RRA, Apel matinal - Invitat: Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: "Apel matinal" - Realizator: Cătălin Cârnu - Începutul anului școlar în plină pandemie COVID-19 dă naștere unor largi dezbateri pro și contra învățământului online. Speialiștii, dar și societatea încearcă să găsească totuși un echilibru între învățământul în săli de curs, așa cum îl știam până la apariția SARS-CoV-2, și învățământul de la distanță, la care s-a apelat după declanșarea pandemiei.

Găsirea unei soluții eficiente este cu atât mai importantă, întrucât acum atârnă în balanță sănătatea profesorilor și a elevilor pe de o parte, iar pe de altă parte educația pe termen mediu și lung a viitoarelor generații. În acest context discutăm astăzi cu președintele Academiei Române, prof.univ. dr. Ioan-Aurel Pop. Bună dimineața!

Ioan-Aurel Pop: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor!

Realizator: Da, cred că este o temă pe care am putea zăbovi foarte, foarte mult timp, dar, înainte de toate, gândindu-ne totuși la cât de mult poate asimila un elev din cursurile online și la nevoia stringentă care apare atunci când acesta trebuie să interacționeze direct cu profesorii, întrebarea primă: este sau nu eficientă digitalizarea învățământului?

Ioan-Aurel Pop: Deocamdată, digitalizarea nu este eficientă, așa cum ne-am dori cu toții, dar este absolut necesară în condițiile prin care trecem. Și cred că greutatea este între a găsit un echilibru între ceea ce se cheamă regulile pandemiei și pe care trebuie să le respectăm și nevoia de normalitate. Nu putem fi încă de acord cu cei care spun că normalitatea va fi de acum digitalizarea sau învățământul online, nu trebuie să ne lăsăm robiți de impresiile acestea teribile ale pandemiei și să nădăjduim că lucrurile se vor schimba. Până atunci, însă, educația online este o altenrativă pe care trebuie să o luăm în calcul și fără de care nu vedem o altă posibilitate.

Realizator: Este nevoie până la urmă de un echilibru, dar pentru acele categorii de elevi care trebuie să fie prezenți în sălile de curs ce soluții ar putea fi aplicate? Și nu mă gândesc neapărat la elevii din ciclul gimnazial, ci și la studenții la zi, de exemplu.

Ioan-Aurel Pop: Da. Și pentru studenții la zi trebuie să rămână în continuare conceptul de învățământ la zi, adică să nu-l confundăm cu învățământul la distanță, care funcționa și până acum și care folosea din plin aceste mijloace moderne de digitalizare. Iar pentru a putea desfășura învățământ la zi apar niște probleme complicate./eradu/atataru/ De pildă, problema găzduirii studenţilor în cămine, eu nu mă gândesc atât la cursurile propriu-zise, universitățile, multe, cele mai multe dintre ele au posibilități legate de spațiu, în așa fel încât să respecte distanțarea, să asigure purtatul măștilor și alte condiții, dar problema, provocarea cea mare va fi găzduirea studenților în cămine, unde se știe, se poate bănui că respectarea acestor reguli de distanțare fizică e foarte greu de făcut. Până atunci mai este aproape o lună și jumătate, școala noastră superioară începe în jurul datei de 1 octombrie și aici va fi dibăcia, înţelepciunea celor care conduc universitățile de a găsi soluții pentru a desfășura cel puțin o parte din activitățile cu studenții față în față. De fapt, unele nici nu se pot desfăşura altminteri - mă gândesc la laboratoare, la seminarii practice, la dialogul acesta absolut necesar între profesori şi studenţi.

Realizator: Apropo de ce spuneaţi mai devreme, ceva mai devreme am aflat şi noi, din judeţul Botoşani, sunt probleme acum şi cu cazările, să spunem, la gazdă, pentru că sunt puţine persoane care mai acceptă, evident, ca elevii sau studenţii să fie preluaţi de ei. Dar ne întoarcem însă la elevii de gimnaziu, pentru că se tot vorbeşte despre reducerea numărului de ore, asta în condițiile în care limba latină, de exemplu, de la clasa a șaptea ar putea dispărea într-una dintre variantele de lucru, de asemenea, muzica, desenul nu vor mai fi materii obligatorii. Şi, evident, încotro ne îndreptăm?

