România, locul 45 într-un clasament privind libertatea presei
Pe prima poziţie se află Finlanda, iar pe ultima, la numărul 180, un stat din nord-estul Africii, potrivit "Reporters sans Frontieres".
Articol de Andreea Marin, 12 Februarie 2014, 20:22
România a scăzut trei locuri, de pe 42 pe 45, în clasamentul mondial cu privire la respectarea libertăţii presei, realizat anual de organizaţia franceză "Reporters sans Frontieres" şi se situează, astfel, în top după Papua Noua Guinee.
Pe prima poziţie se află Finlanda, iar pe ultima, la numărul 180, un stat din nord-estul Africii.
Directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani, ne spune că înrăutăţirea scorului este cea care ar trebui să ne îngrijoreze şi nu neapărat plasarea pe locul 45, care arată, de fapt, că România face parte din ţările "lumii a doua" în ceea ce priveşte respectarea libertăţii presei.
Ioana Avădani: Putem să ne clarificăm, dacă nu să ne şi îmbunătăţim legislaţia în domeniul mass media, în ceea ce priveşte asigurarea pluralismului de opinii, transparenţa.
Reporter: Cine ar trebui să preia iniţiativa în acest caz?
Ioana Avădani: Acolo unde vorbim de îmbunătăţirea cadrului legal, evident, mingea este în terenul celor care au iniţiativă legislativă: guvern, parlament.
Reporter: În manualele de jurnalism se menţionează că mai rea decât cenzura este autocenzura. Nu semnalăm autocenzură?
Ioana Avădani: Există, cu siguranţă, exemple de autocenzură în rândul jurnaliştilor, chiar mai puternic decât în urmă cu câţiva ani, dovadă şi scorul nostru mai prost.
Vorbim de subiecte pe care o anumită parte a presei nu le tratează, pentru că alege să nu le trateze.
Se adaugă şi hărţuirea, în special din partea autorităţilor publice.
Reporter: Dacă ne gândim la omul de acasă, care primeşte produsul finit, mai poate fi educat, informat şi distrat, aşa cum scriu manualele de jurnalism de presă?
Ioana Avădani: Formatele de divertisment sunt în continuare extrem de populare.
Despre educaţie, avem un mare semn de întrebare şi, din păcate, avem semne din ce în ce mai mari şi mai multe de întrebare în ceea ce priveşte informarea.
Reporter: Se mai justifică sintagma de "câine de pază al societăţii"?
Ioana Avădani: Cu siguranţă se justifică, pentru că nu aş vrea să generalizăm vinovaţi.
Pe de altă parte, faptul că la noi există abateri de la standardele profesionale nu înseamnă că presa în sine nu este un câine de pază al democraţiei. Poate fi un pic bolnav.
Reporter: Dincolo de organizaţiile non-guvernamentale, există vreo autoritate care ar putea să rezolve problema?
Ioana Avădani: Mi-ar fi plăcut să văd asociaţiile profesionale ale jurnaliştilor mai active din punctul acesta de vedere, sindicatele mai active.
Nu trebuie să aşteptăm ca vreo instituţie a statului să ne permită sau să ne stimuleze să ne facem meseria cum trebuie.
Când situaţia va deveni critică şi profesioniştii vor simţi în număr mare că aşa nu se mai poate, atunci se va coagula şi reacţia profesiei.
