Trei surori in Armata Romaniei

Atunci când surorile mele veneau în permisie acasă, îmi plăcea tare mult să le probez uniformele și mi se părea foarte interesant ceea ce îmi povesteau ele din școala militară.

Trei surori sunt în Armata României, urmând cariera militară pe diferite specializări.

O poveste impresionantă ce dovedește din nou că porțile școlilor militare sunt deschise în egala măsură pentru bărbați și pentru femei. Nu este o noutate că femeile sunt prezente în Armata României în toate categoriile de foțe, inclusiv în misiuile dificile executate de militarii români în teatrele de operații.

Maistrul militar de comunicații Ionela-Anca Vasile și-a scris povestea pe site-ul Armatei României.

În vârstă de 37 de ani ea este cea mai mare într-o familie ăn care sunt trei surori, toate în armată.

Următoarea, Ramona-Mariana Vasile, 33 de ani, locotenent de intendență, la Râșnov, în județul Brașov și Alexandra-Daniela Vasile, 27 de ani, locotenent inginer de comunicații și informatică, la Statul Major al Forțelor Aeriene.

Locotenent Ramona-Mariana Vasile:

"În 2003, am absolvit școala militară, specializându-mă în comunicații și informatică. La 5 ani după ce începusem deja să lucrez, am terminat Facultatea de Afaceri Internaționale, în cadrul Universității Transilvania din Brașov. Am continuat studiile, iar în 2011 am avansat la gradul de locotenent, după ce am urmat cursul de ofițeri din cadrul Academiei Forțelor Terestre "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, ocazie cu care mi-am schimbat specializarea din comunicații și informatică în intendență. Momentan, urmez cursurile de master în cadrul Universității Naționale de Apărare. Soțul meu lucrează de asemenea în sistemul militar, subofițer de intendență, aceeași specializare ca și mine și tocmai de aceea, mă întelege și îmi este alături. Împreună avem o fetiță de 2 ani. Mă împart între serviciu, familie și studiile de master, dar îmi place tot ceea ce fac și de aceea, consider că a urma cariera militară a fost cea mai bună alegere."

Locotenent inginer Alexandra Vasile:

"În anul 2004 am fost admisă la Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” din Breaza. În liceul militar am evoluat nu numai din punct de vedere al educației, ci și ca om. Mi-am format principii și deprinderi care constituie baza a ceea ce sunt acum. Țin minte ca de fiecare dată când mă întorceam la liceu din vacanțe sau permisii, tata îmi spunea “Să nu te crezi cea mai inteligentă, pentru că există persoane mai inteligente ca tine. Să nu te crezi nici ești cea mai prost pregătită, pentru există persoane mai prost pregătite decât tine". Asta se aplică în orice. ”La început, nu înțelegeam prea bine ce vroia să spună, dar apoi mi-am dat seama că mă învața ce e modestia dar și încrederea în propria persoană. Aceste cuvinte mi-au rămas bine întipărite în minte și încă mă ghidez după ele. Pe parcursul liceului, mă proiectam în viitor și îmi doream să dau examen la Academia Forțelor Aeriene, la ofițeri naviganți. Vroiam să devin pilot. Era bine știut, printre noi, elevii, ca Academia Forțelor Aeriene nu școlarizează în fiecare an studenți pentru piloți, dar nu mi-am pierdut încrederea și am sperat că în 2008, când eu urma să termin liceul, să fie unul dintre anii în care s-ar fi școlarizat. Nu a fost asa. Nu am devenit pilot, dar destinul a făcut să ajung într-o unitate din subordinea Statului Major al Forțelor Aeriene. Sunt inginer de comunicații și informatică, dar încă mă uit cu regret pe cer după avioane."

Maistru militar de comunicații și informatică Ionela-Anca Vasile:

"La îndemnul părinților și Ramonei am hotărât să dau la școala militara. Din acel moment imaginea fiului meu a devenit "stindardul" meu. Lucram încă la secția de cablaje pe doua schimburi. Între schimburi învățam și mă pregăteam fizic. Marius îmi era în minte ca <<icoana de căpătâi>>. Am intrat la școala militară și iată-mă în septembrie plecând la școală pentru 2 ani de zile. Veneam în fiecare săptămână acasă. Fiecare zi, departe de Marius, părea un infern prin care trebuia să trec cât mai repede ca să vină vineri să plec în permisie acasă să-l îmbrățisez.

A trecut timpul și în anul 2004 am terminat școala. Am terminat a doua în promoție să pot să aleg un loc la repartiție cât mai bun pentru mine și pentru Marius, un înger, îngerul meu. Am venit în București. Aici, în perioada 2007-2010 am absovit Facultatea de Informatică, din cadrul Universității Titu Maiorescu. "