Sâmbra Oilor din Ţara Oaşului

Inspirat de momentul ieşirii oilor la păşunat, evenimentul a ajuns în acest an la ediţia cu numărul 58 şi conform tradiţiei, este legat de ocupaţia păstoritului.

Petrecerea va începe la ora 12:00, când pe scenă vor urca peste 30 de ansabluri folclorice şi de dansuri populare, precum şi numeroşi interpreţi.

Ca în fiecare an, la sâmbră vor fi prezenţi în număr mare şi tarabiştii, astfel că singura dificultate a participanţilor va fi alegerea preparatelor culinare şi a băuturilor.

Pregătirile pentru Sâmbră încep cu multă vreme înainte, deoarece proprietarii trebuie să se asocieze în vederea formării unei stâne.

Înţelegerea dintre ei este întotdeauna verbală, deoarece la oşeni cuvântul dat este mult mai important decât o sută de contracte cu mii de clauze asiguratorii.

Acest lucru a fost valabil de când există oşenimea şi nici astăzi, oşanul nu trece în ruptul capului peste cuvântul dat.

Învoiala este consfinţită prin "aldămaşul sâmbrei" când oamenii se cinstesc cu pălincă pentru înţelegerea făcută.

Urmează apoi alegerea locului potrivit pentru celebrarea Sâmbrei iar ziua acestei sărbători nu este una fixă, stabilirea ei depinde de mersul vremii, de data când cade Paştele, precum şi de cât de repede se desprimăvărează şi iarba este bună de păscut pentru oi.

În ziua Sâmbrei, oile sunt adunate pe deal în cele mai grase locuri de păşunat şi slobozite să se hrănească după pofta inimii.

Dinspre sat se adună sâmbraşii care se îndreaptă înspre locul unde se va desfăşura ritualul sâmbrei.

"Număratul la strungă"

Sărbătoarea propriu zisă începe de abia la întoarcerea oilor de la păşunat, în jurul amiezii, când se face "număratul la strungă", un soi de inventariere atentă a tuturor oilor.

De data aceasta, fiecare sâmbraş îşi va mulge propriile oi, deoarece cantitatea de lapte mulsă va fi etalon pentru întreaga vară, după care proprietarii îşi vor primi partea de lapte, caş şi urdă, după cum se face înţelegerea.

După ce se termină mulsoarea, mulgaşii aşează alături vasul cu lapte în aşteptarea "măsurişului", care este şi momentul culminant al sărbătorii, deoarece acesta înseamnă socoata de lapte pentru fiecare turmă.

În funcţie de laptele muls, fiecare dintre proprietari va primi peste vară în mod proporţional o anumită cantitate de lapte.
Ritualul are un caracter aproape sacru, deoarece până ce nu se măsoară ultima picătură de lapte, petrecerea nu poate începe.

Cu timpul şi în ciuda schimbările survenite care şi-au pus amprenta pe această sărbătoare, ritualul sâmbrei se respectă şi în ziua de azi.

Danţurile oşenilor se regăsesc astăzi în coregrafia formaţiilor şi ansamblurilor populare, la fel ca şi cântecele, adică ţâpuriturile interpreţilor.