România are nevoie de o lege a apărării teritoriale, spune președintele de onoare al Asociației Ofițerilor în Rezervă

Autoritățile de la București nu au primit nicio informare oficială din partea Statelor Unite ale Americii în ce privește o posibilă retragere a 10.000 de militari americani din România și Polonia, așa cum afirmă mediile americane. Ministerul Apărării Naționale spune că deocamdată nu poate formula o poziție oficială, dar menționează că toate acordurile bilaterale româno-americane sunt în vigoare, sunt respectate și adaptate permanent la evoluțiile de securitate.
În acest moment, forțele americane ce numără aproximativ 1.700 de militari staționați în România se află la baza Mihail Kogălniceanu și operează, printre altele, sistemul antirachetă de la Deveselu, cel ce este integrat în sistemul antirachetă al NATO, iar o serie de exerciții militare la care participă și trupele americane sunt deja programate sau chiar în curs de desfășurare. Ce implicații militare, însă, și de securitate poate avea o astfel de decizie despre care, amintim, vorbesc doar ziariștii din presa americană, discutăm cu invitatul "Apelului matinal", generalul-locotenent în retragere Virgil Bălăceanu - fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei și reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, președinte de onoare al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Bună dimineața!
Bună dimineața!
Plecăm de la apariția acestei știri. Este previzibilă, poate, o redimensionare a prezenței militare americane în Europa, dar şi în România?
Era o certitudine. Nu cred că rămânem la stadiul de previziune dezangajarea americană din Europa. Nu înseamnă o retragere completă. Nu înseamnă nicidecum, cum s-a vehiculat uneori, retragerea Statelor Unite din NATO, dezangajarea care apare și pe fondul reducerii cheltuielilor - cam 8% își propun ei, în privința mai multor comandamente, în mod sigur și comandamentul forțelor americane din Europa. Problema un pic mai complicată și, să spunem, surprinzătoare este legată de faptul că se vehiculează această informație, deci nu este certă, de retragere a 10.000 de militari de pe granița de est. Informațiile inițiale - la fel, tot pe sursele deschise - vorbea de o retragere a militarilor americani din Germania mai ales, pentru că majoritatea rămân dislocați în Germania. Implicațiile militare nu ar fi majore. Ele sunt destul de importante mai ales pentru Polonia. De ce? Statele Unite reprezintă națiunea-cadru pentru grupul de luptă NATO Polonia. În Polonia vorbim de 10.000 militari americani, vorbim de elementele înaintate ale unui comandament de corp de armată, Corpul 5 Armată, vorbim de două brigăzi blindate, vorbim de o brigadă de sprijin aerian și așa mai departe. În România vorbim de efective destul de puține față de importanța pe care ar trebui să o aibă și flancul de sud-est, în comparație cu flancul de nord-est. Vorbim de 1.700 de militari, care ar însemna cam o jumătate de brigadă de infanterie ușoară. Ca atare, nu este o prezență consistentă a americanilor în România, din păcate. Și dacă vom asista la o reducere de la 1.700 la, iau un exemplu, 700 de militari, ar însemna ca americanii să rămână cu un singur batalion în România. Are o anumită importanță din punct de vedere militar, dar aici se pot găsi măsuri compensatorii, pentru că forța NATO, inclusiv prin prezența Statelor Unite, nu este de dată în primul rând de prezența permanentă, sigur, în sistemul rotațional a unor efective americane. Este dată de modul în care Statele Unite participă la aplicarea planurilor regionale de apărare. Aici vorbim de sute de mii de militari, nu? Vorbim de etapa primă pe 100.000, 200.000, 300.000. Implicațiile geopolitice sunt foarte importante, pentru că pentru Putin este un element, dacă se va întâmpla, extrem de important alături de decalogul lui, precondițiile pe care vrea să le impună pentru capitularea militară, politică și chiar economică a Ucrainei. O asemenea precondiție înseamnă retragerea NATO de pe granița de est, nu ieșirea statelor membre NATO de pe granița de est, ci retragerea, renunțarea la prezența militară a NATO pe această graniță. Vă rog!
Da, deocamdată suntem la nivel de calcule, de supoziții, de ipoteze. Ca certitudine, știm bine că Joe Biden, fostul președinte al Statelor Unite, anunțase o suplimentare, un contingent suplimentar în Europa. Și al doilea aspect, se lucrează non-stop la baza de la Mihail Kogălniceanu, inclusiv astăzi, la 08:35.
Baza de la Mihail Kogălniceanu are o perspectivă îndepărtată. Vorbim de două decenii până la finalizare, iar baza de la Mihail Kogălniceanu nu trebuie să o vedem ca o destinație în sine pentru forțele americane. O bază militară este o bază militară, în primul rând pentru apărarea teritoriului României și care trebuie, în primul rând, folosită de forțele naționale și de alte forțe NATO. Noi putem să găsim măsuri compensatorii dacă americanii se retrag și dacă va rămâne aici un singur batalion american, printr-o relație consolidată cu Franța, prin parteneriatul strategic cu Franța, să avem prezența nu a unui batalion francez, așa cum se întâmplă acum, alături de alte subunități din încă trei - patru state, ci a unei brigăzi franceze. Iată de ce politica externă și politica de apărare a României trebuie să vadă, în primul rând, interesul național într-un context, să-i spunem, destul de nefavorabil, dar nu sunt soluții, să le spunem, de cataclism, de colaps. Să nu vedem lucrurile acestea într-o asemenea manieră.