Ioan-Aurel Pop: Am mai spus-o, pentru situația aceasta de pandemie, pentru criza prin care trecem reducerea numărului de ore este absolut necesară. Mie mi-e teamă să nu devină permanentă această reducere a numărului de ore, pentru că în situaţii de normalitate și privind ceea ce se petrece în lume vedem că în țările cu un învățământ echilibrat și avansat se petrece mult timp în școală, se petrece mult timp în școală și după terminarea orelor propriu-zise, alternând pentru cei mici jocul cu învățătura. Prin urmare, eu nu m-aş gândi la reducerea numărului de ore petrecute de elevi în școală alături de profesori, de supraveghetori pentru eternitate de acum încolo, ci trebuie să fim înțelepţi şi să aplicăm soluțiile de reducere atâta timp cât suntem în această criză. Firește mie nu îmi convine, ca un om educat în spiritul școlii vechi, în care umanioarele aveau un rol, nu îmi convine că primul gând al decidenților este reducerea orelor care presupun spiritualitate, care presupun adaptarea la o realitate
culturală. Ne place uneori să spunem că elevii trebuie pregătiţi din punct de vedere practic în şcoală./atataru/ Unii cred că elevii trebuie să învețe chiar o meserie în școală. În școala generală, însă, spiritul practic înseamnă de toate, înseamnă și adaptarea la mersul la bibliotecă, gustul unui spectacol de muzică cultă sau de muzică populară sau de jazz, înseamnă vizitarea unui muzeu, înseamnă înțelegerea rosturilor unei clădiri care adăpostește o biserică sau care adăpostește o altă instituție. Prin urmare, toate aceste lucruri de care ne lovim trebuie să fie în atenția educatorilor și atunci reducerea numărului de ore, în special la disciplinele umaniste, nu cade bine. Iar limba latină este o necesitate, nu neapărat din rațiuni patriotice, foarte mulți români se gândesc la originea noastră, la faptul că suntem o țară latină și că ar fi cumva paradoxal să excludem tocmai noi această disciplină, dar gramatica limbii latine disciplinează mintea, ajută foarte mult la înțelegerea mecanismului de studiere a altor limbi străine. Iar limbile străine sunt o necesitate în lumea de astăzi, ne-am luptat să ne mișcăm, să cunoaștem lumea, să vizităm, pentru aceasta e nevoie de cunoașterea unor limbi străine, în primul rând a englezei, dar nu numai, și atunci toate acestea sigur că ne dau de gândit. Impresia că se va schimba totul pentru viitor, independent de această pandemie, nu este bună decât în măsura în care schimbarea este bine discutată în societate, în care se acceptă propunerile care vin din diferite medii și mediile cele mai, cum să vă spun, calificate pentru asta sunt totuși mediile educaționale, oamenii care au pregătire și în domeniul pedagogic și care știu mai bine care sunt nevoile, fiindcă în prim plan trebuie să stea elevul și ideea că elevul trebuie să iasă din școală cu o zestre cu totul deosebită, care să îl pregătească și din punct de vedere practic, firește, pentru viață.

Realizator: Apropo de limba latină, și noi astăzi l-am evocat pe Traian Vuia, cel care și-a susținut teza, știm bine, în limba latină și nu în limba maghiară.

Ioan-Aurel Pop: Da.

Realizator: Dar, apropo de înțelepciune, gândindu-ne la întâmplările pe care le traversăm, dacă devine lege, această reducere poate la rându-i să devină permanentă, pentru că, știm bine, iarăși, ne amintim, ora de caligrafie din primele clase nu mai există, la fel ora de lectură, încotro? Revin cu această întrebare.

Ioana-Aurel Pop: Învățământul e dinamic, se poate întâmpla ca într-un viitor, greu de prevăzut, caligrafia să rămână piesă de muzeu, adică să ne uităm la scriitura de mână în muzee și noi să nu o mai practicăm./cmorozanu/atataru/ Copiii noștri vedeți că sunt mult mai abili să scrie la computer, la laptop, la orice mijloc modern, și când îi pui să scrie după dictare întâmpină îngreutăți. Probabil că acesta este viitorul. Dar există discipline care sunt validate și verificate de istorie și care nu fac rău. Dacă ne luăm numai după spiritul practic, să știți că nici Teorema lui Pitagora nu e necesară, probabil, pentru 70-80% din absolvenți, care nu se vor ocupa de matematică și nu au de ce să știe că suma pătratului catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei. Dacă ne luăm după asemenea judecăți, atunci aproape nimic nu mai este util în școală. Or, educația înseamnă mult mai mult decât un spirit practic, propriu-zis și înțeles într-o manieră, să spunem, nepotrivită. Practica vieții înseamnă să te înfrupți din ceea ce îți oferă realitatea în mod variat, de la disciplinele astea fundamentale, fără de care nu se poate, și pe mine mă doare că aflu că se preconizează și reducerea orelor de fizică, chimie, biologice. Nu mi se pare normal; elevul trebuie să fie deplin și nimic din ceea ce este omenesc, până la urmă, nu se cuvine să îi fie străin. De aceea, profesorii cred că au o sarcină deosebită, iar părinții, care sunt îngrijorați de supraîncărcarea elevilor, trebuie să ei să impună o dreaptă echilibrare a lucrurilor, fiindcă problema învăţământului nostru este încă supraîncărcarea programelor școlare. În viitor trebuie să găsim o soluție, ca și la matematică, fizică, chimie, și la istorie, și la geografie, să se învețe acele lucruri care au traversat epocile, dar și acelea care sunt necesare. Pentru că este și mult balast și aici este încă de lucrat.

Realizator: Da, vom mai discuta pe această temă, mai ales că ultima știre ne spune că România a rămas cu o singură universitate în prestigiosul top Shanghai - e vorba de Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Universitatea Bucureşti nu am regăsit-o în prima mie. Dar despre educație cred că am putea sta de vorbă foarte, foarte mult timp. Mulțumesc pentru prezența de astăzi și, cu siguranță, ne vom reîntâlni!

Ioan-Aurel Pop: Și eu vă mulțumesc!

Realizator: Președintele Academiei Române, profesor universitar doctor Ioan-Aurel Pop, invitatul "Apelului matinal" de astăzi.

(RS)