Sistemul public de sănătate permite repetarea scandalului Hexipharma (2)

În ciuda cazului Hexipharma, de acum doi ani, autoritățile nu par a fi învățat unde sunt lacunele sistemului și ce măsuri ar trebui să ia pentru a evita un nou scandal.

Săptămâna trecută Radio România prezenta hibele legislative ale sistemului plecând de la avizarea dezinfectanților până la lipsa verificărilor periodice pe care anumiți actori din piață le cer. A doua parte a reportajului surprinde lacunele legislative de care se poate profita pentru a truca licitațiile pentru achiziția biocidelor.

Mai mult, instituțiile care gestionează domeniul se feresc să dea ochi cu presa pentru a răspunde unor întrebări firești. De aici apar alte semne de întrebare în legătură cu posibila incompetență sau corupție ce se ascunde în spatele acestui subiect.

Drumul dezinfectanților după avizare

Odată primit avizul, în condițiile unui minimum de control, dezinfectantul intră pe piață și vreme de 4 sau 5 ani nu mai este subiectul nici unei verificări iar producția curge și ea fără verificare ulterioară. De pe piață, dezinfectantul ajunge în spitale, acolo unde, din nou, nu este niciodată verificat, ci doar utilizat. Doctorul Mihnea Hurmuzache este directorul medical al Spitalului de Boli Infecțioase Sfânta Paraschieva din Iași:
„Nu poți să fii absolul convins că ceea ce ai cerut găsești și în produsul obținut. Producătorii ar trebui să fie mai bine monitorizati.”

Legislație și Licitații

Însă pentru a ajunge în spitale, aceste instituții trebuie să organizeze licitații, iar legislația privind achizițiile publice în domeniu permite, din nou, în ciuda scandalului Hexipharma, interpretări și decizii discutabile ce pot conduce la licitații false și contracte cu dedicație. Ordinul 1071 din 2017 este cel care impune un model de caiet de sarcini pentru achiziția biocidelor. Este plin de referiri la standarde și directive europene, standarde care se referă la tipuri de teste și rezultate pentru bacterii, fungi, virusuri si așa mai departe. Aceste standarde ar tebui respectate însă, la finalul ordinului se spune că, citez:
”Aceste criterii au caracter de recomandare menite să sprijine activitatea epidemiologului de spital în selectarea produselor biocide de dezinfecţie, adecvate situaţiei specifice a unităţilor sanitare”.

Surse din piața biocidelor spun că, singur, acest paragraf dă peste cap toată rigoarea ce ar trebui să domine în privința achiziției dezinfectanților pentru că dă liber modificărilor neconforme chiar cu standardele europene:
Sursa 1: „ Spitalele înțeleg prin această notă de recomandare că nu trebuie să respecte standardele europene și atunci adaugă sau scot microorganisme, modifică timpii de acțiune pentru a ieși câștigătoare produsele anumitor companii.”

Licitații și Licitații

Doctorul Mihnea Hurmuzache recunoște că fiecare spital are particularitățile sale așa că spitalul comandă în funcție de tipul de activitate. Însă, adaugă el, asta nu înseamnă că standardele europene, incluse în ordinul 1071, trebuie modificate:
”Acela ar trebui să fie un abecedar pentru evitarea infecțiilor nizocomiale. Să fie clar”.

Unele spitale, însă, ajung să facă modificări de substanță pe standardizarea europeană invocând tocmai aceste caracteristici particulare.

Sursa 2: ”Aceste standarde nu pot fi reinterpretate nici de manageri de spital, nici de către minister, nici măcar de o instanță judecătorească".

Pentru a declara câștigător un anume produs, de la o anume companie, se ajunge uneori la situații în care un spital cere substanțe cu caracteristici ridicole. Este ca și cum ai spune că alegi un dezinfectant nu în funcție de eficiența lui ci în funcție de ce culoare are, câte bule face și pentru că miroase a lavandă nu a lămâie. Tiparul acestor eludări poate fi găsit pe site-ul achizițiilor publice, însă foarte puțini pot să-l înțeleagă pentru că ar trebui să ai cunoștințe solide în domeniu.

Opacitarea Instituțiilor

Aceste cazuri de licitații suspecte fac adesea subiectul dosarelor de la Comisia Națională de Soluționare a Contestațiilor. Altele ajung în instanță iar multe câștigă în fața judecătorilor. Alteori mediul privat este nevoit să ceară Ministerului Sănătății corecții ale unor ordine prost formulate sau să revină la Comisia de Avizare a Biocidelor. Este un traseu lung și complicat, în care eu însumi am intrat pentru a cere explicații.

Însă nici una din aceste autorități nu are poarta deschisă pentru a comunica direct cu presa iar eu, unul, nu am reușit să ajung la nici un specialist în biocide care ar trebui să existe în aceste instituții. Cei care îmi oferă informații sunt doar cercetători în domeniu sau companii care cunosc traseul hârtiilor și substanțelor. Mai mult, la poarta ministerelor sau la telefon, mi se spune că reprezentanții instituțiilor sau membrii comisiilor nu au în atribuții discuții cu presa, chiar dacă ei stau pe un post public și se ocupă de subiecte, probleme și domenii publice. Mi se cere să trimit e-mail-uri, zi după zi.

Discuție 1

Reporter: „ - Nu pot vorbi cu nimeni, nici cu președintele sau cu un membru al comisiei?

Instituție1: - Noi comunicăm prin biroul de presă. Sunt niște proceduri la noi.

Reporter - Dar am solicitat acest lucru de 2 săptămâni (prin biroul de presă)

Discuție 2

Reporter: -Alo, bună ziua. Bogdan Isopescu sunt, de la Radio România. Vă tot bat la cap de câteva zile. Nu pot să dau de nimeni, nu pot să trec de poartă.
Instituție 2: -Păi nici nu puteți. Trebuie să faceți o solicitare în scris
Reporter: -Păi am făcut
Instituție 2: -Faceți o solicitare în scris și directorul o să decidă
Reporter: -Am făcut
Instituție 2: -Și-acum, nu poți obliga, nu există o legislație pentru a obliga pe cineva să dea o declarație
Discuție 3
Instituție 3: -Știți bine ce scandal a fost cu aceste biocide, mii de copii am făcut pt poliție, pt SRI și totul a fost ok
Reporter: -Cum adică ok, nu înțeleg?
Instituție 3: -Vis-a-vis de ce s-a întâmplat, ce s-a făcut......

Parte din aceste nedumeriri, documente și licitații suspecte se află la mine pe birou, iar eu aștept explicații din partea oficialităților, într-un domeniu care vizează, până la urmă, siguranța noastră, a tuturor.