Strategie de integrare în societate a copiilor din centrele de plasament
După instituţionalizare, copiii au nevoie să deprindă abilităţile unui trai independent, dar şi de un suport financiar.
23 Aprilie 2018, 18:05
Comisia pentru muncă şi protecţie socială a luat în discuţie propunerile pentru elaborarea unei strategii de integrare în societate a copiilor care provin din centre de plasament. După instituţionalizare, ei au nevoie să deprindă abilităţile unui trai independent, dar şi de un suport financiar.
Deputatul PSD, Gabriela Podaşcă, susţine că prin continuarea educării şi sprijin financiar care să le asigure cheltuielile zilnice de bază, aceşti tineri îşi vor putea găsi un loc de muncă şi se vor integra mai uşor în societate.
Gabriela Podaşcă: Să diversificăm şi să extindem aplicarea obligatorie a cursurilor pentru deprinderea unei vieţi independente, o abordare mult mai aplicată atunci când vorbim despre consilierea profesională şi susţinerea tânărului în găsirea unui loc de muncă, în funcţie de profilul şi de abilităţile pe care le are. Aş vrea să încurajăm susţinerea de către autorităţile locale a cheltuielilor cu chiria pe care aceşti tineri le au după ce părăsesc sistemul sau măcar să găsim o soluţie, care eventual să le fie comunicată înainte să părăsească acel sistem de protecţie a copilului.
Membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor mai propun alocarea unei indemnizaţii minime de 400 de lei, timp de trei luni după ieşirea din sistem, precum şi o dublare a sumei alocate în prezent fiecărui copil instituţionalizat. Senatorul USR, Vlad Alexandrescu, susţine simplificarea legislaţiei în domeniu şi elaborarea unei noi norme bazate pe interesele fireşti ale acestor tineri. El spune că meritul pentru reuşita unora dintre copiii care au crescut în aceste centre nu este a sistemului, şi exclusiv a fiecăruia dintre ei.
Vlad Alexandrescu: O bună parte din sistemul de protecţie socială în sistem public se află în incapacitate de a oferi tuturor copiilor şi fiecăruia în parte, suportul afectiv emoţional pentru dobândirea deprinderilor de viaţă independentă, suportul pentru performanţă şcolară de care are nevoie, precum pentru şi cea mai bună stare de sănătate mintală. Perspectivele pentru aceşti copii, ca după ieşirea din sistem să devin cetăţeni integraţi în societate, cu şanse reale şi egale cu are copiilor care au avut şansa să crească în familii, sunt sumbre.
În România se află peste 50.000 de copii şi tineri în sistemul de protecţie a copilului.
