Ziua internațională a iei este in fiecare zi pentru românii din Italia

Prima la 14 Iunie, cand aproximativ 100 de cetățeni români, toți îmbrăcați în costume populare, s-au adunat în Piazza San Pietro de la Vatican pentru a sărbători Ziua Internațională a Iei.

Românii însă au vrut să fie văzuți și salutați și de Papa Francisc, motiv pentru care au anunțat încă din luna mai Secretariatul Sfântului Scaun că vor asista la rugăciunea de duminică - Angelus, la 14 Iunie, atunci când au și primit salutul "călduros" din partea Suveranului Pontif.

Dar Ziua Internațională a Iei a fost sărbătorita si de Sânziene, de 24 Iunie, dar într-un fel românii din Italia marchează aceasta zi de fiecare dată când se organizeaza un eveniment mai important pentru comunitate, iar ei se îmbracă in ie si chiar intr-un costum național complex.

"Sigur că este o zi importantă. Este ziua internațională a iei românești. Îmbrăcăm și Roma în ie românească astăzi" spune Victoria Grosu, originară din Chișnău, care de 5 ani trăiește în Italia. "Noi încercăm să păstram toate obiceiurile naționale oriunde plecăm și în Italia, și în Spania le purtăm cu noi. Noi purtăm cu noi toate obiceiurile și încercăm in măsura posibilităților să le respectam" completează tânăra femeie care a venit în Piazza San Pietro cu întreaga familie: doi copii, soțul și sora.

Foto: Elena Postelnicu.

Victoria a oferit tuturor românilor, dar si altor pelerini prezenți la rugăciunea de duminică colaci și "hulubi de pace care se coc în general la noi, la Chișnău, în Moldova.

Hulubii i-am copt de sufletul copiilor și tuturor deportaților, dar în special copiilor deportați în Siberia în noaptea din 12 spre 13 Iunie 1941" explică femeia.

Românce îmbrăcate cu costume populare cu vechime de peste 100 de ani
Câteva dintre românce îmbrăca la astfel de evenimente costume vechi de peste o sută de ani. Costumul Liliana Moldovanu este de la Maramureș, din Vișeul de Sus.

"Este din familie, are 130 de ani, este facut la razboi, din cânepă și lână. Am opinci si colțuni făcuți din lână. Am încercat să am întreg costumul, dar îmi lipsește sumanul care are 15 kg" ne explică ținuta sa, Liliana Moldovanu, care a venit la Roma de la Torino, de la o distanță de peste 800 de km.

"Atât de departe, dar e aproape. O oră cu avionul. Dacă vrem să fim impreuna, dacă vrem să fie o unitate intre noi, între români se poate. Important este să simțim și să fim prezenți" spune Liliana care locuiește în Italia de 16 ani.

Elena Agapie poartă un costum din Piatra Neamt, din 1918, "deci mai sunt trei ani și împlinește 100 de ani. Este cusut de mână, cu un motiv național geometric și sunt mândră de el pentru că il am moștenire de la bunica mea" explică românca.

"Aici - la distanță de 2000 de km - dorul de casă și patriotismul crește intr-adevăr. Aici începem să apreciem mai mult tradiția" completează Elena Agapie care trăiește la Anguillara, lângă Roma de 9 ani.

Copiii români trebuie să-și cunoască limba și traditiile

Ramona Antici a venit la Sărbătoarea iei cu întreaga familie, "pentru că este o zi importantă pentru noi, românii". Originară din județul Neamț, de 14 ani la Roma, Ramona recunoaște că "de când avem copiii, am realizat că nu trebuie să ne pierdem tradițiile, nici noi adulții, dar nici cei mici. Important este ca toții copiii noștri să cunoască tradițiile părinților, chiar dacă s-au născut și trăiesc in Italia și să învețe limba română".

Giulia, fiica Ramonei, în vârstă de 7 ani, născută la Roma, mi-a recitat, fără suflare, poezia "Țara mea" a Otiliei Cazimir.

"În fiecare zi în care mă gândesc ca-s româncă pentru mine este o zi a iei.

Este simbolul cu care am crescut" consideră Anca Mateiașu din Satu Mare, de 23 de ani stabilită la Lanuvio, o localitate de lângă Roma.

"Nu știu dacă mulți isi amintesc de 24 Iunie, însă eu când mă gândesc la casa mea, la țara mea, la strada pe care am crescut, zâmbesc și involuntar îmi vine în minte costumul popular al bunicilor mei, care duminica de duminica se îmbrăcau astfel pentru a merge la biserică. Și atunci aceea este o zi a iei.

Nu este o zi internațională, dar este o zi din sufletul meu, o zi minunată care se repeta la infinit" povestește Anca Mateiașu, cu lacrimi în ochi.

Foto: Elena Postelnicu.