Voluntariatul, "prea puţin înţeles în România"

În România, voluntariatul e un termen puţin înţeles şi prea puţin apreciat, sunt de părere reprezentanţii sutelor de asociaţii şi organizaţii care activează în domeniu.

În plus, lipseşte o strategie clară, lucru care ar putea fi pus la punct abia spre sfârşitul anului.

Chiar reprezentanţii autorităţilor recunosc lipsa de coordonare în această chestiune, ceea ce face ca multe idei şi acţiuni bune să se piardă.

La conferinţa prilejuită de lansarea anului european al voluntariatului, Vladimir Simon, din partea Ministerului Culturii, a deplâns cadrul legal deficitar şi lipsa promovării ideii de voluntariat.

Din ce în ce mai mulţi români au început să îşi manifeste spiritul civic şi să se înscrie în organizaţii neguvernamentale, care se implică în diverse activităţi pe bază de voluntariat.

Din păcate, din 1989, de când a fost introdus acest concept, nu există statistici care să prezinte numărul voluntarilor din România.

Strategie naţională de dezvoltare a voluntariatului

Din acest motiv, reprezentanţii ONG-urilor vor ca, până la sfârşitul anului, să elaboreze strategia naţională pentru dezvoltarea voluntariatului. Aceasta trebuie să conţină principiile de bază care definesc această acţiune.

De asemenea, trebuie să detalieze şi câteva obiective pe termen mediu şi lung pentru dezvoltarea mişcării de voluntariat, dar şi rolul pe care statul ar trebui să îl aibă în sprijinirea acţiunilor întreprinse de voluntari - a declarat preşedintele Federaţiei "VOLUM", Cristina Rigman.

"E foarte important să definim un rol al statului în susţinerea mişcării de voluntariat pentru că avem, de exemplu, la îndemână foarte multe programe comunitare, programe europene, dar care nu acoperă unele tipuri de costuri şi unele organizaţii au dificultăţi în a le accesa pentru că nu au banii necesari de cofinanţare, care pe foarte multe este 40%. Un sprijin al statului ar fi binevenit în această direcţie pentru că e o investiţie", spune Cristina Rigman.

"Dacă pui 40% şi primeşti 60%, beneficiul e maxim, iar dacă vorbim de implicarea voluntarilor, deja rata de întoarcere a investiţiei este cu mult mai mare", a mai spus preşedintei Federaţiei "VOLUM".

Organizaţiile neguvernamentale vor să creeze un cadru legislativ care să stabilească drepturile şi obligaţiile voluntarilor pentru ca aceştia să poată colabora şi cu instituţiile publice, a mai precizat preşedintele Federaţiei "VOLUM", Cristina Rigman.

"Dacă nu avem un cadru legal, care să spună "Este ok să ai voluntari. Voluntarii sunt asta şi asta, fac asta şi asta. În acest cadru, au aceste drepturi, au aceste responsabilităţi", este foarte dificil pentru organizaţii să se conecteze mai ales cu instituţiile publice, care, dacă nu au un cadru legal, nu pot lucra cu voluntarii", , a declarat Cristina Rigman.

"Şi, în contextul ăsta, e foarte important să definim cadrul pentru că organizaţiile sunt puţine, nu au capacitate să absoarbă. Instituţiile publice, în schimb, mai ales cele descentralizate - vorbim de direcţii de protecţia copilului, de centre de zi, de centrele care gestionează servicii sociale în teritoriu - au nevoie de voluntari, dar nu îi pot implica dacă nu au un cadru legal, care să se asigure că lucrurile merg bine", a mai spus Cristina Rigman.

Şi dincolo de asta, cadrul legal este modul prin care statul îşi defineşte, dar îşi şi asumă un rol în această mişcare.

Voluntariatul este foarte practicat în ţările Europei Occidentale şi SUA de către oricine fie că sunt studenţi, şomeri, angajaţi şi pensionari.

Nevoia fiecăruia de a da ceva în schimb către societate, de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi sau de a lupta pentru o cauză umanitară este mult mai dezvoltată în aceste ţări.

Voluntarii se implică din proprie iniţiativă în activităţi de interes public, fără a primi vreo compensaţie materială.