Tocmai voiam să vă întrebăm care sunt direcțiile principale pe care trebuie să acționeze acum autoritățile române și factorii de răspundere din Ministerul Apărării. Trebuie pregătite eventual, mai multe scenarii alternative?
În mod firesc, da. Și să sperăm că se pregătesc. În primul rând este rolul Ministerului de Externe pentru discuții cu Polonia. Majoritatea forțelor americane, repet, sunt în Polonia. Fiind în aceeași situație, ar trebui să pregătim o poziție comună a celor două state, ele fiind și cele mai importante state: Polonia pe flancul de nord-est, România pe flancul de sud-est. Doi, spuneam, să consolidăm parteneriatul strategic cu Franța, în ideea de dislocare a unei brigăzi. Urmează ca această brigadă, în cadrul unui exercițiu, să ajungă pe teritoriul României. Trebuia să se întâmple în mai, dar ne-a fost teamă că se va considera că un exercițiu NATO va influența, vezi Doamne, alegerile. Va fi în toamnă. Dar acest exercițiu de acum nu trebuie să demonstreze doar capacitatea de dislocare a unei brigăzi franceze în termenii planificați, cu toate provocările care țin de infrastructura, mai ales din România, ci ar trebui ca cel puțin o parte din structurile sale să rămână în continuare în România. Dacă se va întâmpla scenariul de care vorbeam.
Pe de altă parte, România are nevoie de aplicarea articolului 3 al Tratatului NATO, Tratatul de la Washington, în sensul în care în primul rând trebuie asigurate capabilitățile naționale. Și în acest context extrem de fluctuant, România are nevoie de o doctrină și, de ce nu, de o lege a apărării teritoriale pe care Polonia, țările baltice, țările scandinave o aplică deja cu succes.
Revin însă la declarația lui Joe Biden de anul trecut sau din 2023, cum că Statele Unite vor suplimenta trupele în Europa și, evident, o coroborez cu ceea ce a spus Donald Trump. Nu credeți că ar fi exact, pe românește, tanda pe manda? Joe Biden anunțase atunci șapte sau 10.000 de militari că vor fi dislocați în Europa. Acum, Donald Trump vorbește de 10.000 de militari care vor fi retrași. Au ajuns aceia sau nu?
Sigur că au ajuns, pentru că prin decizia lui Biden forțele americane din Europa au fost suplimentate cu 20.000 de militari. În felul acesta s-a ajuns ca în Polonia, nu, să fie 10.000 de militari americani și în România mult mai puțini, nu? Vorbim la ora actuală de 1.700. Dar, oricum, a apărut o suplimentare. A fost dislocat în Polonia un comandament de corp de armată; are două garnizoane acest comandament de corp de armată - o garnizoană este în Statele Unite, cealaltă este în Polonia. Deci s-a trecut la o acțiune de prezență în sistemul rotațional, e adevărat, substanțială ca element de descurajare. În flancul de nord-est, în principal, într-o anumită măsură dezechilibrul flancurilor se menține, din păcate, și în flancul de sud-est. S-ar putea să fie o decizie legată și de faptul că această suplimentare îi aparține lui Biden. Or, Trump de fiecare dată spune: tot ceea ce a decis Biden este greșit. Problema complicată este legată - și revin asupra subiectului - de faptul că i se oferă, nu, un prilej lui Putin să spună: Păi dacă retrag americanii, de ce voi, europenii, mai păstrați prezența NATO prin grupurile de luptă, prin unitățile de integrare a forței, prin comandamentele de corp, de divizie, de brigadă multinaționale, așa cum sunt și în România, ar trebui să nu mai existe granița de est. Se vorește de acel aliniament al țărilor care au intrat în NATO după 1997. Putin nu urmărește ca aceste țări să se retragă din NATO, dar urmărește în mod insistent ca NATO să nu mai aibă o prezență militară care înseamnă o postură de descurajare și apărare a NATO pe această zonă, la această zonă a graniței de est. Deci implicațiile sunt mai ales geopolitice și sunt legate de acest succes care i se asigură lui Putin indirect, nu, Federația Rusă necâștigând din punct de vedere militar războiul din Ucraina. I se oferă o șansă la care Putin nu a visat, adică o capitulare militară, politică și economică a Ucrainei.
Da, pe plan extern, însă, problemele Rusiei continuă, mai ales la nivel economic. Dar odată ce vom fi aflat și alte vești sau certitudini venite de peste Atlantic vom discuta alături de specialiști. Cu mulțumiri pentru prezența alături de noi!
Cu multă plăcere!
Generalul-locotenent în retragere Virgil Brăceanu, fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, reprezentant al României la Comandamentul NATO din Bruxelles și președinte de onoare al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România.