Sânzienele, importantă serbare a satului

Sfântul Ioan cel Nou este protectorul municipiului Suceava, domnitorul Alexandru Cel Bun a adus moaştele Sfântului, la Suceava în anul 1402.

Potrivit corespondentului Radio România Actualităţi, Mihaela Buculei, pelerini din toată ţara vin de Sânziene la Suceava, la marea sărbătoare a oraşului.

Cei mai mulţi vin special pentru a participa la Sfânta Liturghie care este oficiată la această dată, cu prilejul hramului Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava.

Anul acesta slujba a fost oficiată de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie şi de IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi.

Potrivit tradiţiei, după slujbă, racla cu moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava a fost scoasă din mănăstire şi a fost purtată de preoţi pe principalele străzi ale oraşului.

Pentru agapele frăţeşti de după procesiune, s-au pregătit sarmale, cozonaci şi sute de litri de băuturi răcoritoare.

Târg de Sânziene organizat la Suceava

Tot în această zi este deschis Târgul de Sânziene.

Centrul Cultural Bucovina, prin Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în colaborare cu Primăria municipiului Suceava, organizează în Parcul Central al municipiului, începând de vineri, 24 iunie şi până pe 26 iunie, "Târgul de Sânziene".

Manifestarea este dedicată Zilelor Suceavei şi promovează arta şi tradiţia populară din Bucovina dar şi din alte zone ale ţării, precum şi produsele tradiţionale confecţionate de meşterii populari.

Acestea vin în întâmpinarea cererii locuitorilor din zonă, dar şi a pelerinilor care participă la Suceava la Sărbătoarea de Sânziene.

Tot vineri, de Sânziene au fost sărbătorite cuplurile “de aur”, care au împlinit 50 de ani de la căsătorie. Manifestările continuă până duminică, 26 iunie.

Drăgaica este o divinitate agrară, protectoare a lanurilor înspicate de grâu şi a femeilor căsătorite, sinonimă cu Sânziana.

Drăgaica se naşte la 9 martie, ziua echinocţiului de primăvară, care în calendarul Iulian reprezintă ziua morţii Babei Dochia, creşte şi se maturizează miraculos până la 24 iunie, ziua solstiţiului de vară în Calendarul Gregorian, când înfloreşte planta ce-i poartă numele, Drăgaica sau Sânziana.

În obiceiurile şi folclorul românesc, Drăgaica păstrează amintirea Marii Zeiţe Neolitice, divinitate lunară, echinocţială şi agrară, identificată cu Diana şi Iuno în Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis în Panteonul grec.

Sânzienele, în acceaşi zi cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Divinitatea agrară la vârsta fecundităţii şi maternităţii a fost atestată cu numele de Drăgaică în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei şi Oltenia, iar cu numele de Sânziană în Banat, Transilvania, Maramureş, Bucovina.

Drăgaica sau Sânzienele este o străveche sărbătoare populară peste care s-a suprapus la un moment dat sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Sărbătoarea creştină păstrează însă variate manifestări folclorice de evidentă origine arhaică.

Până la mijlocul secolului trecut, Drăgaica era o sărbătoare importantă în viaţa satelor noastre.

În această zi oamenii nu lucrau deoarece, potrivit credinţei populare, în ziua aceasta însuşi soarele se odihneşte, fiind mai strălucitor ca oricând. Se credea că soarele a obosit pe cer şi trebuie să se odihnească şi, ca urmare, cucul încetează să mai cânte, florile îşi pierd mirosul, ziua începe să se micşoreze, iar noaptea să crească.

Sărbătoarea Drăgaicei (Sânzienelor) marchează prin urmare o dată importantă în calendarul popular.

