Soarta dosarelor Revoluţiei

Primul dosar al Revoluţiei Române din 1989 a fost deschis un an mai târziu.

De atunci şi până acum, cercetările au avut sincope cauzate de închiderea câte unui dosar, disjungerea altuia, sau transferul speţei de la Parchetul Militar la cel civil.

Cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 s-a aflat prima dată pe rolul Secţiei Parchetelor Militare.

Pentru o parte din faptele instrumentate de-a lungul Revoluţiei, precum propagandă de război, genocid, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, din lipsă de probe.

Omorul, omorul calificat şi deosebit de grav, uciderea din culpă, vătămarea corporală, lipsirea de liberatate în mod ilegal şi cercetare abuzivă, considerate ca a fi fost comise de militari s-au prescris, însă.

De cealaltă parte, infracţiuni ca reţinerea, uciderea, rănirea sau agresarea altor persoane, înfăptuite de gărzile patriotice, lucrătorii de miliţie şi personalul din sistemul administraţiei penitenciare au fost separate de cauza iniţială şi-au făcut obiectul unui dosar de competanţa Secţiei de Urmărire Penale şi Criminalistică din cadrul Parchetului General.

Anchetatorii au fost interesaţi iniţial de evenimentele din perioada 21-22 decembrie1989, din Bucureşti, pentru ca ulterior cercetările să fie extinse la perioada de după 22 decembrie1989 şi la alte localităţi din ţară.

În unele situaţii, autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

Este cazul generalilor Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac care au primit 15 ani de închisoare cu executare, pentru reprimarea Revoluţiei de la Timişoara.

Primul dintre ei încă se mai află în detenţie, dar ce de-al doilea a murit în urmă cu 3 ani.

În alte speţe, însă, decizia a fost de netrimitere în judecată, pe motiv că anumite decese s-au produs ca urmare unui act suicidal, manevrării imprudente a armamentului din dotare, sau unor cauze patologice.