România ar trebui să reducă inegalităţile sociale, consideră o cercetătoare de la Academia Română

Românii trăiesc mai puțin și au o calitate a vieții mai scăzută; ne influențează stilul nostru de viață, dar și factorii de mediu. Un recent raport al OECD arată că fumatul și consumul de alcool, alimentația nesănătoasă și lipsa informațiilor și a activității fizice contribuie la starea noastră precară de sănătate, inclusiv pentru cei foarte tineri, unde apare și pericolul obezității.
Să adăugăm și că în România 2,4 milioane de persoane trăiesc cu o boală cardiovasculară - prima cauză a mortalității, iar mulți dintre vârstnici supraviețuiesc și cu dizabilități semnificative. Datele mai arată că după 65 de ani, după vârsta de 65 de ani, românii încep să sufere mai mult decât alți europeni. Discutăm pe această temă alături de invitatul "Apelului matinal"; astăzi ne reîntâlnim cu sociologul Dana Țălnar-Naghi - cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române. Bună dimineața!
Bună dimineața!
Practic, ce ne diferențiază în raport cu ceilalți europeni, și mai ales cu cei din vest?
În ceea ce privește calitatea vieții în România, asistăm, să spun așa, la o situație paradoxală, în sensul în care dacă ne uităm pe indicatorii subiectivi ai calității vieții, adică cum percep românii că trăiesc, lucrurile nu stau atât de rău, însă e cu totul altă situație atunci când ne uităm la indicatorii obiectivi de măsurare a calității vieții, adică cum se resimte realitatea socială în viețile fiecăruia dintre români. Și, într-adevăr, când ne uităm la aceștia - la situația sărăciei, la locuire, sănătate, acces la servicii - România ajunge, cel mai adesea, pe ultimele trepte europene, așa cum și dumneavoastră bine ați observat
Dar se perpetuează obiceiurile nesănătoase sau suntem influențați direct de venituri și nivelul de trai?
Vedeți dumneavoastră, aici este un mix sau un concurs de factori. Cel mai adesea sunt sistemici în ceea ce privește sărăcia din partea rurală a României, că, vedeți dumneavoastră, noi asistăm cumva la două Românii într-una, unde inegalitățile sociale sunt foarte mari, polarizarea este foarte mare. Într-o cu totul altă perspectivă ne uităm la calitatea vieții în orașele mari, în centrele urbane, și în cu totul alta în urbanul mic și în zonele rurale. Da, bineînțeles, veniturile mici, accesul inegal la serviciile de sănătate, oportunitățile reduse, toate acestea duc la reproducerea, să spun așa, a problemelor, pe care le resimțim cu toții, în planul sănătății, al educației și așa mai departe.
Știm că sunt diferențe, semnificative chiar, între urban și rural; până la urmă, cum s-a ajuns aici? Sau cât de mult contează accesul la informație, poate la nivelul de educație?
Da, vedeți dumneavoastră, atât timp cât educația se face doar la vârsta /.../, ne uităm doar la performanță școlară și ne uităm la cât de bine știu să scrie, să citească copiii, să socotească, adică, practic, acolo evaluăm și la nivel național performanța în educație. Și uităm, de fapt, că educația înseamnă mult mai mult, înseamnă despre cum ne adaptăm la mediu, despre prevenție, cred că ne lipsește o educație a prevenției în ceea ce privește sănătatea, educația financiară, și aici lucrurile se reproduc foarte sistemic.
Date recente arată că România a obținut un scor de 6,53 în analiza dedicată sănătății din barometrul bunăstării sănătate, sub Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. În ansamblu, cum se resfrâng toate acestea asupra nivelului calității vieții românilor, inclusiv în perspectiva mai îndepărtată?
Vedeți dumneavoastră, suntem pe ultimele locuri la calitatea locuirii în Europa. Ce înseamnă calitatea locuirii? Adică locuințele sunt scumpe, spațiile de locuit sunt mici, supraaglomerarea urbană atrage după sine probleme de sănătate publică, care duc la stres, la veniturile mici și, pe alocuri, lipsa accesului la servicii de calitate medicală, vorbesc, duce la probleme de sănătate publică cum ar fi obezitatea, mai ales în cazul copiilor, este o problemă foarte mare, ceea ce aduce cu sine un stil de viață nesănătos, deci contează ceea ce mâncăm, comportamentele de risc, tot la tineri, consum de alcool, tutun și așa mai departe, și bineînțeles, nu în ultimul rând, la categoriile de populație mai vârstnice, care, odată ajunse la o vârstă peste 60 de ani sau vârsta pensionării, problemele de sănătate încep să-și spună cuvântul. Iar lipsa de prevenție în timpul vieții și traiul scăzut își spun cuvântul.
Dar ce ar trebui făcut la nivelul României pentru a crește calitatea vieții în țara noastră?
În primul și în primul rând, trebuie să lucrăm la reducerea inegalităților acestea sociale între diversele categorii de populație și între urban și rural. Adică trebuie să creăm oportunități reale de dezvoltare și în tot ceea ce există în jurul marilor centre urbane. Cred că o educație pe partea non-formală este necesară, trebuie să învățăm cum să avem grijă de noi și cred că în momentul de față în România asistăm la faptul că dezvoltarea economică nu produce automat o mai bună calitate a vieții. Tocmai de aceea asistăm la astfel de situații în statisticile europene.
Dar sunt necesare strategii naționale? Cine se poate implica?
O mai bună articulare a politicilor sociale pe fiecare domeniu, sănătate, muncă, ministerele, guvernanții, bineînțeles, ar trebui să se uite în mod focalizat la situație. Vă spuneam, unele sunt problemele în urban, cu totul altele unde sărăcia extremă și gradul de deprimare materială în partea rurală este, de fapt, problema, acolo accesul este aproape inexistent sau fragmentat la servicii sociale de orice natură, și cred că lucrurile trebuie luate nuanțat fiecare în parte.
Poate inclusiv pe regiuni?
Inclusiv pe regiuni, da, da, da.
Despre calitatea vieții în România vom mai vorbi cu siguranță la Matinal.
Vă mulțumesc și eu.
Cu mulțumiri invitatului de astăzi al "Apelului matinal", sociologul Dana Țălnar-Naghi, cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române.