine profilul Statului Major al Apărării de exponent al unei armate puternice şi respectate, pregătită să îşi îndeplinească cu succes misiunea faţă de ţară.

Statul Major al Apărării trebuie să asigure atât apărarea teritoriului național, cât și îndeplinirea angajamentelor asumate față de NATO, UE și alte organizații internaţionale sau coaliții la care România este parte.

În această zi festivă, vă mulţumesc pentru activitatea depusă, vă felicit şi vă doresc multă sănătate, putere de muncă şi realizări profesionale şi personale dumneavoastră şi celor dragi dumneavoastră.

La mulţi ani!”

Șeful Statului Major al Apărării, general Nicolae Ionel Ciucă