Ziua internaţională a păcălelilor

Tradiţia Zilei păcălelilor de 1 aprilie are rădăcini care s-au pierdut în istorie.

Unele teorii au la bază introducerea calendarelor Iulian şi Gregorian.

Din timpuri străvechi, popoare din Europa au celebrat Anul Nou în jurul datei echinocţiului de primăvară. Însă, noile calendare stabileau data de 1 ianuarie ca primă zi a anului.

Cei care uitau de schimbare sau respectau vechiul calendar din alte motive au devenit victime ale glumelor sau farselor, conform istoriei prezentate de www.timeanddate.com.

Unii istorici consideră că acest obicei este originar din Franţa, pornind de la mutarea zilei de Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie, odată cu adoptarea calendarului Gregorian, în secolul al XVI-lea.

Cei care au continuat să celebreze Anul Nou pe 1 aprilie în loc de 1 ianuarie erau numiţi ''păcăliţii de aprilie''.

O altă poveste plasează mai exact originile acestei sărbători în Edictul lui Roussillon (1564, Franţa), care decreta că prima zi a Anului Nou, sărbătorită până atunci de creştini de Paşte, se muta pe 1 ianuarie.

Sărbătoarea Paştelui, cu o dată variabilă, se întâmpla să aibă loc adesea în aprilie, astfel că ''păcăliţii de aprilie'' au devenit cei care au păstrat tradiţia celor două sărbători în această lună, conform www.dictionary.com, informează Agerpres.

Unele legende evidenţiază că glumele şi farsele din jurul primei zile a lunii aprilie datează din vremea romanilor. Romanii şi celţii sărbătoreau un festival de glume în perioada echinocţiului de primăvară.

În era tehnologiei, în fiecare an, de 1 aprilie, companii mici şi mari s-au obişnuit să inunde internetul cu tot felul de anunţuri absurde sau postări cu informaţii false.

Indiferent dacă glumele provocau amuzament sau nu, de obicei erau inofensive.

Totuşi, în acest an, Ziua păcălelilor survine pe un fond destul de tensionat.

Populaţia, în mare parte aflată acasă, este copleşită în faţa calculatorului de valul de dezinformări despre COVID-19, boala provocată de coronavirus.