”Te poți simți în siguranță în România în momentul în care numărul de polițiști este unul dimensionat în raport de situația operativă”

"Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Omoruri continuă cercetările privind cazul deosebit de grav al crimei din zona Crângași a Capitalei, având și sprijinul Serviciului Criminalistic al lucrătorilor Secției 20 Poliție, cei care au sosit primii la fața locului.

Pe scurt, ce s-a întâmplat - imaginile terifiante apărute ieri arată cum doi indivizi au lovit cu violență maximă a treia persoană și asta în mijlocul străzii, în plină zi și de față cu numeroși trecători. În urma loviturilor primite, persoana a decedat, iar cei doi atacatori, unul de 20 de ani și un minor de 16 ani, au fost prinși și reținuți de poliție, cercetările fiind în plină desfășurare. Discutăm despre implicațiile acestei tragedii alături de invitatul "Apelului matinal", Dan Saltelechi, vicepreședintele sindicatului polițiștilor Europol. Bună dimineața!

Bună dimineața! Vă mulțumesc pentru invitație!

Mulțumim că ați acceptat-o. Încă o tragedie care ar trebui să zguduie România. Pe scurt, știm cam ce s-a întâmplat, cercetările continuă, dar din câte ne-am dat seama, până la sosirea poliției - de altfel, secția din Crângași este foarte aproape de locul tragediei - nimeni nu a intervenit în altercația care s-a sfârșit cu decesul celui atacat. Acum, ca cetățean, nu știu, e dificil să te pui în pielea celui care se află în preajma unui astfel de conflict și ar trebui să intervină. Ce ar trebui să facem, de fapt? Cum să intervenim fiecare dintre noi în astfel de momente?

Da, sunt două ipoteze, însă, din păcate, statului nostru, despre care chiar președintele a spus că este eșuat, îi lipsește, prima dată, educația, educația socială, pentru că, așa cum bine ați spus dumneavoastră, la acest conflict nu a intervenit nimeni pentru a încerca să ajute persoana respectivă. Vorbeam de cele două ipoteze. Există ipoteza în care o persoană care trece prin preajma acestui eveniment să trăiască o stare de temere și să nu dorească să-și pericliteze integritatea fizică, ceea ce recomandă de principiu și autoritățile, în sensul că, dacă cineva este martor al unei astfel de situații, este bine să sesizeze de îndată poliția și să încerce să acumuleze cât mai mulți factori, să zicem, individuali, trăsături fizionomice ale persoanelor care sunt implicate, astfel încât să le poată descrie. Iar cea de-a doua ipoteză se referă la intervenția propriu-zisă până la urmă, pentru că sunt situații în care agresorii încetează dacă sunt supuși sub o formă sau alta oprobriului public. Adică intervenția poate să fie inclusiv verbală, să fie somați de cetățeni să înceteze, astfel încât să constate că cineva îi vede și poate la acel moment se intimidează sub o formă sau alta și renunță la atacul agresiv. Însă, din păcate, am constatat că foarte mulți dintre cetățeni au privit cu nonșalanță, fără a interveni, conducătorii auto, spre exemplu, la rândul lor, au trecut nepăsători, fără să oprească să intervină sau măcar să claxoneze până la urmă să-și manifeste dezacordul cu privire la acel eveniment. Vorbim de doi tineri. Dacă acolo am avut, să zicem, un număr aproximativ de 10 participanți la traficul rutier, aceștia ar fi putut să intervină în grup și bineînțeles că puteau să facă față unui eventual atac din partea celor doi tineri şi vorbeam la acest moment de o viață salvată.

Da, chiar ne gândeam și comentam și noi situația. Mă pun pe mine aici, ca bărbat, nu pe Daniela. E adevărat, există acel sentiment de temere, pentru că te gândești dacă nu cumva, pe lângă parii pe care îi aveau cei doi, pot avea și un cuțit sau, în fine, orice altceva. E destul de greu să te raportezi la o astfel de întâmplare, dar probabil că primul gest - și aici este ceea ce vedem de regulă la accidentele întâlnite pe autostradă - unii se opresc pur și simplu doar să facă fotografii sau să facă un filmuleț, în loc să intervină măcar cu ajutorul claxonului, așa cum spuneați. Se poate invoca însă o legitimă apărare, pentru că deja avocații au început să-și facă treaba?

Da, categoric, se poate invoca o legitimă apărare în fază incipientă, însă aceasta nu ar trebui să țină, întrucât reacția celor doi tineri este total disproporționată, pentru că elementele de circumstanțiere a unei astfel de situații sunt destul de clare. Și vă dau un exemplu: la pumn răspunzi cu pumn, nu cu sabie. În momentul în care ai venit cu un element net superior obiectului cu care ai fost atacat deja nu mai vorbim de o legitimă apărare, ci de una depășită.

Dar știți ce este șocant, totuși? Că cei doi atacatori par să nu fi avut nici cele mai mici rețineri că sunt văzuți, cum spuneam. Crima s-a petrecut în plină zi, în loc aglomerat. Cum vedeți această situație, acest fapt?

Poate din punct de vedere psihic se petrece altceva, psihologic, nu știu?

