Ziua Limbii Române: Interviu cu directorul ICR din Beijing

Ne aflăm în săptămâna în care a fost sărbătorită, acasă şi în lume, limba română, patria noastră de cuvinte, cea care ne dă identitatea.

Între primele întâlniri, în numele ei a fost şi cea de la Beijing, organizată de diplomatul şi traducătorul Constantin Lupeanu, directorul Institutulu Cultural Român din capitala Chinei, între evenimentele de la finalul Târgului Internaţional de Carte de acolo şi - spune invitatul nostru - un mare câştig pentru măria sa limba română.

Constantin Lupeanu: Sunt foarte mulţi chinezi care iubesc România, câţiva dintre cei care ne vorbesc limba, dar şi foarte mulţi intelectuali care pur şi simplu sunt îndrăgostiţi de cultura României, de folclorul României şi mai mulţi sunt.

Reporter: Aţi fost în miezul lucrurilor, în ce fel aţi considerat că trebuie sărbătorită limba?
Constantin Lupeanu: Eu vreau să restesc aici numele scriitorului Corneliu Leu, unul dintere românii care au luptat foarte mult pentru instituirea acestei sărbători naţionale şi de câţiva ani de zile şi noi, la Pekin, cinstim Ziua Limbii Române. Vreau să anunţ o curiozitate, există în Pekin un liceu - aşa a hotărât conducerea acestui liceu - ca 15 ianuarie, fiind ziua lui Eminescu, să facă o manifestare în cinstea culturii României. Iată că nişte profesori, nişte elevi, nişte intelectuali din China au luat-o înaintea românilor, înaintea Parlamentului României şi serbează Ziua Limbii României nu din 2013, ci din 2011.

Reporter: Ziua Culturii Române în ianuarie, Ziua Limbii Române în august. Ne face bine, domnule Constantin Lupeanu, pentru că în multe dintre istitutele culturale din lume sunt organizate manifestări care sărbătoresc ceea ce nouă ni se pare firesc: a vorbi limba română este o sărbătoare, a o omagia într-o zi anume este, de fapt, o sărbătorire. Cine sunt cei care v-au fost alături? Ce au dorit să aducă în China?

Constantin Lupeanu: Noi am serbat în fiecare an de când fiinţează ICR la Pekin. Anul acesta am avut câţiva intelectuali din ţară, dar nu pe ei aş vrea să-i numesc, ci pe cei trei vorbitori din China, sunt toţi trei profesori universitari, principalul vorbitor a fost domnul Ding Chao, care este profesor la Universitate, specialist în limba română şi directorul Institutului de Cercetări pentru Literatura Ţărilor Europei Răsăritene. Al doilea vorbitor, domnul Gao Xing, iar numele lui, aceste două silabe, Gao Xing, înseamnă bucurie, a vorbit foarte frumos, fiind poet şi redactorul şef al revistei "Literatura lumii".

Reporter: Este cel care a pus la cale această colecţie de 100 de volume de traduceri din literatura aceasta a zonei în care se află situată şi România?

Constantin Lupeanu: Da, şi a semnat un gentleman's agreement cu o casă de editură din Canton, din sudul Chinei, încât trebuie să recunoaştem şi să le mulţumin prietenilor chinezi că tipărirea unor cărţi româneşti la această editură se face an de an şi fără cheltuieili mari din partea României. Dar să vi-l spun şi pe al treilea vorbitor, domnul Wang Tieshan, el este scriitor şi pictor, şi profesor de arte plastice la Universitatea din oraşul lui, Zhanjiang, de lângă Shanghai, iar el a venit special la Pekin pentru a participa la această manifestare şi a vorbit despre limba română văzută sau cinstită de un pictor.

Reporter: Cel puţin Gao Xing are o poveste specială de îndrăgosire de limba română prin filmele româneşti de calitate, pe care le vedea în tinereţea sa, fapt care l-a determinat să meargă la universitate şi să înveţe limba română. Cam aşa cred că se întâmplă cu cei mai mulţi, apare o scânteie.

Constantin Lupeanu: Aşa este, iar noi nu trebuie să ne mirăm pentru că din ce în ce mai mult se vorbeşte acum că limba română este, dacă nu cea mai veche limbă din Europa, oricum una dintre cele mai vechi şi cu statut de sine stătător.

Reporter: Important acest vechicul pe care îl asiguraţi între limbi, între culturi, între spaţiile acestea. În ce vă priveşte, în care dintre spaţii sunteţi acasă şi un pic, acolo sau aici?

Constantin Lupeanu: Eu am spus mereu că am simţit că prin traducerea unor cărţi de literatură din limba chineză în limba română îmbogăţesc cultura română, îmbogăţesc limba română, pentru că se adaugă limbii române ceva ce nu are ea prin aceste faţete ale Orientului şi aşa am trăit eu şi trăiesc cu sentimentul că orice traducere din orice limbă, de fapt ne îmbogăţeşte limba noastră, o face şi mai vie şi o face să se dezvolte apoi din interior, să crească şi mai tare