Drăgaica, aproape de solstiţiul de vară

Ea coincide aproape cu solstiţiul de vară (21 iunie), cu "marea răscruce în cursa soarelui" şi acoperă astfel, ca toate solstiţiile şi echinocţiile, o perioadă de intensă comunicare între cele două lumi, a viilor şi a morţilor, dominată de primejdii, de ameninţarea spiritelor malefice dar şi de multiple posibilităţi de intervenţie cu succes în firea şi mersul lucrurilor.

Această sărbătoare conţine şi diverse practici care interesează medicina şi farmacologia magică şi empirică.

Acum se culeg forile numite drăgaice sau sânziene ce se folosesc pentru vindecarea diferitelor boli, dar şi împotriva moliilor sau ploşniţelor.

Florile de drăgaică au şi un rol apotropaic, ferindu-l pe om de toate relele şi aducându-i noroc în casă.

Tot aceste flori au rol fertilizator pentru grădini şi câmpuri. Însemnătatea magică a sărbătorii ni se dezvăluie şi în credinţă, conform căreia acum se fac cu succes descântece de întors inima, adică de împăcare a două persoane certate.

Foarte important este faptul că sărbătoarea Drăgaicei se ţinea mai ales cu scopul de a apăra holdele şi semănăturile de diferitele calamităţi ale naturii.

În acestă zi, fetele mergeau pe câmp să culeagă flori de sânziene, folosite la ceaiuri şi pentru a vindeca durerile de spate.

Tot acum oamenii căutau şi culegeau iarba fiarelor, care nu creştea oriunde, înflorea numai în noaptea de Sânziene şi avea puteri miraculoase.

Femeile care doreau să aibă copii purtau flori de sânziene la brâu în ziua de Drăgaică, deoarece se credea că acestea aveau rol fertilizator, ferindu-le de rele.

Drăgaica este marcată în toate satele judeţului Olt, dar, începând cu a doua jumătate a secolului al XX- lea, a fost mai rar întâlnită şi cu timpul a dispărut.

Manifestările cultice, de cinstire a zeiţei agrare au devenit ocazii de întâlnire şi de cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei şi, apoi, vestite târguri şi bâlciuri de Drăgaică.

În judeţul Olt, bâlciul Drăgaicei se mai organizează astăzi într-o singură localitate, Ipoteşti, comună din apropierea Slatinei, în data de 24 iunie, participând şi locuitorii din satele vecine.

Sărbătoarea Sânzâienelor în Valea Jiului

Potrivit corespondentului Radio România Actualităţi, Ilie Pintea, pentru momârlanii din Valea Jiului, sărbătoarea populară a Sânzâienelor este prilej de întâlnire la nedeia din Straja, acolo unde pot să petreacă aşa cum ştiu ei.

La fel ca la marile sărbători de peste an, momârlanii lasă astăzi lucrul ca să mai joace o învârtită ori să guste ţuica de prună, dar şi să se fălească fiecare cu calul împodobit de sărbătoare ori cu pana de struţ prinsă la clop.

De altfel, Sânzâienele înseamnă aici nu numai celebrarea solstiţiului de vară, ci şi un veritabil concurs de frumuseţe în cadrul căreia defilează cai şi călăreţi împodobiţi ca de sărbătoare.

Anul acesta, la concursul pentru cel mai frumos împodobit cal au participat 28 de călăreţi, iar locul al doilea i-a revenit unui tânăr din Oltenia, care venise până aici doar ca să ia parte la sărbătoarea din Straja.

Organizatorul evenimentului, Emil Părău, spune că tradiţia nedeii de azi e una păstrată din vechime, şi pentru că anul acesta s-a nimerit la sfârşit de săptămână şi numărul celor care au venit la munte a fost mai mare.

Câteva sute de turişti au urcat în staţiunea Straja din munţii Vâlcan, mai ales că aici a avut loc şi un spectacol de muzică populară la care au luat parte interpreţi îndrăgiţi.

Din păcate, vremea nu a ţinut cu turiştii, pentru că după amiază a început să plouă şi s-a făcut frig, dar chiar şi aşa oamenii s-au bucurat de sărbătoare.