Nu, din câte cunosc, persoanele respective sunt niște elemente cu care colegii noștri au avut de-a face și în trecut, adică aceștia au un anumit comportament infracțional, iar secțiile de poliție nu le sunt deloc străine.

Da, o secție de poliție aflată foarte, foarte aproape, spuneam, de locul tragediei. E adevărat, polițiștii nu pot fi puși în fiecare intersecție. Altercațiile violente însă pot exista. Rămâne însă o întrebare, așa, la nivel public: suntem în siguranță pe stradă, la modul general, în România?

Dacă luăm în calcul ultimele evenimente, din nefericire, putem constata că România nu este chiar atât de sigură, indiferent cât de mult clamează acest aspect miniștrii, premierii care s-au tot succedat în funcții. Pentru că te poți simți în siguranță în România în momentul în care numărul de polițiști este unul dimensionat în raport de situația operativă. Vorbim de infracționalitatea care este în creștere, vorbim de faptul că avem de-a face cu un exod, până la urmă, și de refugiați din Ucraina, vorbim de orașe, comune care se tot dezvoltă, iar noi, ca instituție, nu creștem în ceea ce privește resursa umană, iar aici cauzele sunt multiple, începând chiar de la învățământ, pentru că avem exemplul IPJ-ului Constanța, unde, deși o țară întreagă, organizații sindicale, societatea civilă spune că nu se simte în siguranță pentru că numărul de polițiști este redus și că ar trebui mai mulți... A trebuit ca o echipă întreagă de specialiști din cadrul Poliției Române să analizeze trei luni ca să ajungă la o concluzie pe care noi o știam de ani de zile, și anume că în Constanța, spre exemplu, mai este nevoie de 700 de polițiști. Au organizat concurs pentru cu recrutare din sursă externă pentru aproximativ 250 de funcții și au fost ocupate doar jumătate. Deci nimeni nu vine în Poliție, pentru că există o salarizare precară, riscurile sunt foarte mari, politicienii, până la urmă, prin demagogiile populiste, au făcut ca această profesie să fie un antagonizată în societate, ș.a.m.d. Acești 50% dintre candidații care au ocupat posturile respective vin din sistemul de învățământ românesc. Ceilalți 50% care nu au fost admiși fac parte din ceea ce sistemul de învățământ românesc a pregătit. Evaluările la care au fost supuși înainte de a fi încadrați nu au fost unele grele, așa cum se întâmpla în anii trecuți. Deci, practic, problema este un eminamente socială și trebuie să înțelegem că avem mai multe paliere de implicare astfel încât să putem să ajungem la o performanță astfel încât să generăm și protecție pentru cetățeni.

Din câte înțeleg...

E... Da, vă rog.

Da, din câte înțeleg de la dumneavoastră, profesia de polițist nu mai e atât de căutată, la fel cum se întâmplă și cu cea de militar, astfel se explică unele gafe- să fiu elegant, precum cea întâlnită la Cluj-Napoca în cazul celebrei deja polițiste care dădea cu spray de parcă se parfuma.

Da, categoric, pentru că deși instituția Poliției Română dorește să performeze, tot timpul se lovește de resursa umană, pentru că neavând oameni nu poți să faci pregătire cu toți polițiștii. Și atunci noi uităm într-adevăr, avem de-a face cu situații stânjenitoare, însă dacă instituția nu-ţi asigură o pregătire constantă, continuă, nu ai cum să nu greșești, așa cum s-a greșit la Cluj. Pentru că vorbeam cu specialiștii în domeniul tacticii intervenției și spuneau efectiv: domnule, dacă voi nu vă pregătiți cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână, minim, nu aveți cum să vă creați automatisme. Dacă v-ați pregătit luna asta, şi aveți patru luni de pauză, automat veți uita acele metode de intervenție şi vă veți trezi în situații în care veți improviza și veți ajunge în situații penibile.

Revenind la cazul deosebit de grav întâmplat în zona Crângași din București, ce prevede legea în cazul unei astfel de crime? Ce pedepse?

Vorbim de pedepse care pot ajunge până la închisoare pe viață pentru cei doi tineri, pentru că, în opinia mea, avem de-a face cu un omor calificat, până la urmă. Intenţia, chiar dacă nu a fost luată în calcul, în sensul că dacă autorii au aplicat mai multe lovituri pe corp şi în zona capului, trebuiau să ia în calcul faptul că gestul lor va duce la uciderea persoanei în cauză. Chiar dacă vorbim de o intenție depășită, până la urmă se poate ajunge ca aceștia să suporte astfel de consecinţe.

Da, când suntem martorii unei astfel de întâmplări, reacția normală este să apelezi imediat 112 și pe urmă, în funcție de coordonatele pe care ți le iei, dacă poți interveni. Cu mulțumiri pentru toate informațiile, explicațiile pe care ni le-ați dat aici la Matinal.

Mulțumesc și eu!

an Saltelechei, vicepreședintele Sindicatului Poliţiştilor Europol, după tragedia întâmplată în zona Crângaşi, când doi tineri, unul de 16 ani şi unul de 20, l-au ucis în bătaie, lovindu-l repetat cu parii de lemn pe tatăl vitreg al unei adolescente implicate ceva mai devreme decât tragedia, într-o discuţie cu alte colege./editor Florin Lepadatu/