Soluţionarea cazurilor de malpraxis din România "este greoaie"

Legea malpraxisului din ţara noastră este considerată de mulţi "prea permisivă", iar soluţionarea cazurilor respective este greoaie.

Un pacient care vrea să fie despăgubit trebuie să utilizeze legea civilă şi există numeroase nemulţumiri legate de durata şi rezultatele procesului.

Spre deosebire de Europa sau SUA, în România cazurile se rezolvă doar pe cale judiciară, lucru considerat contraproductiv.

Dovadă stă şi faptul că în 10 ani de când există legea, doar în cinci cazuri s-au primit despăgubiri.

Lucrurile însă nu vor rămâne aşa pentru că noua lege a sănătăţii are în vedere o serie de schimbări benefice atât pentru medic, cât şi pentru pacient.

La capitolul malpraxis, viitoarea lege a sănătăţii propune reducerea timpului în care pacientul poate fi despăgubit pentru o eroare medicală, dar şi scutirea personalului medical asigurat de a mai gestiona direct cazurile de malpraxis în care a fost implicat.

Ministrul sănătăţii, Vasile Cepoi spune că asiguratorul, care a încasat suficienţi bani până acum de pe asigurările de malpraxis care sunt obligatorii, şi a despăgubit foarte puţin, trebuie să preia sarcina rezolvării diferendului dintre petent şi persoana sau unitatea medicală acuzată că ar fi produs acel prejudiciu.

"Al doilea aspect nou pe care îl aduce legea este acela că asiguratorul este obligat să asigure şi pentru daune morale; şi al treilea aspect este că s-au stabilit o serie de termene pentru rezolvarea unui astfel de diferend şi obligativitatea ca asiguratorul să propună întâi petentului o rezolvare pe cale amiabilă, şi dacă petentul refuză, atunci sigur că se merge mai departe în justiţie", a declarat Vasile Cepoi, ministrul sănătăţii.

Conform datelor furnizate de către preşedintele Colegiului Medicilor din România, profesor doctor Vasile Astărăstoaie, în cei 10 ani în care personalul medical s-a asigurat pentru apariţia posibilelor cazuri de malpraxis au existat doar cinci despăgubiri prin care au fost despăgubite doar daune materiale şi nu cele morale.

"Nu există o cuantificare a daunelor morale, şi pacientul nu cere daune morale. Avocatul pacientului cere daune morale - asta este altceva. Cu noua lege, dacă ai ajuns în instanţă, dacă instanţa a dat şi daune morale, le acoperă tot pe poliţa de asigurări; dau exemplu: la doctorul Ciomu deşi avea 150 de mii de euro poliţa, daunele materiale au fost de 17 mii sau 27 de mii, nu mai reţin, oricum o sumă mică, iar de aici s-au oprit.

"Societatea de asigurări, deşi el plătise până la 150 de mii, a spus "nu, alea sunt daune morale, noi nu plătim". Aceste daune trebuie să le primească pacientul. Dacă nu are de la cine să le ia, el rămâne cu ele scrise acolo şi spune: "da, am o hârtie în care mi-a spus că o să-mi dea o 100 de mii, dar nu primesc nimic pentru că nu am de unde să le iau"; aşa, le ia din poliţe", a declarat Vasile Astărăstoaie.

Profesorul Astărăstoaie a adăugat că la nivel european doar 3% din cazurile de malpraxis ajung în instanţă, restul fiind rezolvate pe cale amiabilă.

Noua lege aflată în dezbatere publică stabileşte cu mai multă exactitate care este responsabilitatea fiecărei instituţii în gestionarea cazurilor de malpraxis, fie că este vorba de spital, Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătăţii sau asigurator, reglementare care este confuză în acest moment.