Ziua Internaţională a Mării Negre

Pe 31 octombrie este Ziua Internaţională a Mării Negre.

În ultimele decenii, bazinul Mării Negre a fost supus la numeroase presiuni de natură antropică, sub influenţa cărora, au apărut modificări semnificative în ecosistemele marine, îndeosebi a celor costiere.

Specialiştii de la Institutul de Crecetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", din Constanţa, spun, totuşi, că Marea Neagră începe să-şi revină, că se află într-un proces de refacere.

La sfârşitul anilor '80, circula o prognoză sumbră: "Marea Neagră moare, Marea Neagră va exploda, din cauza ieşirii la suprafaţă a stratului de hidrogen sulfurat". Suntem în anul 2009, şi constatăm, cu plăcere, că Marea Neagră nici n-a explodat, nici nu moare.

Situaţia ecologică a Mării Negre este într-un lent, dar sigur, proces de refacere. Cantităţile mari de alge aruncate pe ţărm sunt, ele însele, un semn de îmbunătăţire a condiţiilor din Marea Neagră.

Mai multe specii de peşti, plante şi alte vieţuitoare din Marea Neagră au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie, din cauza stratului de apă moartă, de pe fundul mării, care s-a format, exclusiv, din cauza poluării. Aşa că mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii, pentru refacerea echilibrului natural, din urmă cu 50 de ani. Însă, asta doar dacă poluarea ar fi stopată, şi resursele Mării Negre nu ar mai fi exploatate, iar ţările riverane ar conlucra la acest lucru.

Marii prădători aproape că nu mai există. Este vorba de pălămidă, este vorba de lufari, este vorba de ton, şi aşa mai departe. Sunt specii care, la noi, în Marea Neagră, acum, sunt din ce în ce mai rar semnalate.

Un real pericol de poluare a Mării Negre îl constituie epavele scufundate în imediata vecinătate a Portului Constanţă, care au şi acum, la bord, sute de tone de combustibil.

Scoaterea lor la suprafaţă costă mult, iar autorităţile au găsit, deocamdată, soluţii de moment, care, însă, îi îngrijorează pe cercetători.

Din nefericire, aici, ne aflăm într-un cerc vicios. Ne plângem, acum, de lipsa banilor şi, din această cauză, nu putem lua măsuri, să protejăm marea sau să o reparăm.

Dar, atunci când nu vom mai pescui, atunci când nu vom mai avea turişti, atunci când nu vom mai putea folosi marea, pentru celelalte folosinţe pe care i le dăm, atunci, vom avea şi mai puţini bani.

Şi este un cerc vicios, pe care cineva trebuie să-l rupă, undeva, să se găsească fondurile necesare.